Calfă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

O calfă este un muncitor calificat, care a încheiat o perioadă de ucenicie într-o meserie. El este considerat competent și autorizat să lucreze în acel domeniu ca un muncitor complet calificat. O calfă obține un atestat prin absolvirea unui curs de ucenici, prin efectuarea unei perioade de pregătire practică și prin examinare de către meșteri.[1] Deși o calfă a obținut un atestat profesional și este capabil să lucreze ca angajat, ea nu este încă în măsură să lucreze ca meșter pe cont propriu.[2]

Termenul de calfă a fost inițial utilizat în cadrul breslelor medievale. Calfele erau plătite în fiecare zi. Fiecare breaslă recunoștea în general trei grupe de lucrători: ucenici, calfe și meșteri. O calfă, fiind un muncitor calificat, putea deveni meșter și conduce propria sa afacere, dar cele mai multe continuau să lucreze ca angajați.[3]

Fiecare breaslă avea regulamente pentru a promova meseriași responsabili, care erau răspunzători pentru munca lor, și pentru a proteja comerțul individual și publicul larg de muncitori necalificați. Pentru a deveni meșter, o calfă trebuie să prezinte breslei o creație individuală pentru a fi evaluată. Numai după evaluare o calfă putea fi admisă în breaslă ca meșter.[4] Uneori, unei calfe i se cerea să urmeze o călătorie de lucru de trei ani, care era numită anii de călătorie.

Origine[modificare | modificare sursă]

Calfe germană în uniforme tradiționale în timpul anilor de călătorie.

Calfa este un muncitor calificat care are dreptul de a percepe o plată pentru fiecare zi de muncă. O calfă a încheiat o perioadă de ucenicie, dar este angajat de un alt meseriaș cu rang de meșter,[5] dar poate locui în afara atelierului și poate avea o familie proprie. O calfă nu poate să angajeze alți lucrători. În contrast, un ucenic depindea de un meșter, de obicei, pentru un termen fix de șapte ani și locuia în casa meșterului, primind o remunerație sub formă de produse alimentare, cazare și formare profesională.

În unele părți ale Europei, precum Germania din Evul Mediu târziu, călătoria calfei (Wandergeselle)[6] dintr-un oraș în altul pentru a câștiga experiență, lucrând în diferite ateliere, reprezenta o parte importantă a formării unui meșter aspirant. Tâmplarii și ceilalți meseriași din țările vorbitoare de limba germană și-au păstrat tradiția calfelor călătoare chiar și astăzi,[7] dar numai câteva bresle încă o mai practică. În Franța, cafele care călătoreau erau cunoscute sub numele de compagnons.

Epoca modernă[modificare | modificare sursă]

În sistemele moderne de ucenicie, o calfă posedă un certificat profesional care atestă finalizarea unei perioade de ucenicie. În multe țări, el este cel mai înalt rang formal, deoarece rangul de meșter a fost eliminat, și meseriașii de acest rang pot efectua toate activitățile meșteșugărești, să-i supravegheze pe ucenici și să-și deschidă afaceri proprii.

În Germania, cu toate acestea, meșterii meșteșugari, după finalizarea stagiilor de ucenicie, sunt obligați să urmeze cursuri part-time care durează între trei și patru ani sau cursuri full-time care durează un an.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Journeyman. (2006). In C. Harris (Ed.), Dictionary of architecture and construction. New York, NY: McGraw-Hill. Retrieved from =http://search.credoreference.com/content/entry/mhbuilding/journeyman/0
  2. ^ Journeyman. (2013). In G. Kurian, The AMA Dictionary of business and management. New York, NY: AMACOM, Publishing Division of the American Management Association. Retrieved from http://search.credoreference.com/content/entry/amadictbm/journeyman/0
  3. ^ Journeyman. (2015). In The Hutchinson unabridged encyclopedia with atlas and weather guide. Abington, United Kingdom: Helicon. Retrieved from http://search.credoreference.com/content/entry/heliconhe/journeyman/0
  4. ^ Salt, L. E., & Sinclair, R. (Eds.). (1957). Oxford junior encyclodaedia: Industry and commerce (Vol. VII). London: Oxford University Press.
  5. ^ "Journeyman" def. 1. Oxford English Dictionary Second Edition on CD-ROM (v. 4.0), Oxford University Press, 2009
  6. ^ Dicke, Hugo, and Hans H. Glismann. Vocational Training in Germany. Kiel: Institut für Weltwirtschaft, 1994. page 34. Print.
  7. ^ Europe journeymen NYTimes, 8 august 2017

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • George Sand: The journeyman joiner or The Compagnon of the tour de France. 1847 (în franceză: Le Compagnon du tour de France, 1840)

Legături externe[modificare | modificare sursă]