Aleksandr Oparin
| Aleksandr Oparin | |
 Aleksandr Oparin (dreapta) și Andrei Kursanov în laboratorul de enzimologie, 1938 |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 18 februarie/  Uglich[*], Rusia[1] |
| Decedat | (86 de ani)[2][3][4] Moscova, RSFS Rusă, URSS[5] |
| Înmormântat | Cimitirul Novodevicii[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} URSS |
| Religie | ateism |
| Ocupație | biolog biochimist chimist |
| Activitate | |
| Domeniu | biologie |
| Instituție | Universitatea din Moscova |
| Alma Mater | Universitatea din Moscova |
| Organizații | Universitatea din Moscova |
| Societăți | German Academy of Sciences at Berlin[*] Academia Leopoldină Academia Rusă de Științe Academia de Științe a URSS[*] |
| Premii | Ordinul Lenin Erou al Muncii Socialiste Ordinul Războiului Patriotic clasa a II-a[*] Kalinga Prize[*] () Ordinul Steagul Roșu al Muncii Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*] Medalia Lomonosov[*] () Premiul Lenin |
Modifică date / text  |
|
Aleksandr Ivanovici Oparin (în rusă Алекса́ндр Ива́нович Опа́рин[6]) [ 2 martie (SV 18 februarie) 1894, Uglici, Rusia - 21 aprilie 1980, Moscova] a fost un biochimist sovietic cunoscut prin studiile sale privind originea vieții și teoria expusă în cartea sa Originea vieții.
A studiat, de asemenea, biochimia metabolismului la plante și reacțiile enzimatice în celulele vegetale, fiind fondatorul biochimiei industriale în Uniunea Sovietică.[7]
Aleksandr Oparin a fondat în 1935, împreună cu academicianul Aleksei Bach, Institutul de Biochimie al Academiei de Științe a URSS. A devenit membru corespondent al Academiei de Științe a URSS în 1939 și membru titular în 1946.
În perioada 1940 - 1950 a fost unul din susținătorii teoriilor pseudo-științifice ale lui Trofim Lîsenko și ale Olgăi Lepeșinskaia.[8]
În 1970 a fost ales președinte al „Societății Internaționale de Studiu a Originii Vieții”.
În cursul vieții Oparin a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste” (1969), Premiul Lenin (1974) și Medalia de aur „Lomonosov” (1979) pentru „realizări deosebite în biochimie”. A fost de cinci ori laureat al Ordinului Lenin.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
- ^ "Aleksandr Oparin", data.bnf.fr, accesat în 10 octombrie 2015
- ^ SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
- ^ Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017
- ^ "Aleksandr Oparin", Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014
- ^ Britannica Encyclopedia - Aleksandr Oparin
- ^ Great Soviet Encyclopedia, ediția a 3-a, articolul „Опарин”, disponibil aici
- ^ Vadim J. Birstein. The Perversion Of Knowledge: The True Story of Soviet Science. Westview Press (2004) ISBN 0-8133-4280-5
- Acest articol este traducerea parțială a articolului Alexander Oparin al Enciclopediei Wikipedia în limba engleză.
