Ansamblul urban I, Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ansamblul urban I
Case în stil rural pe str. Memorandumului
Case în stil rural pe str. Memorandumului
Poziționare
Ansamblul urban I se află în România Timișoara
Ansamblul urban I
Ansamblul urban I
Coordonate45°44′24″N 21°13′55″E / 45.74°N 21.232°E
LocalitateTimișoara[*], Timiș Modificați la Wikidata
ȚaraRomânia  Modificați la Wikidata
AdresaStrada Memorandumului 1–114,
Piața Vasile Adamachi
Edificare
Stil arhitecturalBaroc provincial,
eclectic istoricist,
Art Nouveau curentul (Secession),
modernist
Data începerii construcțieisec. al XVIII-lea
Stare de conservarediversă
Clasificare
Cod LMITM-II-a-B-06099

Ansamblul urban I este o zonă din cartierul Elisabetin al Timișoarei, declarată monument istoric, având codul LMI TM-II-a-B-06104.[1] Este cea mai veche zonă a maierelor germane și valahe.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Maierele Vechi în 1770
Maierele Germane și Valahe în 1850 cu localizarea ansamblului
Localizarea și limitele ansamblului

După cucerirea în 1716 a Cetății Timișoara de către habsburgi, zona intra muros urma să fie rezervată pentru clădiri, iar în jurul zidurilor urma să fie lăsată o zonă Non Aedificandi până la o distanță de 500 de stânjeni (948 m).[2] Cei care doreau să practice activități agricole trebuiau să se stabilească în afara zonei. Deja la 26 aprilie 1721 iezuiții au organizat o procesiune prin grădinile (maierele) din zonă pentru sfințirea culturilor.[3] Totuși, pe hărțile din 1734 zona apare ca nefiind locuită,[4] arh. Mihai Opriș presupune că din cauză că eventualele construcții nu erau construite cu aprobarea autorităților.[5] Primele clădiri apar pe hărțile din 1750, zona fiind numită Alte Mayerhoff (ulterior, în limba maghiară Régi Majorok[6] iar în limba română Maierele Vechi).[7] Denumirea de „Maierele Vechi” se referea la faptul că în 1744 s-au aprobat noi locuri pentru rezidențe și grădini, într-o zonă numită „Maierele Noi”, din care s-a dezvoltat cartierul Iosefin.[5]

Inițial suburbia, locuită în general de germani, s-a dezvoltat dezordonat, cu parcele foarte mari, de formă neregulată. Ulterior, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, spre est s-au trasat planuri similare satelor sistematizate, cu parcele dreptunghiulare, mai mici, de circa 700 m2, unde s-au așezat în special români.[5] Această zonă s-a numit Wallachische Mayerhöfe (ulterior în limba maghiară Oláh Majorok[8], iar în limba română Maierele Valahe), cea din vest fiind referită drept Deutsche Mayerhöfe (ulterior în limba maghiară Német Majorok[8], iar în limba română Maierele Germane).[5][9][10] Până în 1867 zona a fost sistematizată, s-au trasat străzile, iar în Maierele Germane parcelele au fost reduse. Ulterior zona s-a estins spre nord, spre cetate, și spre nord-vest, unindu-se cu cartierul Iosefin.[11][12] Din 1896 cartierul a primit numele de „Elisabetin”, în onoarea Elisabetei, împărăteasa Austriei și regina Ungariei.[13]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Ansamblul este format din clădirile situate pe strada Memorandumului, (în nomenclatura din secolul al XIX-lea maghiară Király utca,[14] română Strada Regelui) între nr. 1–95 (numere impare) și 2–114 (numere pare), piața Vasile Adamachi, fostă Piața Hunedoara (în nomenclatura din secolul al XIX-lea maghiară Király tér,[14] română Piața Regelui) nr. 1–3, str. Sava Petrovici (în nomenclatura din secolul al XIX-lea maghiară Galamb utca,[14] română Strada Porumbelului) nr. 5, str. Martir Sorinel Leia (în nomenclatura din secolul al XIX-lea maghiară Iskola utca,[14] română Strada Școlii) nr. 5, 5A, 7 și 8, str. Independenței (în nomenclatura din secolul al XIX-lea maghiară Korona utca,[14] română Strada Coroanei) nr. 2 și 8 și str. Feldioara (în nomenclatura din secolul al XIX-lea maghiară Kazinczy utca,[14]) nr. 11 și 14.[1][15]

Clădirile construite în secolul al XIX-lea sunt realizate în stil baroc provincial. Puține din ele, construite sau refăcute la începutul secolului al XX-lea sunt în stil Art Nouveau.

Evoluție[modificare | modificare sursă]

În secolul al XXI-lea multe case fără etaj amplasate pe latura lungă a parcelei, cu fronton pe fațadă (case vagon, case șvăbești) tipice aspectului rural al zonei au fost înlocuite cu case cu etaj, ca urmare caracterul istoric a dispărut, ansamblul căpătând un aspect de sprawl urban⁠(d).[12]

În 2015 primăria Timișoarei a realizat un studiu privind starea clădirilor din cartierele Iosefin și Elisabetin incluse în Lista Monumentelor Istorice în funcție de aspectul lor la stradă.[17] Studiul a constatat că în 2015 doar 20 % din clădiri erau complet reabilitate (fațada și acoperișul), 16 % erau parțial reabilitate (sau doar fațada, sau doar acoperișul), 60 % erau nereabilitate, iar 4 % erau în stare de ruină.[18] S-a mai constatat că multe imobile au fost reabilitate într-un mod care contravine normelor de estetică arhitecturală și ambientală și reglementărilor pentru zone istorice protejate, cum ar fi tencuială în mai multe culori, cromatică stridentă, materiale diferite de cele din epoca construcției (pvc, țiglă metalică), modificări exagerate ale volumetriei.[19][20]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Lista monumentelor istorice pe patrimoniu.gov.ro
  2. ^ Glăvan, Defortificarea…, p. 422, citând pe József Geml, Temesvár újkora, în Borovszky Samu, Magyarország vármegyéi és városai, Budapest: 1913, p. 121
  3. ^ Johann Nepomuk Preyer, Monographie der königlichen Freistadt Temesvár - Monografia orașului liber crăiesc Timișoara, ediție bilingvă germană-română, cu o prefață de Eleonora Pascu și o postfață de Ioan Hațegan, reeditare de Timișoara: Ed. Amarcord, 1995, ISBN: 973-96667-6-0, p 190
  4. ^ Opriș, Monografie…, p. 41
  5. ^ a b c d Opriș, Mică…, p. 80
  6. ^ hu Delesega, Temesvári…, p. 152
  7. ^ Opriș, Monografie…, p. 43, 56
  8. ^ a b hu Delesega, Temesvári…, p. 36
  9. ^ Opriș, Botescu, Arhitectura…, p. 258
  10. ^ Opriș, Mică…, p. 101
  11. ^ Opriș, Mică…, p. 140
  12. ^ a b Opriș, Botescu, Arhitectura…, pp. 260–262
  13. ^ hu Delesega, Temesvári…, p. 152
  14. ^ a b c d e f hu Delesega, Temesvári…, p. 169
  15. ^ site/fiscalamonumenteceif2. html Fiscala Monumente CEIF 2 (Transcript), vdocuments. site, accesat 2020-05-17
  16. ^ Stroescu, Starea…, p. 4
  17. ^ Stroescu, Starea…
  18. ^ Stroescu, Starea…, p. 10
  19. ^ Stroescu, Starea…, p. 7
  20. ^ a b c d e Stroescu, Starea…, pp. 18–19
  21. ^ Stroescu, Starea…, p. 21
  22. ^ Stroescu, Starea…, p. 6

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ansamblul urban I, Timișoara