Primatul papal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Istorie[modificare | modificare sursă]

Începând cu a doua jumătate a secolului al III-lea, unii dintre episcopii Romei, în baza convingerii că sunt urmașii Sfântului Apostol Petru, năzuiesc la o autoritate mai mare asupra celolalți epicopi.

Sinodul al XIV-lea ecumenic, s-a ținut la Lyon la 1274, pe vremea Papei Grigore al X-lea (1271-1276) și a împăratul Mihai VIII Paleologul (1261-1282). La sinod au participat , printre alții, Sf. Toma de Aquino și Sf. Bonaventura.

După dezbateri, reprezentanții Bisericii ortodoxe au semnat unirea cu Biserica romano-catolică, respectiv au acceptat dogmele Filioque, Purgatoriul și primatul papal.

La sinodul de la Ferrara-Florența, 1438-1439, discuțiile între reprezentanții Bisericii ortodoxe și cei ai Bisericii romano-catolice s-au purtat și asupra Purgatoriului și primatului sau rolului papei în guvernarea Bisericii.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]