Andranik Ozanian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Andranik Ozanian
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Şebinkarahisar⁠(d), Provincia Giresun, Turcia[2][3] Modificați la Wikidata
Decedat (62 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Chico⁠(d), California, SUA[4] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise[2][3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Otoman
 Imperiul Rus
 Republica Democrată Armeană
 Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Etniearmean Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Apostolică Armeană Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
militar
fedayeen[*][[fedayeen (term used to refer to various military groups willing to sacrifice themselves for a larger campaign)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba armeană Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral
general-maior  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaiePrimul Război Balcanic[2]
Armenian–Azerbaijani war[*][[Armenian–Azerbaijani war (1918-20 series of territorial conflicts between Armenia and Azerbaijan)|​]]
Primul Război Mondial
Campania din Caucaz
Al Doilea Război Balcanic  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
orden Sveatogo Stanislava 2-i stepeni[*][[orden Sveatogo Stanislava 2-i stepeni (degree of the Russian imperial order)|​]]
Ordinul Sf. Vladimir, clasa a IV-a[*]
Voenen orden „Za hrabrost“[*][[Voenen orden „Za hrabrost“ (Bulgarian War Medal)|​]]
Gheorgievski krest III stepeni[*][[Gheorgievski krest III stepeni |​]]
Gheorgievski krest IV stepeni[*][[Gheorgievski krest IV stepeni |​]]
Gheorgievskaia medal[*][[Gheorgievskaia medal |​]]
orden Sveatogo Stanislava[*][[orden Sveatogo Stanislava (Russian military and civilian decoration)|​]]
Polemikόs Stafrόs[*][[Polemikόs Stafrόs (Greek military decoration)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Andranik Toros Ozanian (în armeană: Անդրանիկ Թորոսի Օզանյան) sau Zoravar Andranik (n. 25 februarie 1865 - d. 31 august 1927) a fost un general de armată și luptător pentru libertate armean. Este considerat un erou național de către poporul armean. A fost o figură cheie în cadrul mișcării armenești de eliberare națională. [5] De la sfârșitul secolului 19 până la începutului secolului 20, a fost unul dintre principalii lideri armeni ai eforturilor militare pentru independența Armeniei.

A devenit activ în lupta armată împotriva guvernului otoman și a trupelor neregulate kurde la sfârșitul anilor 1880. Andranik s-a alăturat partidei Federația Revoluționară Armeană (Dashnaktustyun) și, alături de alte fedayi⁠(d) (miliții), a căutat să apere țărănimea armeană ce locuia în patria lor ancestrală, un teritoriu cunoscut ca Armenia occidentală (sau turcească)⁠(d) —, la acel timp parte a Imperiului Otoman. Activitățile sale revoluționare au încetat și a părăsit Imperiul Otoman după eșuata răscoală de la Sasun din 1904⁠(d). În 1907, Andranik a părăisit Dashnaktustyun deoarece n-a fost de acord cu cooperarea cu Junii Turci, o grupare care în anii ulteriori va săvârși Genocidul Armean. Între 1912 și 1913, alături de Garegin Nzhdeh⁠(d), Andranik a condus câteva sute de voluntari armeni în cadrul armatei bulgare în lupta împotriva otomanilor din timpul Primului Război Balcanic.

Din primele etape ale Primului Război Mondial, Andranik a comandat primul batalion de voluntari armeni din cadrul armatei ruse în lupta împotriva Imperiului Otoman, cucerind și mai târziu guvernând patria tradițională armeană. După Revoluția din 1917, armata rusă s-a retras și a lăsat trupele neregulate armene depășite numeric de către turci. Andranik a condus defensiva la Erzurum la începutul anului 1918, dar a fost forțat să se retragă spre est. Prin 1918, forțele turce se aflau lângă Erevan —viitoarea capitală armeană —și au fost oprite prin Bătălia de la Sardarabat⁠(d). Consiliul Național Armean, dominat de membrii Federației Revoluționare Armene, a declarat independența Armeniei și a semnat Tratatul de la Batum cu Imperiul Otoman, prin care Armenia a renunțat la drepturile sale asupra Armeniei Occidentale. Andranik n-a acceptat niciodată existența Primei Republici Armene deoarece aceasta includea doar o mică parte a teritoriului pe care mulți armeni sperau să-l facă independent. Andranik, independent de Republica Armenia, a luptat în Zangezur împotriva armatelor turcești și azere.[6]

Andranik a părăsit Armenia în 1919 din cauza dezacordurilor cu guvernul armean și și-a petrecut ultimii ani din viață în Europa și Statele Unite, căutând ușurare pentru refugiații armeni. S-a stabilit la Fresno, California în 1922 și a murit câțiva ani mai târziu, în 1927. Andranik este foarte admirat ca erou național de armeni; numeroase statui ale sale au fost construite în mai multe țări. Străzi și piețe au fost numite după Andranik și s-au scris cântece, poezii și romane despre el, făcându-l personaj legendar în cultura armeană.[7]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Shabinkarahisar, parte a Armeniei sub ocupație otomană (în prezent, provincia Giresun din Turcia). După ce și-a pierdut soția și fiul la o vârstă fragedă, s-a înrolat în mișcarea armenească pentru libertate din Imperiul Otoman și a fost membru în numeroase partide politice. Andranik a participat în Războiul Balcanic între 1912-1913. După ce a fost arestat și încarcerat, a petrecut o perioadă de vreme în Istanbul.

În timpul primului război mondial, a participat în Campania Caucazului și a fost numit general al unităților voluntare armenești din cadrul armatei rusești. A participat la 20 de ofensive în urma cărora și-a câștigat faimă dând dovadă de un deosebit curaj și aplicând tactici de luptă eficace în înfrângerea adversarilor. A fost ofițerul de comandă al trupelor armenești voluntare care au ajutat mișcarea de rezistență Van să preia controlul orașului Van, în 6 mai 1915. El a fost de asemenea și comandantul batalionului care a preluat comanda orașului Bitlis de sub ocupația otomană.

După declarația de independență a Republicii Armenia, Andranik a organizat și luptat în unități de voluntari pregătite să se apere împotriva ofensivei armatei otomane. Activitatea acestor unități a fost concentrată în zona de frontieră între Imperiul Otoman și Republica Democrată Azerbaidjan în Karabah, Zanghezur și Nahicevan. În anul 1919, Andranik a părăsit Armenia ca să evite participarea sa la lupta pentru putere din noua republică. Andranik Ozanian a trăit timp de 18 ani în orașul Fresno (California), până la moartea sa, care a avut loc la 31 august 1927.

Film[modificare | modificare sursă]

  • Zoravar Andarnik (1990) - regizor Levon Mkrtchyan

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Andranik Ozanian, Find a Grave, accesat în  
  2. ^ a b c d e f Enciclopedia armeană[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b c d Haykakan hamaṙot hanragitaran[*][[Haykakan hamaṙot hanragitaran (Armenian encyclopedia)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ „Andranik Ozanian”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Walker 1990, p. 178.
  6. ^ Panossian, Razmik (). The Armenians: From Kings and Priests to Merchants and Commissars. London: Columbia University Press. p. 250. ISBN 978-0-231-51133-9. 
  7. ^ Ghaziyan, Alvard (). „Զորավար Անդրանիկը որպես վիպա-հերոսական կերպար [General Andranik as a heroic character]” (în armeană). Yerevan: Institute of Archeology and Ethnography, Armenian National Academy of Sciences. Arhivat din originalul de la .