Savatie Baștovoi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Ștefan Baștovoi)
Salt la: Navigare, căutare
Savatie Baştovoi (scriitor ieromonah).jpg

Ștefan Baștovoi (n. 4 august 1976, Chișinău), cunoscut mai mult ca Savatie Baștovoi, este un călugăr, eseist, poet, romancier, teolog și scriitor român basarabean. A fost și moderator al unei emisiuni televizate.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ieromonahul Savatie, pe numele său de mirean Ștefan Baștovoi, s-a născut pe 4 august 1976 în Chișinău. Tatăl său, Valentin, a fost profesor de logică la Universitatea „Ion Creangă”, adept al ateismului științific; iar mama – Claudia, absolventă a Institutului de Arte, secția regie.[1] Până la călugărie, a fost ancorat în concepțiile tatălui său. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Când era în clasa a XII-a, a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul Un diazepam pentru Dumnezeu, care l-a consacrat ca poet. Ulterior, a obținut premiile revistelor Convorbiri literare, Timpul, Dacia literară. Începind cu 1993, a publicat poezie, povestiri, fragmente de roman, eseuri și articole în cele mai importante reviste literare din România și Basarabia. Între anii 1996-1998 a fost student la Facultatea de Filozofie a Universității de Vest din Timișoara, pe care a abandonat-o. În 1999 a fost tuns în monahism, primind numele de Savatie. La 28 octombrie 2000 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 4 august 2002 ieromonah. Astăzi viețuiește la Mănăstirea «Noul Neamț» din satul Chițcani, situat între Tiraspol și Bender, în Transnistria (parte desprinsă din cadrul Republicii Moldova). A condus revista de spiritualitate ortodoxă Ekklesia și a predat iconografia la Seminarul Teologic din Chișinău, cu sediul în Mănăstirea Noul Neamț. Este fondatorul editurii Cathisma din București. A fost și moderator al unei emisiuni televizate. De câțiva ani și-a deschis un atelier unde coase genți.[2] Savatie Baștovoi este nepotul lui Andrei Baștovoi, fost deputat în parlament și semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova.[3][4]

Opera literară[modificare | modificare sursă]

  • Elefantul promis, poeme (1996), distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Premiul Salonului național de carte de la Iași, Premiul Salonului national de carte de la Chișinău, Premiul Fundației Soros
  • Cartea războiului, poeme (1997)
  • Peștele pescar (o poveste), poeme (1998)
  • Casa timpului poeme (1999)
  • Idol sau icoană? (2000)
  • "Între Freud și Hristos" (2001; ed. II 2002; ed. III 2005; ed IV 2006; ed V 2010. Tradus în macedoniană)
  • "În căutarea aproapelui pierdut" (2002)
  • "Curaj și libertate în Ortodoxie" (2002)
  • "Dragostea care ne smintește" (2003)
  • Ortodoxia pentru postmoderniști (2001; ed. II adăugită, 2009)
  • Nebunul, roman (2006, tradus în rusește)
  • "A iubi înseamnă a ierta" (2006)
  • "Pietrele vorbesc - mic tratat despre predică" (2008; ed. II 2011)
  • Iepurii nu mor, roman (2002; editura a II-a, 2007, tradus în franceză Editura Jaqueline Chambon, grup Actes Sud)
  • Audiență la un demon mut (2009)
  • Diavolul este politic corect (2010)
  • "Cronici incomode" (2011)
  • "Fuga spre cîmpul cu ciori - amintiri dintr-o copilărie ateistă" (2012)

Afilieri[modificare | modificare sursă]

  • Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din 1996
  • Membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova din 2006

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri