Aleksandr Oparin
Aleksandr Ivanovici Oparin (în rusă Алекса́ндр Ива́нович Опа́рин[22]) [ 2 martie (SV 18 februarie) 1894, Uglici, Rusia - 21 aprilie 1980, Moscova] a fost un biochimist sovietic cunoscut prin studiile sale privind originea vieții și teoria expusă în cartea sa Originea vieții.
A studiat, de asemenea, biochimia metabolismului la plante și reacțiile enzimatice în celulele vegetale, fiind fondatorul biochimiei industriale în Uniunea Sovietică.[23]
Aleksandr Oparin a fondat în 1935, împreună cu academicianul Aleksei Bach, Institutul de Biochimie al Academiei de Științe a URSS. A devenit membru corespondent al Academiei de Științe a URSS în 1939 și membru titular în 1946.
În perioada 1940 - 1950 a fost unul din susținătorii teoriilor pseudo-științifice ale lui Trofim Lîsenko și ale Olgăi Lepeșinskaia.[24]
În 1970 a fost ales președinte al „Societății Internaționale de Studiu a Originii Vieții”.
În cursul vieții Oparin a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste” (1969), Premiul Lenin (1974) și Medalia de aur „Lomonosov” (1979) pentru „realizări deosebite în biochimie”. A fost de cinci ori laureat al Ordinului Lenin.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Alexandre OPARINE” (în franceză). NooSFere. Wikidata Q3343389. Accesat în .
- ↑ „А. Опарин” (în engleză). Internet Speculative Fiction Database. Wikidata Q2629164.
- ↑ „Aleksandr Ivanovič Oparin” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana[*]. Wikidata Q2664168.
- ↑ Dalibor Brozović; Tomislav Ladan (). „Aleksandr Ivanovič Oparin” (în croată). Hrvatska enciklopedija[*]. OL 18248084W. Wikidata Q1789619.
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Опарин Александр Иванович (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- 1 2 „identificator Marea Enciclopedie Rusă Online: 2690079”. Большая российская энциклопедия (электронная версия)[*].
- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Aleksandr Oparin” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Alexander Oparin” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „Alexander Ivanovich Oparin” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ↑ „А. Опарин” (în engleză). Internet Speculative Fiction Database. Wikidata Q2629164. Accesat în .
- ↑ „Aleksandr Oparin”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- 1 2 „Aleksandr Oparin”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 7 „Aleksandr Oparin”. Большая российская энциклопедия (электронная версия)[*].
- 1 2 „"I Was Delighted and Aghast at the Treasure Trove of Materials on Russian Genetics"”. Studies in the history of biology (în engleză). 10 (1): 52–80. . Wikidata Q130425873.
- ↑ Н. А. Максимов (). „Очерк истории физиологии растений в России”. Труды института истории естествознания (în rusă). 1: 21–79. Wikidata Q135001802.
- ↑ Летопись Российской академии наук. Т. VII. 1946—1953 (în rusă). Moscova: Archive RAS[*]. . pp. 732–733. ISBN 978-5-6046932-6-1. Wikidata Q137170397.
- ↑ Летопись Российской академии наук. Т. VII. 1946—1953 (în rusă). Moscova: Archive RAS[*]. . pp. 76–77. ISBN 978-5-6046932-6-1. Wikidata Q137170397.
- ↑ (PDF) https://darse.fr/v2/wp-content/uploads/2022/12/Biologie_et_medicine_en_France_et_en_Rus-1.pdf. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.legifrance.gouv.fr/jorf/jo/id/JORFCONT000000018198. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Геннадий В. Кузовкин; Барбара Мартин (). „"Fortunately for me, I started studying in 1944 and could therefore study classical genetics"”. Studies in the history of biology (în rusă). 11 (2): 76–95. Wikidata Q130353315.
- ↑ https://www.unesco.org/en/prizes/popularization-science/laureates. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Britannica Encyclopedia - Aleksandr Oparin
- ↑ Great Soviet Encyclopedia, ediția a 3-a, articolul „Опарин”, disponibil aici[nefuncțională]
- ↑ Vadim J. Birstein. The Perversion Of Knowledge: The True Story of Soviet Science. Westview Press (2004) ISBN 0-8133-4280-5