Sari la conținut

André-Louis Debierne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
André-Louis Debierne
Date personale
Nume la naștereAndré Louis Debierne Modificați la Wikidata
Născut14 iulie 1874(1874-07-14)
Paris, Franța
Decedat (75 de ani)
Paris, Franța
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
fizician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuchimie
actiniu  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratMarie Curie  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de onoare[2]  Modificați la Wikidata

André-Louis Debierne (n. , Paris, Seine, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un chimist francez și este considerat a fi descoperitorul elementului actiniu.

Debierne a studiat la Școala municipală de fizică și de chimie industrială a orașului Paris (ESPCI ParisTech).[3] A fost student al lui Charles Friedel și un prieten apropiat al lui Pierre și Marie Curie, fiind asociat cu munca acestora. În 1899 a descoperit elementul radioactiv actiniu, ca urmare a continuării studiului asupra pehblendei, studiu inițiat de către soții Curie.

După moartea lui Pierre Curie (survenită în 1906), Debierne a ajutat-o pe Marie Curie să-și continue munca, lucrând alături de ea în activitățile de predare și cercetare.

În 1910, Debierne și Marie Curie au preparat o cantitate macroscopică de radiu în formă metalică, pe care au reconvertit-o ulterior în compuși cu care au putut să-și continue cercetările.

A fost angajat la Sorbona ca profesor. [4]

A efectuat analize și cercetări asupra impactului exploziilor nucleare asupra fenomenelor meteorologice.[4]

  1. Bibliothèque nationale de France. „André-Louis Debierne” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. „André-Louis Debierne” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420.
  3. ESPCI ParisTech Alumni 1893
  4. 1 2 Marcu, Măriuca; Văcaru, Vasile V.; Vâlceanu, Sabin; Zgăvârdici, Carmen (). Descoperiri științifice ale secolului XX. 1. București: Ion Creangă. p. 46.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]