Alimente organice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alimente bio

Alimentele organice sunt fructele și legumele rezultate în urma procesului de agricultură organică. Deși definiția alimentelor organice diferă de la țară la țară, agricultura organică are drept trăsături generale practicile culturale, biologice, mecanice care încurajează reciclarea resurselor, promovează echilibrul ecologic și conservă biodiversitatea. Folosirea pesticidelor și a fertilizatorilor chimici nu este permisă, deși în anumite cazuri rare se pot folosi pesticide organice. În general, alimentele organice nu sunt sterilizate prin iradiere, solvenți industriali și nu conțin aditivi sintetici.

În prezent, Comunitatea Europeană, Statele Unite, Canada, Japonia și multe alte țări cer producătorilor o certificare specială pentru a-și putea vinde produsele sub eticheta de produse organice.

Deși pot exista unele diferențe în conținutul de nutrienți și anti-nutrienți al produselor organice sau convenționale, natura variabilă a producției de alimente face dificilă generalizarea rezultatelor. Nu există dovezi suficiente pentru a susține revendicările conform cărora alimentele organice sunt mai sigure sau mai sănătoase decât alimentele convenționale.

Înțelesul și originea cuvântului „organic”[modificare | modificare sursă]

Muguri de fasole organică

Istoria agriculturii, în ansamblul său, poate fi descrisă ca fiind organică; abia în secolul 20 au fost introduse produsele chimice în lanțul alimentar. Mișcarea bio a început în 1940 ca răspuns la industrializarea agriculturii, supranumită Revoluția Verde.[1]

În 1939, Lord Northbourne a împământenit termenul de agricultură organică, în lucrarea lui Look to the Land (1940). Oamenii de știință din acele vremuri, au descris diferențele din compoziția solului ca fiind organice, atunci când au fost folosite dejecții animale deoarece conțineau compuși de carbon, față de procesul industrial Haber care conținea nitrogen si superfosfați. Folosirea celor doua metode descrise anterior, afectează conținutul de humus din sol.[2][3] Folosirea termenului de "organic" diferă de cea din chimie unde are ca înțeles o clasă de molecule ce conțin carbon. Această clasă de molecule cuprinde orice poate fi considerat comestibil, incluzând majoritatea pesticidelor și toxinelor. Termenul de organic folosit în contextul agricol, se refera la metodele de creștere și procesare și nu la compoziția chimică a alimentelor.

Ideea că mâncarea organică poate fi mai sănătoasă și mai bună atât pentru oameni cât și mediul înconjurător a apărut încă din primele zile ale mișcării organice, ca rezultat a publicațiilor cum ar fi The Living Soil.[4][5]

Definiția legală[modificare | modificare sursă]

Producția de alimente bio este o industrie auto reglementată, supravegheată în anumite țări de instituții guvernamentale. În prezent Comunitatea Europeană, Statele Unite, Canada, Japonia și multe alte țări, cer producătorilor să obțină o certificare specială bazată pe standarde definite de guvern, pentru ca aceștia să poată comercializa alimentele folosind eticheta de alimente organice/bio.

Există patru încadrări pentru etichetarea produselor organice: 1) '100% Organic': Asta înseamnă că toate ingredientele sunt produse organic. 2) 'Organic' : Cel puțin 95% sau mai mult din ingrediente sunt organice. 3) 'Făcut cu ingrediente organice': Conține cel puțin 70% ingrediente organice 4) 'Mai puțin de 70% ingrediente organice': cel puțin trei dintre ingredientele produsului sunt organice.

Pentru ca un produs să fie certificat ca fiind organic, în Europa, el trebuie să fie crescut și produs într-un mod care aderă la standardele Comunității Europene

Opinia publică[modificare | modificare sursă]

Opinia publică, influențată și de către industria alimentelor bio, spune că mâncarea organică este mai sigură, mai plină de nutriente și are un gust mai bun decât alimentele produse convențional[6][7][8] . Aceste păreri au alimentat cererea de produse bio, în ciuda preturilor mai mari și a dificultății dovedirii acestor beneficii în mod științific[9][10][11][12][13]

Efectele psihologice, cum ar fi efectul “halo” , sunt factori importanți în decizia de cumpărare a alimentelor bio. Un exemplu al acestui efect a fost demonstrat de Schuldt and Schwarz[14]. Studiul arată că oamenii testați au presupus că prăjiturile organice au mai puține calorii și pot fi mâncate mai des decât cele convenționale. Rezultatele au rămas nemodificate chiar și atunci când etichetele celor două feluri de prăjituri, arătau același conținut caloric. Efectul a fost mai pronunțat la participanții testului care erau suporteri bio. Percepția că produsele bio au un conținut caloric mai mic este una generală. [15][14]

Gustul[modificare | modificare sursă]

O concluzie a studiilor științifice din 2002 este că deși există studii care indică că între fructele clasice și cele bio există diferențe de gust, ele sunt inconsistente[16]. Există dovezi că anumite fructe bio sunt puțin mai uscate astfel încât gustul lor poate fi mai concentrat decât cel al fructelor convenționale[15].

Anumite fructe, cum ar fi bananele, sunt culese înainte de maturitate și ținute la rece în drumul lor spre piața de desfacere, apoi coacerea este indusă prin expunerea lor la propenă sau etenă, substanțe produse chiar de către plante pentru a porni procesul de coacere. Întrucât gustul și textura se schimbă în procesul de coacere, acest proces poate afecta calitățile fructului[17][18].

Compoziția chimică[modificare | modificare sursă]

Studiile au analizat diferențele dintre nutrienți, anti-nutrienți, și pesticide. Aceste studii sunt dificil de generalizat din cauza felului cum sunt făcute studiile, modului de testare, variațiilor sezoniere. Tratamentul alimentelor după culegere, durata de timp dintre cules și analiză, condițiile de transport și stocare afectează compoziția chimică produselor testate[9][11] .

Nutrienți[modificare | modificare sursă]

O analiză din 2014 a 343 de studii [9], a arătat cum culturile organice au un conținut cu 17% mai mare de polifenol (antioxidanți). Concentrațiile de acizi fenolici⁠(en), flavonoide, difeniletilene , flavone, flavonoli, și antocianine au fost crescute, flavonoidele fiind cu 69% mai multe. Autorii studiului au analizat conținutul de acid ascorbic (Vitamina C) (31 de studii), beta caroten ( precursorul vitaminei A) (12 studii) și alpha-tocopherol (o forma de vitamina E) (5 studii) și alți 11 nutrienți dar doar la doi au găsit valori semnificativ mai mari în alimentele organice și anume la fosfor și polifenoli (antioxidanți))[9]. Găinile organice au avut cantități mai mari de acizi esențiali omega-3 însă autorii studiului nu au gasit diferențe în nivelul de proteine sau cantitatea de grăsime a laptelui bio[19][20].

Anti-nutrienți[modificare | modificare sursă]

Cantitatea totală de nitrogen din anumite legume, în special cele verzi a fost mai mică în culturile organice[10]. Același lucru a fost observat și în studiile care au cercetat cantitatea de toxine și metale grele din găinile crescute bio [10].

Reziduri de pesticide[modificare | modificare sursă]

Un studiu din 2012 a determinat o cantitate de 7% reziduri de pesticide în alimentele organice și una de 38% în cele produse convențional. O analiză a studiilor din 2014 arată că o cultură convențională are de patru ori mai multe șanse de a conține pesticide decât una organică[9].

Contaminarea cu bacterii[modificare | modificare sursă]

O analiză din 2012 arată că nu există o contaminare semnificativ mai mare cu E. coli în cazul culturilor organice (7% în cazul celor organice și 6% în cazul celor produse convențional). Contaminarea cu bacterii este comună atât în cazul produselor convenționale cât și în cazul celor organice dar studiile arată că ea nu diferă semnificativ[11].

Economie[modificare | modificare sursă]

Cererea de produse organice are ca motor principal grija pentru sanatatea personala și mediu[21]. Vânzârile organice la nivel global au crescut cu peste 170% din 2002, ajungând la 63 miliarde de dolari în 2012[22], ele totalizează doar 2% din producția totală alimente, ajungănd la 35% în țările din comunitatea europeană.

America de nord[modificare | modificare sursă]

Statele Unite ale Americii
  • În 2012 valoarea totală a pieței organice era de aproximativ 30 miliarde dolari[23][24].
  • Mâncarea organică este sectorul cu cea mai mare creștere din industria alimentară Americană [25].
  • Pentru a putea primi un certificat organic, fermierii americani nu pot planta semințe modificate genetic, animalele nu pot mânca plante modificate genetic. Fermierii trebuie să aducă multe dovezi care să ateste că nu există nimic modificat genetic în produsele lor[26].

Europa[modificare | modificare sursă]

Danemarca
  • În 2012, produsele organice au totalizat 7.8% din consumul total de vânzare cu amănuntul, având cea mai mare valoare națională din lume[27]. Multe instituții publice s-au angajat să cumpere doar mâncare organică, în Copenhaga procentul ajungand la 75%. O inițiativă gurvenrametală si-a propus ca țel ca pană în 2020 cel puțin 60% din toată mâncarea servită în instituțiile publice să fie organică.
Austria
  • În 2011. 7.4% din toate produsele vândute în supermarket-uri erau organice[28] In 2007, erau disponibile 8000 de feluri diferite de produse organice[29] .
Romania
  • În România 70%–80% din producția organică locală, este exportată, ea totalizând 100 de milioane de Euro. Numărul de produse bio disponibile în România s-a mărit considerabil în ultimii ani[30]. În 2010 piața de produse organice era evaluată la 50 milioane de Euro[31].
Marea Britanie
  • Vânzările de produse organice au crescut din 1993/94 de la 100 milioane lire la peste 1.21 miliarde lire în 2004 [32].În 2010 vânzările au scăzut cu 5.9% la doar 1.73 miliarde lire. 4.2% din terenul arabil este arat în mod organic[33].
Polonia
  • În 2005, aproximativ 7% dintre consumatorii polonezi cumparau mancare care a fost produsă conform normelor Eco-EU. Valoarea de piață a produselor bio a fost estimată în 2006 la 50 milioane Euro [34].

Producția[modificare | modificare sursă]

Produsele certificate ecologic, bio/ecologic sau organic sunt termeni sinonimi. Folosirea lor depinde de termenul impus într-o anumită zonă geografică - de exemplu in spațiul anglo-saxon se folosește termenul de organic (inclusiv în S.U.A. și Canada), în spațiul german se folosește oficial termenul ökologisch („ecologic”), în timp ce în acelasi spațiu termenul bio se folosește în context de marketing pentru a desemna un produs ecologic certificat, iar în spațiul italian termenul folosit este cel de bio. Aceste produse pot fi caracterizate și sunt individualizate prin intermediul unor norme de producție și procesare codificate legislativ la nivel național sau, în cazul Uniunii Europene și S.U.A., la nivel comunitar.

Trasabilitatea[modificare | modificare sursă]

Unul dintre aspectele definitorii ale acestei clase de produse (fie ele alimente, cosmetice, textile sau altele) este trasabilitatea[35].

Trasabilitatea presupune respectarea unor reguli stricte în ceea ce privește înregistrarea și păstrarea unor evidențe clare și verificabile pe tot lanțul de producție: de la producerea materiei prime, la procesare, la transport și comerț până la ajungerea produsului la consumator. În acest fel se oferă consumatorului un grad ridicat de siguranță și transparență la achiziționarea unui produs ecologic certificat, iar în cazul constatării unei iregularități se poate reface ușor filiera de procesare și producție și se poate identifica modul în care a fost corupt sau infestat produsul certificat ecologic și se pot lua măsuri pentru înlăturarea factorului negativ, respectiv factorii de control se pot îndrepta împotriva celui care este responsabil de iregularitatea identificată. Astfel de cazuri sunt rare datorită controlului și inspecției la care este supus fiecare operator din sistemul ecologic certificat, dar spre deosebire de industria alimentară convențional, domeniul ecologic este cunoscut pentru intransigența cu care rezolvă astfel de probleme și lipsa de toleranță în eliminarea din sistem a celor responsabili. Explicația se găsește în caracteristicile deosebite ale acestui domeniu (vezi istoria mișcării bio) precum și în faptul că trasabilitatea și puritatea produselor certificate ecologic este cel mai puternic argument de marketing al branșei, iar tolerarea unor abateri de la regulile asumate ar constitui o lovitură de imagine majoră pentru întreg sectorul.

Diferența[modificare | modificare sursă]

Între produsele naturale și produsele bio-organice, diferența o reprezintă tocmai acesti pași menționați în producție. Produsele denumite generic naturale sunt bazate pe plante. Ele nu au fost cultivate pe terenuri organice și nici nu au fost supuse procedeelor naturale, fără substanțe chimice pentru obținerea produsului final.

Produsele certificate BIO au minim 95% ingrediente naturale, din care minim 95% ingrediente BIO din totalul celor vegetale si minim 10% din totalul ingredientelor.

Produsele certificate ECO au minim 95% ingrediente naturale, din care minim 50% ingrediente BIO din totalul celor vegetale si minim 5% din totalul ingredientelor.

Organismele de certificare bio-organică sunt numeroase, unele dintre cele mai cunoscute la nivel european în domeniul industriei cosmetice fiind BDIH (Germania), Ecocert Greenlife (Franța), Soil Association (UK), ICEA (Italia) și Cosmebio (Franța) care au pus bazele Cosmos-Standard AISBL, Ecogruppo Italia.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

A apărut o adevărată modă legată de folosirea principiilor active ce se regăsesc în plante și de evitare a tehnicilor intrusive sau a folosirii substanțelor chimice „străine” de corpul nostru. Ca urmare, dacă acum câțiva ani (nu mulți) produsele bio erau legate mai degrabă de mici magazine specializate și destinate unui segment restrâns de populație, în prezent piața de desfacere a acestor produse s-a lărgit foarte mult datorită creșterii numărului de consumatori care aleg cu mult mai multă atenție produsele destinate îngrijirii corpului și a sănătății.

În România magazinele alimentare bio sunt în dezvoltare, fiind căutate tot mai des. Industria agricolă bio se supune unei legislații speciale pentru certificare. Motivul este conștientizarea efectelor nocive pe care îl au îngrășămintele chimice și insecticidele asupra organismului uman dealungul anilor.

În Germania, industria bio-organică este foarte dezvoltată, existând lanțuri de magazine-supermarket în care se pot procura astfel de produse eficiente pentru sănătate.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Drinkwater, Laurie E. (2009). „Ecological Knowledge: Foundation for Sustainable Organic Agriculture”. în Francis, Charles. Organic farming: the ecological system. ASA-CSSA-SSSA. p. 19. ISBN 978-0-89118-173-6. http://books.google.com/books?id=8HMfbQpNq60C&pg=PA19 
  2. ^ Paull, John (2011) "The Betteshanger Summer School: Missing link between biodynamic agriculture and organic farming", Journal of Organic Systems, 2011, 6(2):13-26.
  3. ^ Howard, Sir Albert. „Farming and Gardening for Health or Disease (The Soil and Health)”. Faber and Faber Limited. http://journeytoforever.org/farm_library/howardSH/SHtoc.html. Accesat la 18 august 2014. 
  4. ^ Balfour, Lady Eve. „Towards a Sustainable Agriculture--The Living Soil”. IFOAM. http://www.soilandhealth.org/01aglibrary/010116Balfourspeech.html. Accesat la 20 august 2014. 
  5. ^ Lady Balfour. http://www.ifoam.org/en/lady-eve-balfour. Accesat la 21 august 2014. 
  6. ^ White, Kim Kennedy; Duram, Leslie A (2013). America Goes Green: An Encyclopedia of Eco-friendly Culture in the United States. California: ABC-CLIO. p. 180. ISBN 978-1-59884-657-7 
  7. ^ Dan Flynn for Food Safety News. April 22, 2014. Report: Organic Industry Achieved 25 Years of Fast Growth Through Fear and Deception
  8. ^ Joanna Schroeder for Academics Review. Organic Marketing Report
  9. ^ a b c d e Barański, M; Srednicka-Tober, D; Volakakis, N; Seal, C; Sanderson, R; Stewart, GB; Benbrook, C; Biavati, B et al. (26 iunie 2014). „Higher antioxidant and lower cadmium concentrations and lower incidence of pesticide residues in organically grown crops: a systematic literature review and meta-analyses.”. The British journal of nutrition 112 (5): 1–18. doi:10.1017/S0007114514001366. PMID 24968103. 
  10. ^ a b c Magkos F et al (2006) Organic food: buying more safety or just peace of mind? A critical review of the literature Crit Rev Food Sci Nutr 46(1) 23–56 | pmid=16403682
  11. ^ a b c Smith-Spangler, C (4 septembrie 2012). „Are organic foods safer or healthier than conventional alternatives?: a systematic review.”. Annals of Internal Medicine 157 (5): 348–366. doi:10.7326/0003-4819-157-5-201209040-00007. PMID 22944875. http://annals.org/article.aspx?articleid=1355685. 
  12. ^ Dangour AD et al (2009) Nutritional quality of organic foods: a systematic review The American Journal of Clinical Nutrition 92(1) 203–210
  13. ^ Canavari, M., Asioli, D., Bendini, A., Cantore, N., Gallina Toschi, T., Spiller, A., Obermowe, T., Buchecker, K. and Lohmann, M. (2009). Summary report on sensory-related socio-economic and sensory science literature about organic food products
  14. ^ a b Schuldt J.P., Schwarz N. (2010). „The "organic" path to obesity? Organic claims influence calorie judgments and exercise recommendations”. Judgment and Decision Making 5: 144–150. http://journal.sjdm.org/10/10509/jdm10509.html.  Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Schuldt" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  15. ^ a b Blair, Robert. (2012). Organic Production and Food Quality: A Down to Earth Analysis. Wiley-Blackwell, Oxford, UK. ISBN 978-0-8138-1217-5
  16. ^ Bourn D, Prescott J (1 ianuarie 2002). „A comparison of the nutritional value, sensory qualities, and food safety of organically and conventionally produced foods”. Crit Rev Food Sci Nutr 42 (1): 1–34. doi:10.1080/10408690290825439. PMID 11833635. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11833635. 
  17. ^ Washington State University Extension Office. Ethylene: The Ripening Hormone Ethylene: The Ripening Hormone
  18. ^ Fresh Air, National Public Radio. August 30, 2011 Transcript: Bananas: The Uncertain Future Of A Favorite Fruit
  19. ^ Magkos F et al (2003 Organic food: nutritious food or food for thought? A review of the evidence International Journal of Food Sciences and Nutrition 54(5):357–71
  20. ^ J.N. Pretty JN Et al (2005) Farm costs and food miles: An assessment of the full cost of the UK weekly food basket Food Policy 30: 1–19
  21. ^ Conflicting demands of agricultural production and environmental conservation: consumers' perception of the quality and safety of food (2004). Filho, Walter Leal. ed. Ecological agriculture and rural development in Central and Eastern European countries. IOS Press. pp. 147–148. ISBN 978-1-58603-439-9. http://books.google.com/books?id=_AZuoJQOmi8C&pg=PA147 
  22. ^ Global organic sales reach $63 billion, U.S. is largest market, Ag Professional, June 25, 2013.
  23. ^ Daniells, Stephen. „US organic food market to grow 14% from 2013-18. http://www.foodnavigator-usa.com/Markets/US-organic-food-market-to-grow-14-from-2013-18. Accesat la 14 aprilie 2014. 
  24. ^ Carl Edstrom of IRI and Kathryn Peters of SPINS October 2013 Natural / Organic Consumer Segmentation, A Total Market Perspective
  25. ^ Caroline Scott-Thomas for FoodNavigator-USA.com, April 24, 2012. US organic market continues to outpace conventional food sales growth Recent Growth Patterns in the U.S. Organic Foods Market
  26. ^ McEvoy, Miles (20 mai 2013). Can GMOs be used in organic products. Clarksdale: Penton Media, Inc., Penton Business Media, Inc. 
  27. ^ Danish Agriculture & Food Council Organic Farming Page accessed January 3, 2015
  28. ^ Typisch.at (RollAMA survey). „Bio-Aufwärtstrend in Österreich. http://typischich.at/home/gesundheit/ernaehrung/692943/BioTrend. Accesat la 19 ianuarie 2012. 
  29. ^ BIO AUSTRIA. „Wirtschaftlicher Durchbruch für Bio-Fachhandel im Jubiläumsjahr. http://www.bio-austria.at/presse/presseinfo_archiv/pressemeldung__4. Accesat la 13 noiembrie 2007. 
  30. ^ Piata de produse bio din Romania. http://www.biostop.ro/produse/produse-bio-romanesti.html. Accesat la 7 februarie 2015. 
  31. ^ Cult Market Research. „Piata de produse bio din Romania in cifre. http://www.magazinebio.ro/newsitem/5/Piata-bio-din-Romania-in.html. Accesat la 18 ianuarie 2012. 
  32. ^ Organic Centre Wales. „Organic statistics – the shape of organic food and farming. http://web.archive.org/web/20071008032833/http://www.organic.aber.ac.uk/statistics/index.shtml. Accesat la 8 octombrie 2007. 
  33. ^ Soil Association. „Organic market report 2011. http://www.soilassociation.org/marketreport. Accesat la 18 ianuarie 2012. 
  34. ^ SixtyTwo International Consultants. „The organic food market in Poland: Ready for take-off”. Există o versiune arhivată la 27 septembrie 2007. http://www.sixtytwo.biz/en/__organicfood1.htm. Accesat la 8 octombrie 2007. 
  35. ^ Trasabilitatea reprezintă caracteristica unui sistem de asigurare a calității de a permite regăsirea istoricului, a utilizării sau a localizării unei entități (produs, proces sau serviciu) prin identificări înregistrate.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]