Lovitura Militară de Stat din Turcia (1980)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Lovitura Militară din Turcia care s-a desfășurat pe 12 septembrie 1980, condusă de către șeful Conducerii Generale Militare turcești, generalul Kenan Evren, a fost cea de-a treia din istoria recentă a Turciei, după alte două, cea din 1960 și cea din 1971.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Anii '70 ai secolului trecut au fost marcați de conflictele înarmate ale extremiștilor de stânga și dreapta, în cele mai dese cazuri sub forma unor războaie de proximitate dintre Statele Unite ale Americii și URSS.[1]Pentru a crea un pretext pentru o intervenție decizivă, Forțele militare turcești au permis conflictelor să escaleze.[2][3] unii spun că ei au adoptat într-un mod activ o strategie de tensiune.[4][5] Violența s-a oprit abrupt după aceea,[6] iar lovitura militară a fost considerată ca fiind binevenită, crezându-se că va restitui pacea și ordinea.[2]

Pentru următorii 3 ani Forțele militare turcești au condus țara prin Consiliul național de Securitate, înainte ca democrația să fie restaurată.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Beki, Mehmet Akif (). „Whose gang is this?”. Turkish Daily News. Hürriyet. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b „Önce ortam hazırlandı, sonra darbe haberi”. Haber7 (în Turkish). . Accesat în . 
  3. ^ Oğur, Yıldıray (). „12 Eylül'ün darbeci solcusu: Ali Haydar Saltık”. Taraf (în Turkish). Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Format:Harvard citation no brackets: Colonel Talat Turhan accused the United States for having fuelled the brutality from which Turkey suffered in the 1970s by setting up the Special Warfare Department, the Counter-Guerrilla secret army and the MIT and training them according to FM 30–31
  5. ^ Naylor, Robert T (). Hot Money and the Politics of Debt (ed. 3E). McGill-Queen's Press. p. 94. ISBN 978-0-7735-2743-0. Accesat în . The fact that militias of all political tendencies seemed to be buying their arsenals from the same sources pointed to the possibility of a deliberate orchestration of the violence – of the sort P2 had attempted in Italy a few years earlier – to prepare the psychological climate for a military coup. 
  6. ^ Ustel, Aziz (). „Savcı, Ergenekon'u Kenan Evren'e sormalı asıl!”. Star Gazete (în Turkish). Accesat în . Ve 13 Eylül 1980’de Türkiye’yi on yıla yakın bir süredir kasıp kavuran terör ve adam öldürmeler bıçakla kesilir gibi kesildi. 
  7. ^ Amnesty International, Turkey: Human Rights Denied, London, November 1988, AI Index: EUR/44/65/88, ISBN 978-0-86210-156-5, pg. 1.