Corneliu Cezar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Corneliu Cezar
Corneliu Cezar 1980.jpg
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor Modificați la Wikidata

Corneliu Cezar (n. 22 decembrie 1937, București - d.13 februarie 1997, București) a fost un compozitor român.

Date generale[modificare | modificare sursă]

Corneliu Cezar, alături de compozitori și intelectuali români de marcă, precum: Octavian Nemescu, Tiberiu Olah, Ștefan Niculescu, Aurel Stroe, Anatol Vieru, Dumitru Capoianu, Pascal Bentoiu, Theodor Grigoriu, Lucian Mețianu [1] , a fost un reprezentant important al Postmodernismului muzical românesc. [2]  

Creația sa se înscrie în zona muzicii culte contemporane.

Corneliu Cezar a făcut parte dintr-un grup de creatori și prieteni (Octavian Nemescu, Ștefan Niculescu, poeții Nichita Stănescu, Daniel Turcea [2], Ioan Alexandru, pictorii Sorin Dumitrescu, Wanda Mihuleac) care au împărtășit tendințe culturale, filozofice și politice comune, de avangardă.[3]

De numele său este legată apariția și evoluția Curentului Spectral românesc (în special pe direcția Spectralismului Isonic [4]). A fost promotorul acestui curent în România.[3][5]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Corneliu Cezar (1983)

Studiile muzicale le-a început la Liceul de muzică nr. 1 din București (1951-1957), cu Cella Delavrancea (pian), Viorel Cosma (istoria muzicii) etc., continuându-le la Conservatorul București (1957-1962) cu Victor Iușceanu (teorie-solfegiu), Marțian Negrea și Mihail Jora (compoziție), Alfred Mendelsohn și Anatol Vieru (orchestrație), Gheorghe Dumitrescu (armonie) etc.[6].

A fost Secretar muzical al Operei Române din București în perioada 1963-1966.

A fost membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România, profesor de pian la Liceul de Artă din București (din 1966) și, în ultimii săi ani de viață, profesor la Academia de Teatru și Film București.

A susținut conferințe, concerte-lecții, emisiuni radiofonice. A publicat articole în reviste de specialitate și publicații ale vremii (Muzica, Scînteia, etc.).

A devenit Doctor în Muzicologie din anul 1996, publicându-i-se post-mortem lucrarea doctorală Tratat de Sonologie - Spre o Hermeneutica a Muzicii [7] București, 2003, la Editura Anastasia, în colecția „Doctorate de excepție”.

A fost căsătorit între anii 1964-1978 cu coregrafa Adina Cezar. A avut trei copii, rezultat a doua căsnicii (Yvonne, Emanuel și Sorina).

Corneliu Cezar (1979)

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor (1984).

Cărți[modificare | modificare sursă]

Lucrări muzicale (lista selectiva)[modificare | modificare sursă]

  • Muzică de scenă, operă:

Galileo Galilei (op, 1, după Bertlot Brecht), Opera din București, 16 Dec 1964;

Tinerețe fără bătrânețe, 1975, regia Cătălina Buzoianu [8],

Pinocchio (1983), teatru muzical pentru copii, în două acte (libretul de Corneliu Cezar după A. Collodi [9]; )

Marioneta fără sfori (1985), operă în două acte, libretul de Corneliu Cezar.

  • Muzică Corală:

Cant. I: Bariton, cor și orchestră, 1960;

Cant. II: Bariton, cor și orchestră, 1961;

Circuite: Bariton, cor și orchestră, 1961;

Cant. III: Bariton, cor și orchestră,1965;

Flăcări și roți: Suită corală [4]

  • Solo vocal:

Aforism,

Fântâni albastre,

Cremene,

Vis 1961,

Casa mea,

Sentimentul timpului,

Frumoasa noapte,

Bar 1963;

Alpha Lyrae 1983.

  • Orchestră:

Cronika-1964;

AUM, 1965;

Taaora: text polinezian, clarinet, orchestră, bandă magnetică - 1968;

Ziua fără sfârșit: orchestră, bandă magnetică - 1972;

Rota -1977 [10].

  • Muzică de film:

Anotimpuri (anul 1963) - regizor Savel Știopul;

Pâinea noastră (anul 1967) - regizor Gabriel Barta;

Madrigal în Constelația UNESCO ( 2013) cu suita corală „Flăcări și Roți” (în prezentarea Cetății Sighișoara, a Cetății Prejmer și a Mănăstirii Voroneț) - regizor Laurențiu Damian.

  • Altele:

Orologiul din Praga (textul Nazim Hikmet), anul 1968;

Golem (textul H. Leivik), anul 1968;

Furtuna (textul Ostrovsky), anul 1971;

Pantomime, anul 1971;

Nathan înțeleptul (textul G.E.Lessing), anul 1973;

Pericles (textul W.Shakespeare), anul 1973;

Istoria Hieroglifică (textul Dimitrie Cantemir), anul 1973;

Zamolxes (textul Lucian Blaga), anul 1974;

Cornada (textul Alfonso Sastre), anul 1973;

Descoperirea României (textul Adrian Păunescu), anul 1974);

Omul, continuați să puneți întrebări (textul Ada D'Albon) anul 1977;

Aristofan, Broaștele (teatru radiofonic) - regizor Cristian Munteanu [11] [12].

A compus muzica mai multor spectacole ale Teatrului Țăndărică: 1971 – Punguța cu doi bani, de Viorica Filipoiu, după Ion Creangă (regia Margareta Niculescu), 1973; Cununa Soarelui, de Nella Stroescu (regia Cătălina Buzoianu), 1974. [13].

Festival de Muzică Corneliu Cezar[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Corneliu Cezar, Autoritatea BnF 
  2. ^ admin, Corneliu Cezar (în engleză) 
  3. ^ http://nemescu.ro/ro/biografie.php
  4. ^ http://sorinadavid.wordpress.com/2011/12/26/flacari-si-roti/

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 [modificare | modificare sursă]