Antipapa Eulaliu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Antipapa Eulaliu
Nume Eulasius
Început de pontificat 29 decembrie 418
Final de pontificat aprilie 419
Predecesor Ursicinus
Succesor Laurentius
Oponent Bonifaciu I
Născut ?
Decedat 423


Antipapa Eulalius (Eulasius) (n. ? - d. 423) a fost ales papă de către diaconii din Roma la 27 decembrie 418, la moartea papei Zosimus și a fost papă în perioada 418 - 419 .

Istoria[modificare | modificare sursă]

La moartea papei Zosimus (27 decembrie 418), diaconii din Roma au pus stăpânire pe bazilica din Lateran, împiedicând intrarea celorlalți clerici și l-au ales papă pe șeful lor, Eulalius (Eulasius).

În același timp, prelații reuniți în biserica Sf. Teodora din Roma l-au ales papă pe Bonifaciu.

Amândoi au fost consacrați în duminica următoare, 29 decembrie și amândoi se considerau legitimi, de unde au izbucnit conflicte și lupte.

Eulalius, sprijinit de Prefectul Romei – Simmacus – a avut la început de partea sa și favoarea împăratului. Însă, când susținătorii lui Bonifaciu au reușit să îi facă cunoscut împăratului adevărata stare a lucrurilor, împăratul a convocat la Ravenna pentru luna februarie a anului 419 un sinod în care s-a decis ca amândoi competitorii să fie îndepărtați din Roma.

Bonifaciu s-a supus; Eulalius, însă, susținut de partizanii săi, a încercat – în perioada sărbătorilor de Paști – să se înscăuneze în Lateran; tentativa a eșuat, iar el a fost îndepărtat cu forța și pus sub pază.

Această ultimă încercare l-a făcut să piardă total și definitiv favoarea împăratului și, întrucât Honoriu îl declarase decăzut din drepturile pontificale (414), asta a adus cu sine recunoașterea lui Bonifaciu ca legitim pontif. Bonifaciu a fost primit în Roma cu fastul de rigoare.

Eulalius a fost ținut în arest („ținut legat”) undeva la țară, unde s-a stins uitat și ignorat.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Liber Pontificalis, I, pg. 227.
  • Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze;
  • Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume;
  • John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York;
  • Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume;
  • Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume;
  • Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).