Acatist

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Slujbele din Biserica Ortodoxă
Sfânta Liturghie
Slujbele zilei
Vecernia | Pavecernița | Miezonoptica
Privegherea de toată noaptea | Ceasurile | Utrenia
Alte slujbe
Imnul Acatist | Paraclisul
Sfințirea mare a apei | Litie
Botez
Hirotonirea | Slujba căsătoriei
Slujba de înmormântare | Parastasul

Acatistul este un imn de laudă, închinat lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau unuia dintre sfinți.

Denumire[modificare | modificare sursă]

Denumirea (ακαθιστος în limba greacă) vine prin adăugarea unui a privativ la verbul καθιξω, a sta jos, a ședea, pentru a se arăta că în timpul acestei cântări nu se stă jos, pe scaun, ci în picioare.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Primul acatist este «Acatistul Maicii Domnului», închinat întrupării, ca laudă și mulțumire pentru eliberarea miraculoasă a Constantinopolului în urma unei invazii a perșilor și avarilor, în anul 626. A fost compus cel mai probabil între 677 și 718. El se cânta în noaptea de sâmbătă a celei de cincea săptămâni a Postului Mare. Astăzi este cântat sau citit la utrenia (sau denia) acestei sâmbete, care se și numește Sâmbăta Acatistului. Este compus din 24 de strofe (icoase), formând un acrostih, procedeu poetic întâlnit în literatura bizantină. Acatistele acestea sunt o cântare aparte ce aduce slavă lui Dumnezeu și evocă momente din viața sfântului în cinstea căruia este compus (dacă nu este chiar închinat lui Dumnezeu direct).

La slavi și la români, succesul și aprecierea credincioșilor a făcut ca mai târziu multe alte acatiste să fie compuse, în cinstea unor sfinți, a Maicii Domnului sau a lui Hristos, după modelul acestui prim acatist, și se citesc la sărbătorile respective. Din contră, la greci, unicul acatist se cântă la dupăcinarul fiecărei vineri din păresimi.

De regulă, «Acatistul Maicii Domnului» se află în triod și în partea a treia a orologiului (ceaslovului). Cartea în care sunt adunate mai multe acatiste se numește acatistier. De asemenea câteva acatiste se găsesc și în unele cărți de rugăciuni și broșuri speciale. Anumiți imnografi contemporani, precum Ilie Cleopa, au alcătuit și acatistiere tematice.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală, București, 1993, p. 719 - 720
  • RPE Mercenier (ed.), La Prière des Églises de rite byzantin, Tom II: Les fêtes, Monastère de Chevetogne (Belgique), 1939
  • Ene Braniște, art. « Acatistier », în: Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Caransebeș, 2001, p. 19
  • E. Peretto, art. « Acathiste », DECA, t. 1, Paris (1990), pp. 16-17
  • Pr. D. Buzatu, « Imnele-acatist întîlnite la români », în : Mitropolia Olteniei, 1967, nr.11-12
  • Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque, Paris, 1895.
  • Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992.

Legături externe[modificare | modificare sursă]