Absolventă a Liceului de Coregrafie din București în anul 1957 și își începe activitatea de balerină la Opera Națională din București în același an.[1] Este unul dintre pionierii dansului contemporan românesc, introducând o nouă concepție asupra expresivității mișcărilor coregrafice.[2]
În 1965, participă ca Prim-Balerină la festivalul Champs Elysees, Paris, în Le Marteau sans maître de Pierre Boulez, un spectacol în premieră mondială.[3]
Devine profesor la Liceul de Coregrafie București în 1967.[4]
În perioada 1969-1970, devine bursieră a Guvernului Francez și ulterior Diplomată la Schola Cantorum Paris.[5] În 1970, participă la cursuri la Academia de Dans Köln, Germania, având ca profesori pe Gleen Tetley, Marija Churiel și apoi la Essen, Germania, cu Pina Bauch ca profesoară.
Fondează grupul de dans „Contemp” în 1973, iar în același an are loc primul spectacol din seria „Nocturn” la Teatrul Țăndărică, București. Absolvă cursul de maestri coregrafi al Consiliului Culturii din România în 1983 și devine bursieră la Rambert Dance Company din Londra, Anglia, în 1988. Este bursieră a British Council în 1990. În perioada 1992-1994, activează ca Lector colaborator la Academia de Teatru și Film din București.[1]
Ca pedagog, își începe activitatea în 1957, la Liceul de Coregrafie din București, unde desfășoară activitatea de profesor de balet clasic și dans modern, formând generații de profesioniști precum Vavara Ștefănescu, Răzvan Mazilu, Mihai Mihalcea, Liliana Iorgulescu, etc.
[6]
Este invitată să predea dansul modern și coregrafie la Cursurile Internaționale de la Bari, Italia, în 1988.[7]
Sub conducerea coregrafei Adina Cezar, în anul 1990, Compania de Dans Contemp intră într-o nouă faza a evoluției sale și cu sprijinul lui Andrei Pleșu, atunci ministrul culturii, compania devine prima companie de dans contemporan cu activitate artistică permanentă din România.[8]
Pentru Compania de dans Contemp, au fost semnate regia și coregrafia a peste 20 de spectacole de muzică românească și străină, atât în țară cât și în străinătate. Printre acestea se numără:
Nisipuri mișcătoare, Ison II - Muzica: Ștefan Niculescu [9]
TreceriPoza cca. 1980Rosu și Negru - înregistrare sonoră a Orchestrei și Corului Operei Naționale din București - dirijor Rasvan Cernat [11]-Teatrul Nottara
De-a lungul carierei, Adina Cezar a primit numeroase premii și distincții pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul coregrafiei:
1982 - Premiul ATM pentru lansarea unui nou stil în coregrafia românească
1984 - Premiul I și Premiul Criticii la Festivalul Muzicii Rock din Dresda, Germania
1985 - Premiul I pentru coregrafie și antrenament în competiția liceelor de coregrafie
1992 - Marele Premiu la prima ediție a Festivalului Internațional de Dans Contemporan din Iași
1993 - Premiul UNICEF pentru coregrafie, la a doua ediție a Festivalului Internațional de Dans Contemporan din Iași
1995 - Selectată dintr-un număr de 500 de participanți din întreaga lume, pentru regia și coregrafia de spectacol din Denver, Colorado, SUA[15][16]
1996 - Premiul Criticilor Muzicali pentru spectacolul "Viața o călătorie"
1996 - Premiul Ziarului "Cronica Română"
1997 - Premiul TVR pentru coregrafie originală
2000 - Marele Premiu pentru coregrafie "5 Lyre" la Budapesta, Ungaria[17]
2016 - Premiu pentru crearea unor cadre alternative și a unor creații artistice inedite în timpuri deloc favorabile și pentru încurajarea și susținerea tinerilor — Centrul Național al Dansului București [1]Arhivat în , la Wayback Machine.
A fost căsătorită între anii 1964-1978 cu compozitorul Corneliu Cezar, împreună cu care are o fiică, arhitect, Yvonne Cezar (prin căsătorie Yvonne Toader).
Are doi nepoți: Petru-Sebastian si Maria-Yaelle.[18]
România 
_-_Budapesta.jpg)
