Bagheera kiplingi

Bagheera kiplingi
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Arthropoda
Clasă:	Arachnida
Ordin:	Araneae
Subordin:	Araneomorphae
Familie:	Salticidae
Subfamilie:	Dendryphantinae
Gen:	Bagheera
Specie:	B. kiplingi
Nume binomial
Bagheera kiplingi Peckham & Peckham, 1896

Bagheera kiplingi e o specie de păianjeni săritori găsită în America Centrală, inclusiv in Mexic, Costa Rica și Guatemala. Este specia tip a genului Bagheera, care mai include o altă specie, B. prosper. B. kiplingi e notabilă pentru dieta sa ciudată, care, unică pentru un păianjen, este in cea mai mare parte erbivoră. Nici un alt păianjen cunoscut nu are o dietă erbivoră așa de consistentă.

Nume

Numele genului e derivat din Bagheera, Pantera neagră din Cartea junglei scrisă de Rudyard Kipling, numele specie onorându-l chiar pe Kipling. Alte genuri salticide cu nume ale personajelor lui Kipling sunt Akela, Messua și Nagaina. Toate patru au fost numite de George și Elizabeth Peckham în 1896.

Descriere

Bagheera kiplingi e o specie colorată, cu cele 2 sexe arătând foarte diferit. Masculul are picioare de culoarea chihlimbarului, un cefalotorace întunecat care e verzui in partea de sus aproape de partea frontala, și un abdomen roșiatic suplu cu linii verzi transversale. Picioarele anterioare ale femelei sunt de culoarea chihlimbarului și mai solide decât celelalte picioare, mai firave, care sunt de culoare galbenă. Are un cefalotorace roșiatic maroniu cu regiunea superioară frontală de culoare neagră. Abdomenul oarecum mare al femelei este maroniu deschis cu urme de maro închis si verde.

Doar masculul a fost descris în 1896; femela a fost descrisă prima dată cu 100 de ani mai târziu de către Wayne Maddison.

Dieta

Păianjenii populează copacii acacia care au o relatie simbiotică cu anumite specii de furnici, producând cioturi specializate de proteine și grăsimi numite corpuri belțiene pe vârfurile frunzelor pentru ca furnicile să le consume. Păianjenii consumă aceste cioturi, care pot constitui și peste 90% din dieta lor, evitând în mod activ furnicile care încearcă să păzească sursă lor de hrană de intruși. Păianjenii mai consumă de asemenea nectar, produs de copacii acacia tot pentru furnicile lor simbiote, și ocazional mai fură larve de la furnicile muncitoare pentru a le mânca. În mod special în timpul sezonului secetos ei mai canibalizează ocazional alți B. kiplingi. În ciuda consumului ocazional de carne, țesutul păianjenului prezintă o semnătură izotopică tipică pentru animale erbivore, implicând faptul ca cea mai mare parte a hranei lor provine din plante.

În timp ce au o dietă aproape exclusiv erbivoră în Mexic unde populează mai mult de jumătate din copacii acacia collinsii, populații din Costa Rica, unde mai puțin de 5% din acacia sunt populați de B. kiplingi, fac acest lucru într-o măsură mai mică. Cu toate că acestă specie e în mare parte teritorială si caută solitudinea, populații de câteva sute de specimene au fost găsite pe acacia invididuali în Mexic, cu mai mult decât dublu femele față de masculi. B. kiplingi pare sa se împerecheze pe parcursul întregului an. Observații ale femelelor adulte păzind pui nou născuți și cuiburi de ouă sugerează că specia e cvasi socială.

== Răspândire și habitat == ''B. kiplingi'' populează păduri tropicale uscate, tufișuri spinoase și zone dominate de salcâmi, caracterizate prin precipitații sezoniere cu perioade de secetă pronunțate.<ref name="phys2009">{{cite web |url=https://phys.org/news/2009-10-herbivory-spider.html |title=Herbivory discovered in a spider |website=Phys.org |date=12 octombrie 2009 |access-date=2026-04-21}}</ref> Specia manifestă o dependență puternică de arbori din genul ''[[Vachellia]]'', în special ''V. collinsii'' și ''V. cornigera''.<ref name="Meehan2009">{{cite journal |last1=Meehan |first1=Christopher J. |last2=Olson |first2=Eric J. |last3=Reudink |first3=Matthew W. |last4=Kyser |first4=T. Kurt |last5=Curry |first5=Robert L. |year=2009 |title=Herbivory in a spider through exploitation of an ant–plant mutualism |journal=Current Biology |volume=19 |issue=19 |pages=R892–R893 |doi=10.1016/j.cub.2009.08.049 |pmid=19825348}}</ref> Gradul de erbivorism variază în funcție de mediu: în Mexic, ''B. kiplingi'' populează peste 50% dintre arborii de ''Vachellia collinsii'' și are o dietă aproape exclusiv erbivore. În Costa Rica, populația habitează mai puțin de 5% dintre salcâmi, iar dieta este mai puțin erbivore.<ref name="Meehan2009"/> == Dietă == Natura erbivore a lui ''Bagheera kiplingi'' o distinge de toți ceilalți păianjeni, care sunt aproape exclusiv carnivori; un număr restrâns de specii sunt cunoscute că își suplimentează dieta cu nectar din plante.<ref name="britannica">{{cite encyclopedia |url=https://www.britannica.com/animal/Bagheera-kiplingi |title=Bagheera kiplingi |encyclopedia=Encyclopædia Britannica |last=Rogers |first=Kara |access-date=2026-04-21}}</ref> Hrana principală o constituie '''corpusculii Beltian''' (''Beltian bodies'') — noduli bogați în proteine și grăsimi care se formează la vârfurile frunzelor de salcâm, ca parte a unui mutualism coevoluat cu furnicile din genul ''Pseudomyrmex''.<ref name="Meehan2009"/> Christopher Meehan de la Universitatea Villanova a demonstrat, în urma a șapte ani de observații de teren, că păianjenii se găsesc aproape întotdeauna pe salcâmi ocupați de furnici, deoarece plantele produc corpusculii Beltian numai în prezența acestora.<ref name="natgeo">{{cite web |url=https://www.nationalgeographic.com/science/article/bagheera-kiplingi-the-mostly-vegetarian-spider |title=Bagheera kiplingi – the mostly vegetarian spider |website=National Geographic |access-date=2026-04-21}}</ref> În Mexic, corpusculii Beltian reprezintă 91% din dietă, iar în Costa Rica — 60%.<ref name="natgeo"/> Complementar, specia consumă nectar și, mai rar, fură larve de furnici de la lucrătoarele din preajmă.<ref name="Meehan2009"/> Uneori, mai ales în sezonul uscat, indivizii recurg la canibalism față de conespecifici.<ref name="Meehan2009"/> Analiza izotopilor stabili (δ¹⁵N și δ¹³C) din țesuturile păianjenilor confirmă că profilul lor izotopic se suprapune cu cel al erbivorelor și cu semnătura chimică a corpusculilor Beltian, nu cu cea a pradei animale.<ref name="Meehan2009"/> == Relația cu furnicile și salcâmii == ''B. kiplingi'' exploatează, fără a contribui la el, un mutualism clasic: salcâmii angajează furnicile ca gărzi de corp, plătindu-le cu adăpost în spinii goliți și cu hrană sub formă de nectar și corpusculi Beltian. Păianjenii sunt „trișori" în acest sistem, furând ambele resurse fără a apăra planta.<ref name="phys2009"/> Evitarea furnicilor paznice se realizează prin vedere excelentă, agilitate și aptitudini cognitive avansate.<ref name="natgeo"/> Coe-evoluția dintre furnică și plantă a generat structuri vegetale deosebit de vulnerabile la exploatare de către terți, inclusiv specii care în mod normal se concentrează pe tipuri complet diferite de pradă.<ref name="phys2009"/> == Reproducere și comportament social == ''B. kiplingi'' se reproduce pe tot parcursul anului, cu indivizi din toate clasele de vârstă și sex prezenți permanent în habitat.<ref name="Meehan2009"/> Masculii execută afișaje vizuale de curte — agitarea picioarelor și mișcări corporale — apropiindu-se de femelă cu precauție pentru a minimiza riscul de atac. Canibalismul sexual postcopulator este rar la această specie.<ref name="phys2009"/> În Mexic s-au înregistrat populații de câteva sute de exemplare pe un singur arbore, cu mai mult decât de două ori mai multe femele decât masculi.<ref name="Meehan2009"/> Observații ale femelelor adulte care păzeau pontele și puietul, precum și indicii ale masculilor care participă la îngrijirea ouălor sugerează un comportament cvasocial — extrem de rar printre păianjeni.<ref name="phys2009"/> == Semnificație științifică == Descoperirea erbivorismului la ''B. kiplingi'', publicată în ''Current Biology'' în octombrie 2009, a reprezentat prima demonstrare a unui păianjen care vânează deliberat materie vegetală ca sursă primară de hrană.<ref name="Meehan2009"/> Descoperirea a fost realizată independent de Eric Olson (Universitatea Brandeis, Costa Rica, 2001) și Christopher Meehan (Universitatea Villanova, 2007), cei doi combinând ulterior eforturile pentru publicarea comună.<ref name="phys2009"/>

Răspândire și habitat

B. kiplingi populează păduri tropicale uscate, tufișuri spinoase și zone dominate de salcâmi, caracterizate prin precipitații sezoniere cu perioade de secetă pronunțate. Specia manifestă o dependență puternică de arbori din genul Vachellia, în special V. collinsii și V. cornigera.

Gradul de erbivorism variază în funcție de mediu: în Mexic, B. kiplingi populează peste 50% dintre arborii de Vachellia collinsii și are o dietă aproape exclusiv erbivore. În Costa Rica, populația habitează mai puțin de 5% dintre salcâmi, iar dieta este mai puțin erbivore.

Dietă

Erbivorismul lui Bagheera kiplingi o distinge de toți ceilalți păianjeni, care sunt aproape exclusiv carnivori; un număr restrâns de specii sunt cunoscute că își suplimentează dieta cu nectar din plante.

Hrana principală o constituie corpusculii Beltian (Beltian bodies) — noduli bogați în proteine și grăsimi care se formează la vârfurile frunzelor de salcâm, ca parte a unui mutualism coevoluat cu furnicile din genul Pseudomyrmex. Christopher Meehan de la Universitatea Villanova a demonstrat, în urma a șapte ani de observații de teren, că păianjenii se găsesc aproape întotdeauna pe salcâmi ocupați de furnici, deoarece plantele produc corpusculii Beltian numai în prezența acestora.

În Mexic, corpusculii Beltian reprezintă 91% din dietă, iar în Costa Rica — 60%. Complementar, specia consumă nectar și, mai rar, fură larve de furnici de la lucrătoarele din preajmă. Uneori, mai ales în anotimpul uscat, indivizii recurg la canibalism față de conespecifici.

Analiza izotopilor stabili (δ¹⁵N și δ¹³C) din țesuturile păianjenilor confirmă că profilul lor izotopic se suprapune cu cel al erbivorelor și cu semnătura chimică a corpusculilor Beltian, nu cu cea a pradei animale.

Relația cu furnicile și salcâmii

B. kiplingi exploatează, fără a contribui la el, un mutualism clasic: salcâmii angajează furnicile ca gărzi de corp, plătindu-le cu adăpost în spinii goliți și cu hrană sub formă de nectar și corpusculi Beltian. Păianjenii sunt „trișori" în acest sistem, furând ambele resurse fără a apăra planta. Evitarea furnicilor paznice se realizează prin vedere excelentă, agilitate și aptitudini cognitive avansate.

Coe-evoluția dintre furnică și plantă a generat structuri vegetale deosebit de vulnerabile la exploatare de către terți, inclusiv specii care în mod normal se concentrează pe tipuri complet diferite de pradă.

Reproducere și comportament social

B. kiplingi se reproduce pe tot parcursul anului, cu indivizi din toate clasele de vârstă și sex prezenți permanent în habitat. Masculii execută afișaje vizuale de curte — agitarea picioarelor și mișcări corporale — apropiindu-se de femelă cu precauție pentru a minimiza riscul de atac. Canibalismul sexual postcopulator este rar la această specie.

În Mexic s-au înregistrat populații de câteva sute de exemplare pe un singur arbore, cu mai mult decât de două ori mai multe femele decât masculi. Observații ale femelelor adulte care păzeau pontele și puietul, precum și indicii ale masculilor care participă la îngrijirea ouălor sugerează un comportament cvasocial — extrem de rar printre păianjeni.

Semnificație științifică

Descoperirea erbivorismului la B. kiplingi, publicată în Current Biology în octombrie 2009, a reprezentat prima demonstrare a unui păianjen care vânează deliberat materie vegetală ca sursă primară de hrană. Descoperirea a fost realizată independent de Eric Olson (Universitatea Brandeis, Costa Rica, 2001) și Christopher Meehan (Universitatea Villanova, 2007), cei doi combinând ulterior eforturile pentru publicarea comună.

Bibliografie

• Maddison, Wayne P. (1996): Pelegrina franganillo and other jumping spiders formerly placed in the genus Metaphidippus (Araneae: Salticidae). Bull. Mus. comp. Zool. Harv. 154: 215-368.
• Meehan, Christopher J.; Olson, Eric J.; Curry, Robert L. (21 august 2008): Exploitation of the Pseudomyrmex–Acacia mutualism by a predominantly vegetarian jumping spider (Bagheera kiplingi) Arhivat în 1 decembrie 2019, la Wayback Machine.. The 93^rd ESA Annual Meeting.
• Milius, Susan (30 august 2008): "Vegetarian spider". Science News 174: 5.
• Platnick, Norman I. (2009): The world spider catalog, version 10.0. American Museum of Natural History.

Legături externe

• Proszynski, Jerzy (2001). Bagheera kiplingi Arhivat în 16 martie 2019, la Wayback Machine.. Salticidae: Diagnostic Drawings Library. Includes links to color photos and drawings.
• 'Veggie' spider shuns meat diet BBC News (video of the spider)
• Imagine Bagheera kiplingi
• Imagine Bagheera kiplingi