Arhiepiscopia Tomisului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Arhiepiscopia Tomisului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române, are in administrare Judetul Constanta, sediul fiind in Municipiul Constanța și este condusă de arhiepiscopul Teodosie Petrescu.

Cu o istorie bimilenara, presărată cu multe urcușuri si coborașuri, Arhiepiscopia Tomisului este astăzi cea mai veche organizare creștină de pe teritoriul Romaniei, fiind întemeiată însuși de apostolii lui Hristos, Andrei si Filip. Veniți sa propovăduiască Evanghelia lui Hristos, aceștia au hirotonit ierarhi in principalele cetăți din Scythia Minor. Nu se știe cu exactitate câți episcopi au fost rânduiți în regiune de către Sfinții Apostoli, dar, la un anumit moment al istoriei, conducerea ierarhică a provinciei s-a unificat, istoricul Sozomen (sec. VI) amintind că Scythia Minor în întregime a intrat sub oblăduirea unui singur episcop care își avea reședința în metropola provinciei, Tomis.

Intre secolele IV-VII regiunea dintre Dunăre si Mare a fost organizata ca Mitropolie, dar odată cu venirea stăpanirii otomane, administrația bisericească de la Tomis a fost suprimata. După revenirea Dobrogei la Patria-Mama, sa reînceput activitatea religioasa, sub scaunul episcopal de la Galati, iar după reorganizarea BOR de după Primul Război Mondial, este reînființată Episcopia Constantei. Aceasta este din nou dizolvata de autoritățile comuniste, urmand ca, din 1990, Arhiepiscopia Tomisului sa reprimească demnitatea de eparhie de sine stătătoare.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Episcopia Tomisului a fost prima episcopie înființată pe teritoriul de astăzi al țării noastre. Consultând tomuri despre începuturile creștinismului, aflăm că Sfântul Apostol Filip l-a însoțit pe Sfântul Apostol Andrei Minor, Dobrogea de astăzi, pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu oamenilor de aici. Cel mai vechi izvor care îi menționează este Calendarul gotic. Potrivit istoricului H. Achelis, Calendarul gotic a fost alcătuit în Tracia, unde împăratul Teodosie I (379-395) le-a acordat azil goților refugiați din nordul Dunării, din calea hunilor, în anul 380. În acest Calendar au fost introduse sărbători specifice goților arieni, dar și sărbători ale creștinilor. Calendarul gotic a înscris printre zilele de sărbătoare specifice creștinilor din această zonă pe Sfântul Apostol Andrei și pe Sfântul Apostol Filip, ca propovăduitori ai Evangheliei în Scythia Minor, Dobrogea de astăzi. Faptele celor doi misionari se regăsesc și în alte documente mai târzii, precum Scrierea apocrifă a lui Abdias și Martirologiul lui Adon, ultimul alcătuit între anii 855-860. Nu se știe cu exactitate câți episcopi au fost rânduiți în Scythia de către Sfinții Apostoli, dar, la un anumit moment al istoriei, conducerea ierarhică a provinciei s-a unificat, istoricul Sozomen (sec. VI) amintind că Scythia Minor în întregime a intrat sub oblăduirea unui singur episcop care își avea reședința în metropola provinciei, Tomis. Se presupune că Episcopia Tomisului a fost înființată în secolul III. Primul ierarh dobrogean cunoscut după nume este episcopul Evanghelicus (în jurul anului 303). Tot istoricul Sozomen relatează întâlnirea din anul 369 dintre episcopul tomitan Bretanion și împăratul Valens – el amintește “un vechi obicei, care se păstrează și acum, ca un singur episcop să păstorească Bisericile întregului neam”.

Mitropolia Tomisului[modificare | modificare sursă]

Din cercetările recente, s-a ajuns la concluzia ca participarea Episcopului Gheronție la Sinodul II Ecumenic, in 381, a dus la înființarea Mitropoliei Scythiai, cu reședinta la Tomis. Întrucat există tradiția ca in provincia romană Scythia sa existe un singur ierarh, pentru a putea infiinta aceasta Mitropolie, imparatul Teodosie cel Mare a trecut sub jurisdictia Tomisului, trei scaune arhieresti din afara provinciei. Astfel, la sfarsitul secoluilui al IV-lea Mitropolia Scytiei se intinde pe malul Marii Negre, din Peninsula Crimeea, pana in zona orasului Varna de astazi, regasita in documentele istorice si denumirea "Eparhia litoralului Marii Negre".

In anul 536 aceasta eparhie a fost reorganizata, reducandu-se semnificativ teritoriul în care se intindea si ramanand numai arealul aproximativ al Dobrogei de astazi. In acelasi timp au fost infiintate 14 episcopii sufragane in importantele cetati din provincia romană Scythia. In urma invaziei slavo-avare, structura administrativă a Metropiliei s-a dezintegrat, scaunul de la Tomis fiind retrogradat la rangul de Arhiepiscopie Autocefală. După mai multe valuri de migratori care au destabilizat atât viață socială, cât și cea religioasă de la malul marii, și după o reactivare de scurtă durata a mitropoliei în secolul al X-lea, teritoriul va trăi 4 secole dub dominație otomană.

Alți episcopi ai Tomisului, notificați în scrierile vremii, au fost: Teotim I (consemnat în anul 392), Timotei, care a participat la Sinodul III Ecumenic (431), semnând ca ortodox actele conciliului, Ioan (înainte de 448), “unul dintre cei mai buni teologi ai timpului”, care a participat activ la disputele teologice ale vremii, Alexandru, care a participat la un sinod de la Constantinopol împotriva monofizismului (deși n-a participat la Sinodul IV Ecumenic din 451, a semnat totuși hotărârile ortodoxe ale acestuia), Teotim II (458), Paternus (518), ultimul episcop de Tomis cunoscut fiind Valentinian, care a purtat în 549 corespondență cu papa Romei.

Reinfiintarea Episcopiei Constantei[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Mitropolia Tomisului: tradiție și actualitate, Teodosie Petrescu, Adrian Rădulescu, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, 2004

Legături externe[modificare | modificare sursă]