Albert Apponyi
| Albert Apponyi | |
 |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Viena, Imperiul Austriac[3] |
| Decedat | (86 de ani)[1][2] Geneva, Elveția[4] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Ungaria |
| Ocupație | om politic scriitor diplomat |
| Deputat în Adunarea Națională a Ungariei |
|
|
|
|
Modifică date / text  |
|
Albert Apponyi, conte de Nagyappony, (n. 29 mai 1846, Viena - d. 7 februarie 1933 Geneva), a fost un politician maghiar, scriitor, memorialist, ministru al învățământului în Regatul Ungariei.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Politician și ministru maghiar, face parte dintr-o bogată familie nobiliară. În 1872 a devenit membru în Partidul lui Ferenc Deák (liberal), după care a aderat la cercurile conservatoare. Din 1878 a fost lider al opoziției, care reunea grupările formate din adversarii reconcilierii cu Austria în cadrul Ausgleich-ului.
În 1899 a ajuns la guvernare, iar între 1901 și 1903 a fost șeful Camerei Deputaților. La sfârșitul anului 1903 părăsește Partidul Principal Liber, și reintră în opoziție, în Partidul Național. Din noiembrie 1904 face parte din alianța din opoziție, iar în decembrie 1904 intră în Partidul Independent al cărui lider este până la sfîrșitul Primului război mondial.
Din 8 aprilie 1906 - 17 ianuarie 1910 intră în coaliția de guvernare ca ministru al învățământului.
La 1 aprilie respectiv 9 mai 1907 Parlamentul Ungariei a adoptat legile învățământului inițiate de Apponyi, prin care a fost abrogată legea liberală a învățământului (legea XXXVIII din 7 decembrie 1868). Legile Apponyi vizau șicanarea școlilor confesionale germane, române, slovace și sârbe, în vederea amplificării procesului de maghiarizare a Transleithaniei (Regatul Ungariei în cadrul Imperiului Austro-Ungar). Legile Apponyi au lovit și în legea liberală a naționalităților (legea XLIV din 7 decembrie 1868), fapt care a acutizat nemulțumirea minorităților din Transleithania.
în 1910 este membru al fracțiunii kossuthiste, iar din 1914 devine liderul acestui partid. Din 15 iunie 1917 până în 8 mai 1918 reocupă funcția de ministru al învățâmăntului. După primul război mondial a fost șeful delegației de pace a Ungariei la Paris.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Gemeinsame Normdatei, accesat la 29 aprilie 2014
- ^ a b Data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015
- ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 15 decembrie 2014
- ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014
|
