Sari la conținut

Corneliu Cezar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Corneliu Cezar
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriRodica Szabo
Căsătorit cuAdina Cezar (1964-1978) Mihaela Cezar (1982-1997)
CopiiYvonne Toader, Emanuel Cezar, Sorina Dima
Cetățenieromână
OcupațieCompozitor, Cadru didactic univesitar
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata
Instrument(e)Pian

Corneliu Cezar (n. , București, România – d. , București, România) a fost un compozitor român.

Date generale[modificare | modificare sursă]

Corneliu Cezar, alături de compozitori și intelectuali români de marcă, precum Octavian Nemescu, Tiberiu Olah, Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Dumitru Capoianu, Pascal Bentoiu, Theodor Grigoriu, Lucian Mețianu, a fost un precursor al postmodernismului în context românesc.[2]

Creația sa se înscrie în zona muzicii culte contemporane.

Spectralism
Partitură lucrare AUM - Document aflat in proprietatea familiei

Corneliu Cezar a făcut parte dintr-un grup de creatori și prieteni (Octavian Nemescu, Ștefan Niculescu, poeții Nichita Stănescu, Daniel Turcea [1], Ioan Alexandru, pictorii Sorin Dumitrescu, Wanda Mihuleac) care au împărtășit tendințe culturale, filozofice și politice comune, de avangardă.[2]

De numele său este legată apariția și evoluția Curentului Spectral românesc, în special pe direcția Spectralismului Isonic[3] A fost inițiatorull acestui curent în România[4].[5][3]

Astfel, el realizează prima lucrare completă de muzică electro-acustică, "AUM", în anul 1965, cu elemente de muzică spectrală, în cadrul Studioului de Muzică Electronică de la Universitatea de Muzică din București.[6]

La Revoluția Română din 1989 a fost semnatar al manifestului „Protest al intelectualilor români”, prin care zeci de intelectuali renumiți își exprimau solidaritatea cu protestatarii din piață și cu spiritul Proclamației de la Timișoara.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Corneliu Cezar (1983)

Studiile muzicale le-a început la Liceul de muzică nr. 1 din București (1951-1957), cu Cella Delavrancea (pian), Viorel Cosma (istoria muzicii) etc., continuându-le la Conservatorul București (1957-1962) cu Victor Iușceanu (teorie-solfegiu), Marțian Negrea și Mihail Jora (compoziție), Alfred Mendelsohn și Anatol Vieru (orchestrație), Gheorghe Dumitrescu (armonie) etc.[4] Arhivat în , la Wayback Machine.

A fost Secretar muzical al Operei Naționale București în perioada 1963-1966.

A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, profesor de pian la Școala de Muzica nr. 2 (din 1966) și, în ultimii săi ani de viață, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București.

A susținut conferințe, concerte-lecții, emisiuni radiofonice. A publicat articole în reviste de specialitate și publicații ale vremii: Muzica, Scânteia, etc

A devenit Doctor în Muzicologie din anul 1996, publicându-i-se post-mortem lucrarea doctorală Tratat de Sonologie - Spre o Hermeneutica a Muzicii București, 2003, la Editura Anastasia, în colecția „Doctorate de excepție”.

Familia[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit între anii 1964-1978 cu coregrafa Adina Cezar.

A avut trei copii, rezultat a două căsnicii: Yvonne Toader (din căsătoria cu Adina Cezar), Emanuel Cezar și Sorina Dima (din căsătoria cu Mihaela Cezar).

A avut trei nepoți (Petru-Sebastian Toader, Maria-Yaelle Toader si Nicholas Mihai Radulescu).

Coperta Partitura
Corneliu Cezar (1979)

Distincții[modificare | modificare sursă]

1984 - A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor din România

Cărți[modificare | modificare sursă]

Introducere în Sonologie, Acțiunea undelor sonore asupra nivelelor fizico-chimic, biologic și psihologic; Editura Muzicală, anul 1984

Tratat de Sonologie - Spre o Hermeneutică a Muzicii, București, 2003, Editura Anastasia, colecția Doctorate de Excepție.

Lucrări muzicale (listă selectivă)[modificare | modificare sursă]

Muzică de scenă, operă[modificare | modificare sursă]

Galileo Galilei (op, 1, după Bertolt Brecht), Opera Națională București, operă într-un act și 3 tablouri, libretul de Corneliu Cezar după piesa lui Bertolt Brecht, 1962;

Tinerețe fără bătrânețe, 1975, regia Cătălina Buzoianu;

Pinocchio,1982, teatru muzical pentru copii, în două acte (libretul de Corneliu Cezar după A. Collodi [5] Arhivat în , la Wayback Machine.;

Marioneta fără sfori (1985), operă în două acte, libretul de Corneliu Cezar. Muzică vocal-simfonică (Cantată I-a, II-a, III-a [1960, 1961, 1965], pentru bariton, cor mixt și orchestră.

Muzică corală[modificare | modificare sursă]

Cant. I: Bariton, cor și orchestră, 1960;

Cant. II: Bariton, cor și orchestră, 1961;

Circuite: Bariton, cor și orchestră, 1961;

Cant. III: Bariton, cor și orchestră,1965;

Flăcări și roți: Suită corală [7]

Solo vocal[modificare | modificare sursă]

Aforism,

Fântâni albastre,

Cremene,

Vis 1961,

Casa mea,

Sentimentul timpului,

Frumoasa noapte,

Bar 1963;

Alpha Lyrae 1983.

Orchestră[modificare | modificare sursă]

Cronica-1964;

AUM, 1965;

Taaora: text polinezian, clarinet, orchestră, bandă magnetică - 1968;

Ziua fără sfârșit: orchestră, bandă magnetică - 1972;

Rota -1977 [6].pentru sintetizator, chitară, blockflöte și grup orchestral variabil.

Muzică de film[modificare | modificare sursă]

  • Anotimpuri (1963);
  • Cadențe (Cadences) (1966)
  • Pâinea noastră (1967)
  • Prea mic pentru un război atît de mare (1970)[8]
  • Madrigal în Constelația UNESCO (2013) cu suita corală „Flăcări și Roți” (în prezentarea Cetății Sighișoara, a Cetății Prejmer și a Mănăstirii Voroneț)

Altele[modificare | modificare sursă]

Orologiul din Praga (textul Nazim Hikmet), anul 1968;

Golem (textul H. Leivik), anul 1968;

Furtuna (textul Ostrovsky), anul 1971;

Pantomime, anul 1971;

Nathan înțeleptul (textul G.E.Lessing), anul 1973;

Pericles (textul W.Shakespeare), anul 1973;

Istoria Hieroglifică (textul Dimitrie Cantemir), anul 1973;

Zamolxes (textul Lucian Blaga), anul 1974;

Cornada (textul Alfonso Sastre), anul 1973;

Descoperirea României (textul Adrian Păunescu), anul 1974;

”Broaștele” de Aristofan (teatru radiofonic) - regizor Cristian Munteanu [7] [8].

A compus muzica mai multor spectacole:[modificare | modificare sursă]

Teatrului Țăndărică: "Punguța cu doi bani "de Ion Creanga, adaptare de Viorica Filipoiu Premiera 05.12.1973, regia Margareta Niculescu;

Teatrului Țăndărică: Cununa Soarelui de Nella Stroescu, regia Cătălina Buzoianu, 1974. [9];

Teatrul Mic: Omul, continuați să puneți întrebări (textul Ada D'Albon) anul 1977 Arhivat în , la Wayback Machine.

Teatrul National București: Patima Roșie, regia Cornel Toader, 1965

Teatrul Bulandra: Cazul Oppenheimer, regia Cornel Toadea, 1966

Teatrul Ion Creangă: Pinocchio, regia Cornel Toadea, 1982

Festival de Muzică Corneliu Cezar[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Corneliu Cezar, Autoritatea BnF 
  2. ^ admin, Corneliu Cezar (în engleză) 
  3. ^ „Cultura | Un alchimist al sunetelor”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ artevezi (). „Octavian Nemescu. O spirală în spectralism și neo-ortodoxism”. ArTeVezi. Accesat în . 
  5. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „ElectroBlog Ro: Vechile Sintetizatoare”. septymoldovan.blogspot.com. Accesat în . 
  7. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Prea mic pentru un război atât de mare”. www.istoriafilmuluiromanesc.ro. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]