Antim Nica
| Antim Nica | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Bogzești, raionul Telenești, Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | (86 de ani) Galați, România |
| Ocupație | prezbiter[*] |
Modifică date / text  | |
Antim Nica (născut Alexandru Nica; n. , Bogzești, raionul Telenești, Basarabia, Imperiul Rus – d. , Galați, România) a fost un cleric ortodox român, care a avut rangul de superior al „Misiunii Ortodoxe Românești” din Transnistria, cu sediul la Odesa (1943–1944), de episcop-vicar patriarhal (1950–1973) și apoi pe cel de episcop al Dunării de Jos (1973–1994).
Biografie
[modificare | modificare sursă]A urmat școala primară în satul natal (Bogzești, Orhei), apoi a frecventat cursurile Seminarului Teologic din Chișinău (1927) și ale Facultății de teologie din Chișinău (1931). În paralel a urmat și Seminarul Pedagogic Universitar din Iași. În 1932 a obținut, prin concurs, o bursă de stat și astfel a studiat la centrele universitare din Paris și Strasbourg (1932-1934).[1] Între anii 1934-1935 și-a continuat studiile teologice în Anglia și la Academia Misionară „Near East School of Theology” din Beirut (Liban).[2]
La 15 august 1935 a fost hirotonit ierodiacon, la 11 aprilie 1936 ieromonah, protosinghel la 21 mai 1939 și arhimandrit în 1940.
În 1940 și-a susținut teza de doctorat în teologie la Universitatea din Iași și a fost numit asistent la Facultatea de Teologie a aceleiași universități, iar în 1941 la Universitatea din București.[1]
La 23 ianuarie 1944 a fost hirotonit arhiereu pentru eparhia din Ismail, activând, în paralel și ca episcop ajutător la Episcopia Dunării de Jos. Între anii 1945-1947 a fost director al Internatului Teologic din București.[3] A transformat internatul, și biserica Radu Vodă, care pe perioada războiului au funcționat ca spital militar, respectiv capelă, în mănăstire. Din 1945 devine stareț al acestei mănăstiri.[3]
Din septembrie 1947 și până în primăvara anului 1950 a fost episcop locotenent al Episcopiei Dunării de Jos. Vicar patriarhal (1950-1973) sub titlul de „Tîrgovișteanul” și secretar al Sfântului Sinod. Ales la 10 iunie 1973 episcop titular al eparhiei Dunării de Jos, a fost instalat la 19 august.[4] La 16 octombrie 1975, prin hotârîrea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Episcopia Dunării de Jos este ridicată la rang de arhiepiscopie, cu titulatura de „Arhiepiscopia Tomisului și a Dunării de Jos”, iar titularul la rang de arhiepiscop.[5] Festivitatea de proclamare a Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos a avut loc în Catedrala Sf. Apostoli Petru și Pavel din Constanța la 9 noiembrie 1975.[6]
Distincții
[modificare | modificare sursă]I-a fost acordat Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (30 decembrie 1957) „cu ocazia celei de a zecea aniversări a proclamării Republicii Populare Romîne și pentru merite deosebite în îndeplinirea sarcinilor date de Partidul Muncitoresc Romîn, pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale, culturale și obștești”[7]
A primit ordinul „23 august” clasa a III-a (1974) și medaliile: „A XX-a aniversare a eliberării patriei”(1964), A XXV-a aniversare a eliberării patriei” (1969), „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972), „30 de ani de la eliberarea Patriei (1974). Ordine și medalii străine: Ordinele „Sf. Petru și Pavel”, acordat de Patriarhia Antiohiei (Siria, 1958), „Crucea Sf. Augustin de Canterbury” (Anglia 1966), „Crucea Sf. Mormânt ”, acordat de Patriarhia Ierusalimului (1987) și medaliile: „Jubileul de Aur” , „Sf Marcu” (Patriarhia Alexandriei).[1]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 Drăgoi, Eugen (). Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos : 1864-1989. Galați: Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos. p. 55-56.
- ↑ Rapoarte generale pe anii 1932-1935 către Congresul Național Bisericesc din 14 noiembrie 1935, București, 1935, p. 84
- 1 2 Pr. prof. Ene Braniște și Prof. Ion Apostol, Internatul teologic din București, în Revista „Biserica Ortodoxă Română” nr. 9-10, 1981, p. 1122
- ↑ Pr. Nicolae Grosu, Alegerea, recunoașterea în funcțiune și înscăunarea Prea Sfințitului Dr. Antim Nica, episcopul Dunării de Jos - Galați, în Revista „Glasul Bisericii”, nr. 7-8, 1973, p. 805-829
- ↑ Ridicarea eparhiei Dunării de Jos la rangul de Arhiepiscopie, în Revista „Glasul Bisericii”, nr. 11-12, 1975, p. 1319-1361
- ↑ Reînființarea Arhiepiscopiei Tomisului și a Dunării de Jos în Revista „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 11-12, 1975, p. 1482-1512
- ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 613 din 30 decembrie 1957 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VII, nr. 2, 13 ianuarie 1958, p. 5.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Ierarhul Antim Nica, un domn din alte vremuri Arhivat în , la Wayback Machine., 4 iunie 2010, Dr. George Enache, Ziarul Lumina
- Arhiepiscopul Antim Nica „a urmărit cu lacrimi frământarea neamului românesc“[nefuncțională] , 28 noiembrie 2008, Pr. Eugen Drăgoi, Ziarul Lumina
- Antim Nica la conducerea Misiunii ortodoxe din Transnistria[nefuncțională] , 15 noiembrie 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
