Anii de călătorie

Anii de călătorie (Wanderjahre) se referă la tradiția calfelor de a călători timp de mai mulți ani după terminarea uceniciei ca meșteșugari.^[1] Tradiția datează din perioada medievală și este urmată astăzi în țările vorbitoare de limba germană. În Insulele Britanice tradiția s-a pierdut și a rămas numai titlul de calfă ca o amintire a obiceiului tinerilor meseriași de a călători prin țară.^[2] În mod normal perioada minimă de călătorie a unei calfe este de trei ani și o zi. Meseriile pentru care se solicita efectuarea acestei călătorii erau confecționarea de acoperișuri, prelucrarea metalelor, dulgherie și tâmplărie, producerea de pălării și confecționarea de instrumente muzicale sau de orgi.

Origini istorice

În perioada medievală ucenicul depindea de un meșter, de obicei, pentru un termen fix de șapte ani. El locuia în casa meșterului, primind o remunerație sub formă de produse alimentare, cazare și formare profesională. Un ucenic nu putea percepe o plată pentru ziua de lucru (cuvântul francez journée se referă la intervalul de timp de o zi); în Germania era un lucru normal ca ucenicul să plătească o taxă (în germană: Lehrgeld) pentru ucenicie. După anii de ucenicie (germană: Lehrjahre, literalmente „ani de învățare”) ucenicul era exonerat de obligațiile sale (în germană: Freisprechung, „eliberare”). Breslele, cu toate acestea, nu permiteau unui tânăr meseriaș fără experiență să fie promovat la rangul de meșter — el putea alege doar să fie angajat, dar mulți alegeau în schimb să călătorească pentru a munci.^[3]

În unele părți ale Europei, precum Germania din Evul Mediu târziu, călătoria calfei (Geselle) dintr-un oraș în altul pentru a câștiga experiență, lucrând în diferite ateliere, reprezenta o parte importantă a formării unui meșter aspirant.^[4] Tâmplarii din Germania au păstrat tradiția calfelor de a călători chiar și astăzi, deși doar o mică minoritate încă o mai practică.

În Evul Mediu, numărul de ani petrecuți în călătorie diferea în funcție de meserie. Numai după trecerea unei jumătăți a anilor de călătorie a unei calfe (în germană: Wanderjahre, literalmente „ani de rătăcire”) meseriașul se putea înregistra într-o breaslă pentru a obține dreptul de a fi meșter aspirant. După încheierea anilor de călătorie, el trebuia să se stabilească într-un atelier al breslei și după alți câțiva ani (în germană: Mutjahre, la propriu „ani de curaj”) i se permitea să-și confecționeze capodopera lui (în germană: Meisterstück) și să o prezinte breslei. Cu acordul ei, el urma să fie promovat ca meșter al breslei și i se permitea să-și deschidă propriul atelier în oraș.

Condica de călătorie a unui cojocar german pe nume Albert Strauß în Regatul Ungariei al Monarhiei Habsburgice în anul 1816.
Condica de călătorie a lui Albert Strauß: Regeln, welche der Wandernde zur Vermeidung angemessener Strafe zu beobachten hat. (Regulile pe care calfele trebuie să le respecte pentru a evita pedeapsa potrivită).
Condica de călătorie a lui Albert Strauß: Bezeichnung des Inhabers (Descrierea posesorului).

Anii de călătorie în arte

Cântecul australian „Waltzing Matilda” este bazat pe „Walz”-ul calfei călătoare".^[5]
Există multe cântece ale calfelor călătoare inspirate din „Walz”.
Gustav Mahler a compus Cântecele unui ucenic rătăcitor
Romanul Wilhelm Meisters Wanderjahre (Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister) al lui Goethe
În romanul Mara (1894) al lui Ioan Slavici măcelarul Națl Hubăr pleacă într-o călătorie de doi ani pentru a putea fi avansat de la calfă la meșter.

Calfe celebre

Următoarele persoane sunt cunoscute că au încheiat o perioadă de călătorie pe post de calfă:

August Bebel (tstrungar) – fondator al Partidului Social-Democrat din Germania
Jakob Böhme (cizmar) – mistic și filosof creștin
Albrecht Dürer (pictor) – pictor și gravor german, mai târziu artist celebru
Fundația Friedrich Ebert (producător de șei) – primul președinte al Republicii de la Weimar
Adam Opel (mecanic) – producător de mașini de cusut și de biciclete. În următoarea generație firma lui a devenit cunoscută pentru fabricarea de automobile.
Wilhelm Pieck (tâmplar) – primul președinte al RDG

Calfe la Århus, Danemarca
Calfe la Bad Kissingen (2010)
Calfe (2011)

Note

^ Tomas Munita (7 august 2017). „Cleaving to the Medieval, Journeymen Ply Their Trades in Europe”. New York Times. Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)
^ Spiegel Online International 05/17/2006 "Craftsmen Awandering"
^ Sir Robert Harry Inglis Palgrave (1896). Dictionary of political economy. Macmillan and co. p. 491. Accesat în 23 decembrie 2011.
^ Sabine Baring-Gould (1910). Family names and their story. Seeley & co., limited. pp. 127–8. Accesat în 27 decembrie 2011.
^ Harry Hastings Pearce (1971). On the origins of Waltzing Matilda (expression, lyric, melody). Hawthorn Press. p. 13. Accesat în 27 decembrie 2011.

Legături externe

[1] Tomas Munita (7 august 2017). „Cleaving to the Medieval, Journeymen Ply Their Trades in Europe”. New York Times. Mai multe valori specificate pentru |work= și |newspaper= (ajutor)

[2] Spiegel Online International 05/17/2006 "Craftsmen Awandering"

[Palgrave1896-3] Sir Robert Harry Inglis Palgrave (1896). Dictionary of political economy. Macmillan and co. p. 491. Accesat în 23 decembrie 2011.

[Baring-Gould1910-4] Sabine Baring-Gould (1910). Family names and their story. Seeley & co., limited. pp. 127–8. Accesat în 27 decembrie 2011.

[Pearce1971-5] Harry Hastings Pearce (1971). On the origins of Waltzing Matilda (expression, lyric, melody). Hawthorn Press. p. 13. Accesat în 27 decembrie 2011.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]