Batalionul Fix Regional Bucovina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Batalionul Fix Regional Bucovina
Date personale

Batalionul Fix Regional Bucovina a fost o grupare de partizani anticomuniști români din Bucovina care a acționat în anul 1944.

Această grupare a fost constituită, din ordinul Marelui Stat Major român, la 29 martie 1944 sub conducerea locotenent-colonelului Gheorghe Bătătorescu. Ea a fost prima organizație anticomunistă înarmată din Bucovina care a luptat împotriva armatei ocupante a URSS. Din această organizație au făcut parte 1.378 partizani, cu toții voluntari localnici.[1] Batalionul era organizat în trei companii. În luna mai, gruparea a fost împărțită în mai multe grupuri mai mici, cu efective variind intre 15 și 120 de partizani, care au acționat independent. Comandanții lor au fost Vladimir Macoveiciuc, Petre Maruseac, Vladimir Tironiac, Ion Vatamaniuc și Constantin Cenușă. Voluntarii recrutați au fost instruiți, pe serii, în centrul din comuna Sadova, pentru a putea lupta în regiuni împădurite și pe teren muntos.

Partizanii au luptat împotriva Armatei Roșii și a NKVD-ului. Ei au primit arme, echipamente militare și alimente de la armatele germane și române de pe teritoriul României. Persoana de legătură între partizani și Comandamentul aliat româno-german de la Câmpulung Moldovenesc era căpitanul Constantin Popovici, care se ocupa și de recrutarea de personal.[2]

La sfârșitul lunii august, partizanii au fost învinși. Majoritatea partizanilor au fost capturați de N.K.V.D. care i-a considerat “criminali de război politici”, pentru că au luptat voluntar împotriva Armatei Roșii, deportându-i la muncă forțată în Siberia. Ultimii dintre ei au fost uciși sau capturați în martie 1945.

Lideri ai grupării[modificare | modificare sursă]

  • Lt-col. Gheorghe Bătătorescu - comandantul Batalionului Fix Regional Bucovina (în 1944). A avut punctul de comandă la Sadova, lângă Câmpulung Moldovenesc, unde a existat o școală de instruire a partizanilor.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cristina Hurdubaia - "Singurul supraviețuitor: mit în manualul de istorie". În "Jurnalul Național" din 10 mai 2004
  2. ^ Dragoș Carciga - "Un caz de gherilă românească (1948 – 1959). Frații Arnăuțoiu". în "România Liberă" din 13 februarie 2009.

Legături externe[modificare | modificare sursă]