Sari la conținut

Areteus din Capadocia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Areteus din Capadocia
Areteus din Capadocia
Date personale
Născutsecolul I d.Hr. Modificați la Wikidata
Cappadocia, Regiunea Anatolia Centrală, Turcia Modificați la Wikidata
Decedatsecolul al II-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Alexandria, Imperiul Roman Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitegreacă veche Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumedicină  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruOn the causes and signs of acute and chronic diseases[*][[On the causes and signs of acute and chronic diseases (work of Aretaeus of Cappadocia)|]]  Modificați la Wikidata

Areteus din Capadocia (alte variante: Areteu, Aretaios) a fost unul dintre cei mai celebri medici greci antici.

Informațiile privind viața sa sunt foarte puține și nesigure. Se pare că și-a practicat meseria în perioada lui Nero (adică 37 - 68 d.Hr.) sau Vespasian (69 - 79).

Areteus este printre primii care realizează o descriere a unor maladii ca: diabetul, afecțiuni pulmonare (pleurezie, astm bronșic, pneumonie, ftizie), difterie, dizenterie, icter, tetanos și epilepsie. A fost printre primii care a realizat distincția dintre paralizia spinală și cea cerebrală. Toate acestea dovedesc că a fost un ager observator și un clinician preocupat în permanență să descopere mecanismele producerii îmbolnăvirilor.

Concepții medicale

[modificare | modificare sursă]

Areteus are ca punct de pornire învățăturile lui Hippocrate dar ajunge să-l contrazică pe "părintele medicinei" în anumite chestiuni.

Areteus a aparținut curentului pneumatiștilor.

Caracterul umanist al concepțiilor sale se poate observa și la modul în care privea bolile psihice. Astfel Areteus considera că nu toți pacienții cu astfel de suferințe pot avea și deficiențe intelectuale.

A scris un tratat asupra bolilor, care din fericire s-a păstrat până astăzi (cu excepția câtorva capitole), fiind una dintre cele mai valoroase vestigii ale antichității. Tratatul sintetizează cunoștințele de patologie ale înaintașilor, adăugând abundente completări și puneri la punct în probleme din cele mai obscure și controversate la acea epocă, dovedind o mare acuratețe în descrierea detaliilor simptomatice, în precizarea diagnosticului și a caracterului bolilor.

Tratatul conține patru mari părți, fiecare constând în două volume:

  • De causis et signis acutorum morborum
  • De causis et signis diuturnorum morborum
  • De curatione acutorum morborum
  • De curatione diuturnorum morborum

Lucrarea a fost publicată în diverse ediții printre care:

An de
apariție
OrașulEditor(i)Limba
1552
-
JP Crassus, Rufus Ephesiuslatină
1554Paris
J. Goupylus
greacă
1723Oxford
J. Wigam
latină

    Legături externe

    [modificare | modificare sursă]