Bobby Fischer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bobby Fischer
Bobby Fischer 1960 in Leipzig in color.jpg
Bobby Fischer în 1960
Date personale
Nume la naștere Robert James Fischer
Născut 9 martie 1943
Chicago, Illinois, SUA
Decedat 17 ianuarie 2008 (64 de ani)
Reykjavík, Islanda
Căsătorit cu Miyoko Watai[*]
Naționalitate american de origine germană
Cetățenie Islanda (din 2005)
Statele Unite ale Americii
Ocupație jucător de șah
Activitate
Cauza decesului Insuficiență renală
Alma mater Erasmus Hall High School[*]
Premii lista campionilor mondiali la șah[*]
Chess Oscar[*]
Chess Oscar[*]
Chess Oscar[*]

Robert (Bobby) James Fischer (n. 9 martie 1943, Chicago, Illinois, SUA - d. 17 ianuarie 2008, Reykjavík, Islanda) a fost un jucător de șah american, al unsprezecelea campion mondial (1972-1975).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Bobby Fischer la 13 ani

Mama sa, Regina Wender, era o poloneză evreică devenită cetățean american, iar tatăl său, conform certificatului de naștere, era Hans-Gerhardt Fischer, un bio-fizician german. În 2002, un articol din „The Philadelphia Inquirer”, sugerează că tatăl său natural a fost Paul Nemenyi, un fizician evreu de naționalitate maghiară.

La 6 ani învață să joace șah, mai târziu înscriindu-se la „Clubul de șah” din Manhattan.

Cariera în șah[modificare | modificare sursă]

În 1958, la vârsta de 15 ani, la interzonalul de la Portorož, se clasează pe locurile 5-6 și devine cel mai tânăr mare maestru.

La 19 ani câștigă Interzonalele de la Stockholm, dar se clasează doar al patrulea la turneul candidaților. La 24 de ani (1967), la Interzonalele de la Sousse, câștigă 8,5 puncte în primele 10 jocuri, dar apoi se retrage, ieșind astfel din competiția pentru titlul mondial, deși se credea că va ajunge cel mai tânăr campion mondial din istoria șahului.

Campion mondial[modificare | modificare sursă]

Interzonalul din 1970 s-a ținut la Palma de Mallorca, pe care l-a câștigat cu 18.5-4.5 (+15=7-1). Câștigă titlul după meciul de la Reykjavik (Islanda, 11 iulie - 3 septembrie 1972), când îl învinge pe Boris Spasski (scor: 12,5 - 8,5; prima partidă a fost pierdută de challenger, care a cerut să fie scoase din sală camerele de filmat, care îl deranjau; a doua partidă a fost pierdută de challenger prin neprezentare; ținând seama că la scor egal campionul en titre își păstra titlul, handicapul era deja enorm, dar a fost surmontat. În preliminariile acestui campionat pentru coroana supremă, Boby Fischer i-a învins mai întâi pe Mark Taimanov cu 6-0 apoi pe Bent Larsen tot cu 6-0 scoruri nemaiîntâlnite în istoria modernă a șahului și în finala candidaților la învins pe Tigran Petrosian (6,5 - 2,5). După victoria în fața lui Spasski, a devenit șahistul cu cel mai mare ELO din istoria șahului. (Coeficienții ELO ai șahiștilor de după Kasparov nu mai reflectă realitatea, deoarece sunt realizați în turnee special făcute pentru creșterea coeficientului)[necesită citare]. Fischer a întrerupt supremația de circa 25 de ani a școlii de șah sovietice. Meciul său cu Spasski a fost supranumit "Meciul secolului". În perioada 3-24 aprilie 1975, FIDE a organizat meciul de Campionat Mondial, Boby Fischer avându-l drept challenger pe Anatoli Karpov. Nu s-a prezentat la meci și a fost declarat învins. Fischer a declarat, după victoria în meciul cu Spasski, că va păstra titlul de campion mondial până la sfârșitul vieții sale.

Perioada de obscuritate[modificare | modificare sursă]

După câștigarea titlului, Fischer nu a mai participat la competiții oficiale timp de aproape 20 de ani.

În 1992 a jucat meciul “revanșei secolului”, împotriva lui Boris Spasski, în Iugoslavia aflată sub embargo NATO. Înaintea meciului a fost filmat scuipând pe ordinul SUA care îi interzicea să joace. Ca urmare, a fost declarat persoană non-grata pe teritoriul SUA și, se spune, a intrat în urmărirea Interpolului.

O vreme s-a refugiat în Ungaria. Începând din 2000 a locuit în Filipine și Japonia, împreună cu Miyoko Watai, președinta „Asociației Japoneze de Șah”[1][2]. În 2005, ca urmare a hărțuielilor la care era supus din partea autorităților americane și japoneze, solicită și primește cetățenia islandeză.

Decesul[modificare | modificare sursă]

Biserica Laugardælir, în cimitirul căreia este îngropat

Fischer suferea de o boală de rinichi degenerativă, care s-a agravat în octombrie 2007. La mijlocul lunii ianuarie 2008 condiția lui s-a deteriorat brusc, în ziua de 17 murind în apartamentul său din Reykjavik.

Controverse[modificare | modificare sursă]

A fost un aspru critic la adresa evreilor (el însuși fiind de descendență evreiască), primele sale declarații în acest sens fiind făcute în 1961. A negat Holocaustul, și-a anunțat intenția de a demasca crimele evreilor și a susținut că Statele Unite sunt o „farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați”.

La câteva ore după atentatele din 11 septembrie 2001 a declarat la un post de radio din Filipine, că „aceasta e o veste minunată”, continuând cu critici la adresa politicii SUA în Orientul mijlociu.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cotidianul
  2. ^ ChessBase.com - Chess News - 'We want to live together forever'

Legături externe[modificare | modificare sursă]