Arnold Hauser

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Arnold Hauser (n. 31 martie 1929, Brașov - d. 31 decembrie 1988, București) a fost un scriitor german din România.

A învățat meseria de lăcătuș practicând această meserie până în 1951.

În perioada 1951-1960 a lucrat ca redactor tehnic la ziarul Neuer Weg. Totodată a urmat liceul la seral și a luat bacalaureatul.

El a fost membru P.M.R., iar din 1965 membru P.C.R.

Din 1952 a fost căsătorit cu Hedi Hauser.

Între anii 1960-1985 a lucrat ca redactor șef adjunct la revista Neue Literatur, iar începând din 1985 a devenit redactor șef al revistei, funcție deținută până la moartea sa. Aici i-au apărut primele texte de proză scurtă.

Pe 3 iulie 1968 la București a avut loc la Comitetul Central al Partidului Comunist Român Consfătuirea oamenilor de cultură de minoritate germană cu Nicolae Ceaușescu unde a participat și Arnold Hauser și soția sa Hedi Hauser. 1968 a fost anul în care Ceaușescu a vrut să inițieze un schimb de opinii privind construirea noii societăți socialiste. În aceasta perioadă, numită de comentatori din vestul Europei „perioada de desgheț” (germ. „Tauwetter-Periode”) mulți intelectuali, scriitori români și minoritari au intrat în P.C.R.

Scrierile lui Hauser au un pronunțat caracter autobiografic. Opera sa cuprinde povestiri, schițe și un roman.

Sunt cunoscute însă și unele texte politice scrise de Arnold Hauser ca de exemplu: ”Devotament și fermitate” în volumul „Omagiu” dedicat lui Nicolae Ceaușescu cu ocazia aniversării sale de 55 de ani.[1] sau „Vollkommene Dankbarkeit” (rom. „Mulțumire deplină”) în antologia „Ehrung des Präsidenten Ceaușescu. Schriftsteller und Kulturschaffende melden sich zu Wort.“ (Omagiu Președintelui Ceaușescu. Scriitori și oameni de cultură au cuvântul.[2]

Arnold Hauser a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În anul 1974 a primit premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România.

Lucrări (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Kerben, București 1962
  • Eine Tür geht auf, București 1964
  • Leute die ich kannte, București, 1965
  • Der fragwürdige Bericht Jakob Bühlmanns, roman, București, 1968
  • Neuschnee im März. Bukarest 1968.
  • Unterwegs, București, 1971.
  • Examen Alltag, București, 1974
  • Der Fischteich, Berlin 1980

Traducere[modificare | modificare sursă]

  • Simion Pop: Der heitere Friedhof (Cimitirul vesel), București 1972.

Prezent în antologii[modificare | modificare sursă]

A fost inclus în antologia bilingvă Scriitori germani din România de după 1945, apărută în 2012 la Editura Curtea Veche[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ OMAGIU. Editura Politică, București 1973, pag. 436
  2. ^ Ehrung des Präsidenten Ceaușescu. Schriftsteller und Kulturschaffende melden sich zu Wort. Anthologie zum 10. Jahrestag der Wahl des Genossen Nicolae Ceaușescu, Generalsekretär der Rumänischen Kommunistischen Partei, zum Präsidenten der Sozialistischen Republik Rumänien. Kriterion Verlag, Bukarest, 1984, pag. 96-97.
  3. ^ Olivia Spiridon: Scriitori germani din România de după 1945. O antologie de proză, (ediție bilingvă germană-română tradusă de Henrike Brădicean-Persem, I. Cassian-Mătăsaru, Yvette Davidescu, Cosmin Dragoste, Doina Florea-Ciornei, George Guțu, Maria Irod, Nora Iuga, Hertha Perez, Catrinel Pleșu, Ion Roman, Agneta Runcan, Victor Scoradeț, Olivia Spiridon, Alexandru Al. Șahighian. Cuvânt înainte: Romulus Rusan), 506 pagini, Editura Curtea Veche, 2012, ISBN: 978-606-588-325-3

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ernst Kulcsar: Literatur des Abwegs – Literatur des Irrwegs, disertație, Erlangen 2001
  • Lexikon der Siebenbürger Sachsen, (Dicționar al sașilor transilvăneni), Thaur bei Innsbruck, 1993, ISBN 3-85373-140-6