Sari la conținut

Black metal: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Linia 35: Linia 35:
== Istoria ==
== Istoria ==
Următoarea expunere urmărește o clasificare în care pionierii genului, precum [[Venom]], [[Bathory]] și [[Hellhammer]], sunt considerați reprezentanți principali ai black metalului, cei care au pus bazele și au explicitat trăsăturile, iar cea de-al doilea ''„''€œval''”'' de formații black metal este caracterizat de scena norvegiană, care-și are originile la începutul anilor '90. Norvegienii și-au pus amprenta asupra genului prin evenimente de natură șocantă: sinuciderea vocalistului Mayhem<ref>MAYHEM's "Dead" Vocalist's Skull & Brain Matter Actually Sent To Various Musicians (http://www.metalinjection.net/latest-news/eww/mayhems-dead-vocalists-skull-brain-matter-actually-sent-to-various-musicians)
Următoarea expunere urmărește o clasificare în care pionierii genului, precum [[Venom]], [[Bathory]] și [[Hellhammer]], sunt considerați reprezentanți principali ai black metalului, cei care au pus bazele și au explicitat trăsăturile, iar cea de-al doilea ''„''€œval''”'' de formații black metal este caracterizat de scena norvegiană, care-și are originile la începutul anilor '90. Norvegienii și-au pus amprenta asupra genului prin evenimente de natură șocantă: sinuciderea vocalistului Mayhem<ref>MAYHEM's "Dead" Vocalist's Skull & Brain Matter Actually Sent To Various Musicians (http://www.metalinjection.net/latest-news/eww/mayhems-dead-vocalists-skull-brain-matter-actually-sent-to-various-musicians)
</ref>, Dead; întemeierea scenei de către [[Euronymous]] (Mayhem) imediat după moartea lui Ohlin<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 39.</ref>, respectiv albumul celor de la [[Darkthrone]], ''„''A Blaze in the Northern Sky''”''<ref>Jon "Metalion" Kristiansen: ''The Saga of True Norwegian Black Metal'', accessed on 2 January 2013. (http://www.vice.com/read/saga-true-black-metal-v15n5)</ref>. De asemenea, uneori se menționează că influența albumului I.N.R.I al brazilienilor din [[Sarco|Sarcofago]]<ref>Mersus: ''5 Klassiker''. In: ''Rock Hard'', no. 269, October 2009, p. 84.</ref> și albumul Worship Him al celor de la [[Samael]]<ref>sG: ''5 Klassiker''. In: ''Rock Hard'', no. 269, October 2009, p. 79.</ref> ar fi fondat cel de-al doilea ''„''val''”'', precedând scena scandinavă.
</ref>, Dead; întemeierea scenei de către [[Euronymous]] (Mayhem) imediat după moartea lui Ohlin<ref name=":6">Moynihan & Søderlind 2003, p. 39.</ref>, respectiv albumul celor de la [[Darkthrone]], ''„''A Blaze in the Northern Sky''”''<ref>Jon "Metalion" Kristiansen: ''The Saga of True Norwegian Black Metal'', accessed on 2 January 2013. (http://www.vice.com/read/saga-true-black-metal-v15n5)</ref>. De asemenea, uneori se menționează că influența albumului I.N.R.I al brazilienilor din [[Sarco|Sarcofago]]<ref>Mersus: ''5 Klassiker''. In: ''Rock Hard'', no. 269, October 2009, p. 84.</ref> și albumul Worship Him al celor de la [[Samael]]<ref>sG: ''5 Klassiker''. In: ''Rock Hard'', no. 269, October 2009, p. 79.</ref> ar fi fondat cel de-al doilea ''„''val''”'', precedând scena scandinavă.


===Primul val===
===Primul val===
Linia 46: Linia 46:
Cel de-al doilea val de formații black metal își are originea în Norvegia anilor 1990. Între 1990 și 1993 un grup de artiști au început să producă, să interpreteze live și să lanseze un nou tip de black metal; reprezentați de [[Mayhem]], Thorns, [[Burzum]], Darkthrone, [[Immortal]], [[Satyricon]], [[Emperor]], [[Enslaved]], [[Carpathian Forest]] sau [[Gorgoroth]], aceștia au dezvoltat stilul specific celor din Venom sau Hellhammer în ceva mult mai distinct. Acest lucru a fost posibil datorită unui nou mod de a cânta la chitară, mod caracteristic lui Euronymous din Mayhem, respectiv lui Blackthorna€™ Ruch din Stigmă Diabolicum/Thorns. Alți membri ai scenei norvegiene vor ajunge să răspândească genul prin crimele și controversele în care vor fi implicați, în special incendierea bisericilor și prin omucideri. Totalitatea reprezentanților erau mari opozanți ai creștinismului și ai religiilor organizate. În interviurile de la începutul anilor '90, majoritatea se caracterizau drept mizantropi, sataniști care doreau să răspândească ura, durerea și răul. Întrebat de ce afirmațiile au fost date exact mass-mediei, [[Ihsahn]], liderul formației Emperor a declarat că acestea aveau ca scop ''„''€œraspandirea fricii printre oameni” și să demonstreze că societatea avea ''„''€œinamici”.
Cel de-al doilea val de formații black metal își are originea în Norvegia anilor 1990. Între 1990 și 1993 un grup de artiști au început să producă, să interpreteze live și să lanseze un nou tip de black metal; reprezentați de [[Mayhem]], Thorns, [[Burzum]], Darkthrone, [[Immortal]], [[Satyricon]], [[Emperor]], [[Enslaved]], [[Carpathian Forest]] sau [[Gorgoroth]], aceștia au dezvoltat stilul specific celor din Venom sau Hellhammer în ceva mult mai distinct. Acest lucru a fost posibil datorită unui nou mod de a cânta la chitară, mod caracteristic lui Euronymous din Mayhem, respectiv lui Blackthorna€™ Ruch din Stigmă Diabolicum/Thorns. Alți membri ai scenei norvegiene vor ajunge să răspândească genul prin crimele și controversele în care vor fi implicați, în special incendierea bisericilor și prin omucideri. Totalitatea reprezentanților erau mari opozanți ai creștinismului și ai religiilor organizate. În interviurile de la începutul anilor '90, majoritatea se caracterizau drept mizantropi, sataniști care doreau să răspândească ura, durerea și răul. Întrebat de ce afirmațiile au fost date exact mass-mediei, [[Ihsahn]], liderul formației Emperor a declarat că acestea aveau ca scop ''„''€œraspandirea fricii printre oameni” și să demonstreze că societatea avea ''„''€œinamici”.


În intervalul mai-iunie 1991<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 66.</ref>, chitaristul [[Euronymous]] (Mayhem) a deschis un magazin independent de înregistrări denumit Helvete (no: Iad) în [[Oslo]]. Imediat după intrarea pe piață, a devenit focarul scenei black metal și un locul unde se întâlneau majoritatea artiștilor; în special membri ai Mayhem, Burzum, Emperor și Thorns<ref>''Satan Rides the Media''. 1998.</ref>. Jon 'Metalion'€™ Kristiansen, publicist în cadrul revistei ''Slayer'', a afirmat că apariția magazinului Helvete a inspirat ''„''€œcreația întregii scene black metal din Norvegia”<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 39.</ref>. În subsolul clădirii, Euronymous a întemeiat un studio de înregistrări numit [[Deathlike Silence Productions]]. Odată cu creșterea popularizării formațiilor, succesul chitaristului Mayhem pe scena underground a influențat decizia altor studiouri de înregistrări să înceapă producția de materiale black metal.
În intervalul mai-iunie 1991<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 66.</ref>, chitaristul [[Euronymous]] (Mayhem) a deschis un magazin independent de înregistrări denumit Helvete (no: Iad) în [[Oslo]]. Imediat după intrarea pe piață, a devenit focarul scenei black metal și un locul unde se întâlneau majoritatea artiștilor; în special membri ai Mayhem, Burzum, Emperor și Thorns<ref name=":7">''Satan Rides the Media''. 1998.</ref>. Jon 'Metalion'€™ Kristiansen, publicist în cadrul revistei ''Slayer'', a afirmat că apariția magazinului Helvete a inspirat ''„''€œcreația întregii scene black metal din Norvegia”<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 39.</ref>. În subsolul clădirii, Euronymous a întemeiat un studio de înregistrări numit [[Deathlike Silence Productions]]. Odată cu creșterea popularizării formațiilor, succesul chitaristului Mayhem pe scena underground a influențat decizia altor studiouri de înregistrări să înceapă producția de materiale black metal.


==== Sinuciderea lui Dead ====
==== Sinuciderea lui Dead ====
Linia 80: Linia 80:
Formațiile caracteristice primului „€œval” de black metal aveau imagistica (cranii, imagini cu Satan) și versurile sataniste, deși cei mai mulți nu erau sataniști<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 16.</ref>. Abia odată cu dezvoltarea celui de-al doilea val satanismul s-a impus ca ideologie în black metal<ref name=":5">Olson 2008, p. 27f.</ref><ref>Olson 2008, p. 7f.</ref>. Altă parte a scenei a adoptat păgânismul, de cele mai multe ori amestecat cu elemente naționaliste<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 313.</ref>, în ciuda faptului că primele formații de păgân metal nu s-au etichetat vreodată ca fiind black metal. Formațiile care se asociază cu acest gen muzical sunt în general opozanți ai creștinismului și ai celorlalte religii<ref>Dunn, Sam (2005). ''Metal: A Headbanger's Journey''(motion picture). Seville Pictures.</ref>. Acesta este cel mai des întâlnit element printre cei care cântă în formații de black metal<ref>Frost (CD liner notes). Osmose Productions. 1994.</ref>. De obicei, artiștii care resping creștinismul tind să promoveze ateismul, antiteismul, păgânismul și satanismul<ref>Dunn, Sam (2005). ''Metal: A Headbanger's Journey''(motion picture). Seville Pictures.</ref>; iar versurile lor se concentrează mai mult asupra curentelor nihiliste și mizantrope<ref>Dome, Michael (2007). ''Murder Music: Black Metal'' (motion picture). Rockworld TV.</ref>. Un articol din Chronicles of Chaos menționa că „o trăsătură exagerbata a formațiile de black metal este obsesia față de trecut”<ref>Kalis, Quentin (31 August 2004). "[http://www.chroniclesofchaos.com/articles.aspx?id=6-668 CoC : Rant : Black Metal: A Brief Guide]". ''Chronicles of Chaos''. Retrieved 4 September 2012.</ref>. Luând în calcul această afirmație, Aron Weaver din Wolves în the Throne Room a declarat că „black metalul este o mișcare artistică care critică fundamentele modernității, denotand ideea că lumii moderne îi lipsește ceva”<ref>"[http://www.brooklynvegan.com/archives/2009/05/an_interview_w_13.html An Interview w/ Wolves in the Throne Room's Aaron Weaver]".''brooklynvegan.com''. 22 May 2009. Retrieved 4 September 2012.</ref>. Există și reprezentanți ai scenei care au început să compună versuri despre culturile pre-creștine, antice și despre propriii strămoși. Sam Dunn relata cu privire la scena norvegiană că „spre deosebire de orice altă scenă metal, cultura și locurile sunt incorporate aici în muzică și în imagistica”<ref name=":4" />. Într-un documentar norvegian, Fenriz afirma că „€œblack metalul este mai presus de toate individualism”<ref>''Norsk Black Metal''. Norwegian Broadcasting Corporation. 2003.</ref>, și artiștii tind de sprijine această mișcare, chiar dacă adepții lui Euronymous au ales să sprijine anti-individualismul<ref name=":5" />. Conform celor spuse de Bejamin Hedge Olsoni în teza sa de masterat, „black metalul este caracterizat de conflictul dintre individualismul radical și indentitatea de grup, respectiv de încercarea de a le accepta pe ambele simultan”<ref>Olson 2008, p. 2.</ref>. Olson relata că unii artiști aveau credințe identice cu transcendentalismul. Încercau să transcendă forma fizică și să poată intra în contract cu ființă supremă care le putea oferi cunoaștere<ref>Olson 2008, p. 4.</ref>. De asemenea, erau nemulțumiți de „€œ€œo lume pe care o considerau lipsită de semnificație spirituală și culturala”<ref>Olson 2008, p. 129.</ref>, voind să fie superiori acesteia și să provoace „€œ€œsecultarismul prin fanatism religios”<ref>Olson 2008, p. 38.</ref>. Olson denumește concertele acestor formații drept „€œ€œritualuri muzicale prin intermediul cărora poți atinge solidaritatea scenică și transcendență mistica”<ref>Olson 2008, p. 47.</ref>. Unii reprezentanți proeminenți ai scenei susțin ideea că black metalul nu trebuie să reprezinte vreo ideologie particulară. De exemplu, Jan Axel Blomberg (Hellhammer) declară într-un interviu cu Metal Library că „€œblack metalul actual este doar muzica”<ref>"[http://translate.google.com/translate?hl=fi&sl=ru&tl=en&u=http%3A%2F%2Fwww.metallibrary.ru%2Farticles%2Finterviews%2F96.html Article: Interview]". ''metallibrary.ru'' (in Russian (Google-translated to English)). Open Publishing. 7 January 2007. Retrieved 4 September 2012.</ref>. Asemenea lui, Sigurd Wongraven spunea că black metalul „€œnu trebuie să fie cu necesitate satanist, atâta timp cât este intunecat”<ref name=":3" />. Totuși, un articol din revistă Slayer i-a atacat pe muzicieni deoarece „€œ€œle pasă mai mult de chitare decât de esența pe care s-au pus și sunt bazele genului”, insistând că „€œ€œmuzica în sine nu mai este prioritara”<ref>Kristiansen, Jon (2011). "Worship Him!". ''Metalion: The Slayer Mag Diaries'' (Brooklyn, New York: Bazillion Points Books): 467.</ref>.
Formațiile caracteristice primului „€œval” de black metal aveau imagistica (cranii, imagini cu Satan) și versurile sataniste, deși cei mai mulți nu erau sataniști<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 16.</ref>. Abia odată cu dezvoltarea celui de-al doilea val satanismul s-a impus ca ideologie în black metal<ref name=":5">Olson 2008, p. 27f.</ref><ref>Olson 2008, p. 7f.</ref>. Altă parte a scenei a adoptat păgânismul, de cele mai multe ori amestecat cu elemente naționaliste<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 313.</ref>, în ciuda faptului că primele formații de păgân metal nu s-au etichetat vreodată ca fiind black metal. Formațiile care se asociază cu acest gen muzical sunt în general opozanți ai creștinismului și ai celorlalte religii<ref>Dunn, Sam (2005). ''Metal: A Headbanger's Journey''(motion picture). Seville Pictures.</ref>. Acesta este cel mai des întâlnit element printre cei care cântă în formații de black metal<ref>Frost (CD liner notes). Osmose Productions. 1994.</ref>. De obicei, artiștii care resping creștinismul tind să promoveze ateismul, antiteismul, păgânismul și satanismul<ref>Dunn, Sam (2005). ''Metal: A Headbanger's Journey''(motion picture). Seville Pictures.</ref>; iar versurile lor se concentrează mai mult asupra curentelor nihiliste și mizantrope<ref>Dome, Michael (2007). ''Murder Music: Black Metal'' (motion picture). Rockworld TV.</ref>. Un articol din Chronicles of Chaos menționa că „o trăsătură exagerbata a formațiile de black metal este obsesia față de trecut”<ref>Kalis, Quentin (31 August 2004). "[http://www.chroniclesofchaos.com/articles.aspx?id=6-668 CoC : Rant : Black Metal: A Brief Guide]". ''Chronicles of Chaos''. Retrieved 4 September 2012.</ref>. Luând în calcul această afirmație, Aron Weaver din Wolves în the Throne Room a declarat că „black metalul este o mișcare artistică care critică fundamentele modernității, denotand ideea că lumii moderne îi lipsește ceva”<ref>"[http://www.brooklynvegan.com/archives/2009/05/an_interview_w_13.html An Interview w/ Wolves in the Throne Room's Aaron Weaver]".''brooklynvegan.com''. 22 May 2009. Retrieved 4 September 2012.</ref>. Există și reprezentanți ai scenei care au început să compună versuri despre culturile pre-creștine, antice și despre propriii strămoși. Sam Dunn relata cu privire la scena norvegiană că „spre deosebire de orice altă scenă metal, cultura și locurile sunt incorporate aici în muzică și în imagistica”<ref name=":4" />. Într-un documentar norvegian, Fenriz afirma că „€œblack metalul este mai presus de toate individualism”<ref>''Norsk Black Metal''. Norwegian Broadcasting Corporation. 2003.</ref>, și artiștii tind de sprijine această mișcare, chiar dacă adepții lui Euronymous au ales să sprijine anti-individualismul<ref name=":5" />. Conform celor spuse de Bejamin Hedge Olsoni în teza sa de masterat, „black metalul este caracterizat de conflictul dintre individualismul radical și indentitatea de grup, respectiv de încercarea de a le accepta pe ambele simultan”<ref>Olson 2008, p. 2.</ref>. Olson relata că unii artiști aveau credințe identice cu transcendentalismul. Încercau să transcendă forma fizică și să poată intra în contract cu ființă supremă care le putea oferi cunoaștere<ref>Olson 2008, p. 4.</ref>. De asemenea, erau nemulțumiți de „€œ€œo lume pe care o considerau lipsită de semnificație spirituală și culturala”<ref>Olson 2008, p. 129.</ref>, voind să fie superiori acesteia și să provoace „€œ€œsecultarismul prin fanatism religios”<ref>Olson 2008, p. 38.</ref>. Olson denumește concertele acestor formații drept „€œ€œritualuri muzicale prin intermediul cărora poți atinge solidaritatea scenică și transcendență mistica”<ref>Olson 2008, p. 47.</ref>. Unii reprezentanți proeminenți ai scenei susțin ideea că black metalul nu trebuie să reprezinte vreo ideologie particulară. De exemplu, Jan Axel Blomberg (Hellhammer) declară într-un interviu cu Metal Library că „€œblack metalul actual este doar muzica”<ref>"[http://translate.google.com/translate?hl=fi&sl=ru&tl=en&u=http%3A%2F%2Fwww.metallibrary.ru%2Farticles%2Finterviews%2F96.html Article: Interview]". ''metallibrary.ru'' (in Russian (Google-translated to English)). Open Publishing. 7 January 2007. Retrieved 4 September 2012.</ref>. Asemenea lui, Sigurd Wongraven spunea că black metalul „€œnu trebuie să fie cu necesitate satanist, atâta timp cât este intunecat”<ref name=":3" />. Totuși, un articol din revistă Slayer i-a atacat pe muzicieni deoarece „€œ€œle pasă mai mult de chitare decât de esența pe care s-au pus și sunt bazele genului”, insistând că „€œ€œmuzica în sine nu mai este prioritara”<ref>Kristiansen, Jon (2011). "Worship Him!". ''Metalion: The Slayer Mag Diaries'' (Brooklyn, New York: Bazillion Points Books): 467.</ref>.


=== Satanism ===
=== Satanismul ===
Black metalul era un termen definitoriu pentru formațiile de extreme metal cu versuri și imagistica satanistă. Însă majoritatea formațiilor pre-black metal (inclusiv Venom) s-au folosit de satanism doar pentru a provocare și teroriza, ei nefiind sataniști. Una dintre puținele excepții era liderul Mercyful Fate și membrul Bisericii Sataniste King Diamond, pe care Michael Moynihan l-a descris drept „€œ€œunul din puținii artiști din perioadă metalului satanic al anilor 80 care nu a fost doar un prefacut”. În tarziul anilor 1990, majoritatea adepților genului  se caracterizau drept mizantropi și sataniști care doreau să răspândească ura, durerea și răul. Euronymous era o figură cheie din spatele ideologiei. Aceștia au atacat Biserica Satanistă din cauza orientărilor spre „€œ€œ€œlibertate și dragoste față de  viață”. Satanismul teist pe care-l susțineau era doar un creștinism inversat. Benjamin Hedge Olson scria despre aceastia că au transformat „€œ€œ€œimagistica scenica cvasi-satanistă a celor de la Venom într-o formă de expresivitate culturală unică față de celelalte genuri de metal sau satanism”.  Euronymous era în favoarea totalitarismului și un opozant al individualismului, compasiunii, păcii, fericirii și distracției. Conform declarațiilor lui Ihsahn, astfel de afirmații creau „€œ€œteama printre oameni” și chitaristul Mayhem se concentra mai mult asupra „€œ€œ€œraului decât asupra unei filosofii sataniste". Mulți artiști ai scenei norvegiene care l-au cunoscut pe Euronymous -€“ precum Kjetil Manheim, Vikernes și Blackthorn a€“ au relatat că „€œ€œ€œimagistica satanista" era doar un act. Totuși, Mortiis afirma că acesta „€œ€œ€œera satanist până în măduva oaselor” și Metalion (care-l cunoștea din 1985 și îl considera un foarte bun prieten) declară că „€œ€œ€œmereu își exprima dorința de a idolatriza moartea și de a fi extrem". Tenebris (sub numele său adevărat Jon Nodtveidt) din [[Misanthropic Luciferian Order]] declara că scena norvegiană care era în principiu asociată cu satanismul ideologic „€œ€œ€œa încetat să mai existe din 1993”. Cât despre problema satanistă, Sanna Fridh nu consideră că există dovezi pentru a susține ideea că aceștia ar fi sataniști, iar Leif A. Lier, care a condus ancheta privitoare la moartea lui [[Euronymous]], spunea că ea și colegii ei nu au întâlnit niciun satanist. În perioada respectivă, formațiile care nu aveau legături cu satanismul teist nu erau considerate black metal de către Faust și Euronymous, respectiv de către alți membri și alte formații inspirate de stilul norvegian. Astăzi, există pe scena muzicală artiști proeminenți a€“ [[Infernus]], [[Arioch]], Nornagest sau [[Erik Danielsson]]. Unele formații ca [[Dissection]] și [[Watain]] insistă asupra ideii că toți componenții unei formații trebuie să aibă aceeași credință satanistă, în timp ce Michael W.Ford din Black Funeral și MkM din [[Antaeus]] respind ideea, considerând că genul trebui să fie singurul satanic, și nu membrii. Îi regăsim în această scenă și pe cei care nu se asociază cu Satan, conceptul având origini iudeo-creștine. [[Quorthon]] din Bathory folosea noțiunea  de „€œ€œ€œSatan" sau „€œ€œ€œSatanism" doar pentru a-i provoca și ataca pe creștini. Odată cu lansarea celui de-al treilea și al patrulea album i-a atacat pe creștini din alt punct de vedere, realizând că satanismul este „€œ€œ€œun produs crestin”. Cu toate acestea, unii artiști folosesc conceptul de Satan doar cu sensul de simbol sau metaforă pentru propriile credințe. Aici se regăsesc satanistii laveyani și alții. Fostul lider al Gorgoroth, Gaahl, care se considera șaman norvegian folosea termenul de „€œ€œ€œsatanist” pentru că „€œ€œ€œeste vorba de creștinism și trebuie să le vorbim limba [...] Când folosesc termenul de €œ[[Satan]], mă refer la ordinea naturală, la voința omului, voința de a crește, de a deveni un supraom”. [[Varg Vikernes]] se caracteriza drept satanist în primele interviuri, recent însă a afirmat că Satan este un simbol pentru [[Odin]] ca „€œ€œ€œadversar” al Dumnezeului creștin. A început să vadă satanismul drept o introducere în păgânism.
Black metalul era un termen definitoriu pentru formațiile de extreme metal cu versuri și imagistica satanistă. Însă majoritatea formațiilor pre-black metal (inclusiv Venom) s-au folosit de satanism doar pentru a provocare și teroriza, ei nefiind sataniști. Una dintre puținele excepții era liderul Mercyful Fate și membrul Bisericii Sataniste King Diamond, pe care Michael Moynihan l-a descris drept „€œ€œunul din puținii artiști din perioadă metalului satanic al anilor 80 care nu a fost doar un prefacut”<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 16.</ref>. În tarziul anilor 1990, majoritatea adepților genului  se caracterizau drept mizantropi și sataniști<ref>Olson 2008, p. 7f.</ref> care doreau să răspândească ura, durerea și răul. Euronymous era o figură cheie din spatele ideologiei<ref name=":5" />. Aceștia au atacat Biserica Satanistă din cauza orientărilor spre „€œ€œ€œlibertate și dragoste față de  viață”<ref>Esa Lahdenpera: ''[http://web.archive.org/web/20120207234358/http://www.fmp666.com/moonlight/mayhem.html Northern Black Metal Legends]''. In: ''Kill Yourself'', no. 2, August 1993. Retrieved 30 January 2013.</ref>. Satanismul teist pe care-l susțineau era doar un creștinism inversat. Benjamin Hedge Olson scria despre aceastia că au transformat „€œ€œ€œimagistica scenica cvasi-satanistă a celor de la Venom într-o formă de expresivitate culturală unică față de celelalte genuri de metal sau satanism”<ref name=":5" />. Euronymous era în favoarea totalitarismului și un opozant al individualismului, compasiunii, păcii, fericirii și distracției<ref>Lahdenpera, Esa (1995). "[http://www.fmp666.com/moonlight/mayhem.html Northern Black Metal Legends]". ''Kill Yourself!!! Magazine'' (4). Archived fromthe original on 7 February 2012. Retrieved 4 September 2012.</ref>. Conform declarațiilor lui Ihsahn, astfel de afirmații creau „€œ€œteama printre oameni” și chitaristul Mayhem se concentra mai mult asupra „€œ€œ€œraului decât asupra unei filosofii sataniste"<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 218f.</ref>. Mulți artiști ai scenei norvegiene care l-au cunoscut pe Euronymous -€“ precum Kjetil Manheim, Vikernes și Blackthorn a€“ au relatat că „€œ€œ€œimagistica satanista" era doar un act<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 137.</ref>. Totuși, Mortiis afirma că acesta „€œ€œ€œera satanist până în măduva oaselor”<ref>Ian Christe: ''Sound of the Beast: the Complete Headbanging History of Heavy Metal''. New York, NY: Harper Collins, 2004.</ref> și Metalion (care-l cunoștea din 1985 și îl considera un foarte bun prieten) declară că „€œ€œ€œmereu își exprima dorința de a idolatriza moartea și de a fi extrem"<ref name=":6" />. Tenebris (sub numele său adevărat Jon Nodtveidt<ref>Jon Kristiansen: ''Metalion: The Slayer Mag Diaries''. Brooklyn, NY: Bazillion Points Books 2011</ref>) din [[Misanthropic Luciferian Order]] declara că scena norvegiană care era în principiu asociată cu satanismul ideologic „€œ€œ€œa încetat să mai existe din 1993”<ref>''MLO''. ''Misantropiska Lucifer Orden''. In: Jon Kristiansen: ''Metalion: The Slayer Mag Diaries''. Bazillion Points Books 2011, p. 551.</ref>. Cât despre problema satanistă, Sanna Fridh nu consideră că există dovezi pentru a susține ideea că aceștia ar fi sataniști, iar Leif A. Lier, care a condus ancheta privitoare la moartea lui [[Euronymous]], spunea că ea și colegii ei nu au întâlnit niciun satanist<ref name=":7" />. În perioada respectivă, formațiile care nu aveau legături cu satanismul teist nu erau considerate black metal de către Faust<ref>''Emperor''. In: Jon Kristiansen: ''Metalion: The Slayer Mag Diaries''. Brooklyn, NY: Bazillion Points Books 2011, p. 274.</ref> și Euronymous, respectiv de către alți membri și alte formații inspirate de stilul norvegian. Astăzi, există pe scena muzicală artiști proeminenți a€“ [[Infernus]]<ref>Maki, Jeff (18 July 2006). "[http://www.live-metal.net/features_interviews_infernus_gorgoroth.html live-metal.net - Interviews: Gorgoroth - Infernus]". ''live-metal.net''. Retrieved 4 September 2012.</ref>, [[Arioch]]<ref>Dr. Rape: ''Funeral Mist''. In: Jon Kristiansen: ''Metalion: The Slayer Mag Diaries''. Brooklyn, New York: Bazillion Points Books 2011. pp. 420f.</ref>, Nornagest sau [[Erik Danielsson]]. Unele formații ca [[Dissection]]<ref>''[http://web.archive.org/web/20040127040134/http://www.dissection.nu/faustleaves.htm FAUST LEAVES DISSECTION BECAUSE OF THE SATANIC CONCEPT]'', accessed on 25 October 2012.</ref> și [[Watain]]<ref>terrybezer: Unpublished Watain Interview Extras!, 27 March 2009, accessed on 21 November 2012.</ref> insistă asupra ideii că toți componenții unei formații trebuie să aibă aceeași credință satanistă, în timp ce Michael W.Ford din Black Funeral<ref>''Black Funeral''. ''Embrace The Sounds Of Grim Medieval Vampiric Black Metal...''. In: ''Kill Yourself!!! Magazine'', no. 3, 1995, p. 36, accessed on 21 November 2012.</ref> și MkM din [[Antaeus]]<ref>Ophth: ''AntaeuS'', accessed on 21 November 2012.</ref> respind ideea, considerând că genul trebui să fie singurul satanic, și nu membrii. Îi regăsim în această scenă și pe cei care nu se asociază cu Satan, conceptul având origini iudeo-creștine<ref>Varg Vikernes: "[http://www.burzum.org/eng/library/a_burzum_story03.shtml A Burzum Story: Part III - The Lie-Propaganda]". Burzum.org.</ref>. [[Quorthon]] din Bathory folosea noțiunea  de „€œ€œ€œSatan" sau „€œ€œ€œSatanism" doar pentru a-i provoca și ataca pe creștini. Odată cu lansarea celui de-al treilea și al patrulea album i-a atacat pe creștini din alt punct de vedere, realizând că satanismul este „€œ€œ€œun produs crestin”<ref>"[http://bathory.nu/08/08_writing_the_deeds_of_darkness_and_evil.htm Writing the deeds of Darkness and Evil]". Official Bathorywebsite. Retrieved 29 October 2012.</ref>. Cu toate acestea, unii artiști folosesc conceptul de Satan doar cu sensul de simbol sau metaforă pentru propriile credințe. Aici se regăsesc satanistii laveyani și alții. Fostul lider al Gorgoroth, Gaahl, care se considera șaman norvegian<ref>Tatiana Godarska: ''[http://web.archive.org/web/20080514024208/http://www.imhotep.fi/en/index.php?option=com_content&task=view&id=2151&Itemid=135&lang=en GORGOROTH'S GAAHL – INFINITE DIMENSIONS]'', 19 June 2006, accessed on 28 October 2012.</ref> folosea termenul de „€œ€œ€œsatanist” pentru că „€œ€œ€œeste vorba de creștinism și trebuie să le vorbim limba [...] Când folosesc termenul de €œ[[Satan]], mă refer la ordinea naturală, la voința omului, voința de a crește, de a deveni un supraom”<ref>[http://www.tartareandesire.com/interviews/gorgoroth.html Interview with Gaahl of Gorgoroth], 7 October 2004. Tartarean Desire Webzine.</ref>. [[Varg Vikernes]] se caracteriza drept satanist în primele interviuri, recent însă a afirmat că Satan este un simbol pentru [[Odin]] ca „€œ€œ€œadversar” al Dumnezeului creștin<ref>''<nowiki>'Det Som Engang Varg'</nowiki>''. In: Jon Kristiansen: ''Metalion: The Slayer Mag Diaries'', p. 292.</ref>. A început să vadă satanismul drept o introducere în păgânism<ref>Moynihan & Søderlind 2003, p. 191.</ref>.
== Formații cheie ==
== Formații cheie ==
*[[Bathory (formație)|Bathory]]
*[[Bathory (formație)|Bathory]]

Versiunea de la 8 august 2014 16:49

Black metal
Origini stilisticeThrash metal, death metal,[1] hardcore punk[2][3]
Origini culturalePrimul val:Europa - începutul anilor 1980
Al doilea val: Scandinavia - începutul anilor 1990
Instrumente tipicevocal - chitara electrică - chitară bass - baterie
PopularitateAnii '90, Underground
Subgenuri
Black metal simfonic - Viking metal - war metal - pagan metal
Genuri de fuziune
Black/doom, Blackened death metal
Scene regionale
Europa, Scandinavia
Scene locale
Norvegia, Suedia
Alte subiecte
Listă de formații black metal
Modifică text Consultați documentația formatului

Black metal este un gen muzical care a apărut în perioada de început a anilor 1980, precedând marea expansiune a stilurilor de metal "extrem". Black metal-ul a evoluat din thrash metal, la fel ca și genul death metal, cu care se înrudește.

Există două perspective asupra acestui gen muzical. Una are în vedere black metal-ul ca o formă foarte specifică de muzică și care trebuie să abordeze un anumit stil pentru a face parte din acest gen. Cealaltă consideră că versurile și ideologia filozofică, politică și religioasă a muzicii au o mai mare importanță în definirea genului decât stilul.

Principalii fondatori ai black metal-ului sunt considerați Venom (care erau o trupă de thrash metal, însă au definit conceptual genul prin lansarea albumului Black Metal în 1982), Mercyful Fate, Bathory, Hellhammer, Bulldozer, Celtic Frost și Mayhem.[4] Primele albume care sunau a ceea ce este astăzi considerat black metal au fost înregistrările Bathory de la mijlocul anilor 1980 (în special Under the Sign of the Black Mark).

Black metal a evoluat în forma actuală (cunoscută ca al doilea val black metal, care este mult mai puternic ancorat în teoria muzicală clasică) sub influența trupelor norvegiene ca Darkthrone, Enslaved, Burzum, Mayhem, Immortal, și Emperor, care au început în stilul clasic, primar, introducând apoi anumite elemente din metalul mainstream și muzica clasică, astfel popularizând tot mai mult genul în rândul unei audiențe underground în continuă creștere. Influența acestora se remarcă cel mai bine la nivelul imaginii satanice sau păgâne și al versurilor anticreștine sau cu tentă ocultă.

În România scena black metalului este reprezentata de Negură Bunget, Indian Fall, Argus Megere, Vokodlok, Gravatus, Ordinul Negru, Codru, Cursed Cemetary, Satanochio, etc.

Caracteristici

Există anumite trăsături specifice genului black metal. Riffuri rapide, cu tremolo. Versuri care au de obicei teme oculte, satanice, păgâne, sau care denigreaza crestinismul ca religie. Aceasta nu e o caracteristică exclusiv black metal, asemenea teme întâlnindu-se și în death metal (Deicide, Immolation, Acheron) sau thrash metal (Slayer). Sunetul chitarei este fie subțire, fie gros, atingând rar zona medie. Producție intenționat de slabă calitate, ca o reacție la comercialitatea muzicii mainstream sau alteori ca o reflexie atmosferică a stării de spirit. Acest efect se obține tăind frecvențele înalte sau joase, lăsându-le doar pe cele medii. Foarte puțini dintre pionierii black metal mai fac acest lucru, deoarece slaba calitate a primelor albume era cauzată în mare parte de bugetul restrâns. Tobe rapide, agresive, deseori se folosește tehnica blast beat. Câteodată rolul lor este minimalizat, încetinirea acestora contribuind la obținerea unui sunet uscat, pustiu, de efect în special în ceea ce privește atmosfera muzicală. Folosirea ocazională a claviaturii electronice și a harpei, viorii, orgii sau ansamblurilor corale, care conferă muzicii o senzație orchestrală. Formațiile care folosesc aceste tehnici sunt etichetate de regulă ca aparținând de black metal melodic. Voce înaltă, distorsionată, țipând sumbru. Se folosește uneori și vocea groasă, joasă, specifică stilului death metal. Atmosferă rece, întunecată, melancolică sau tulbure.

Înregistrarea de joasă fidelitate e specifică în mare parte din black metal. Evoluția unora dintre vechile formații de black metal, adevărați lideri ai genului, a adus o mare schimbare în sunetul acestora, ajungând chiar să nu mai fie catalogați în genul care i-a consacrat. Un exemplu ar fi Mayhem, formație a cărei carieră e înrădăcinată într-un black metal influențat de death metal, continuând cu un black curat, în final revenind la death metal. De asemenea, Satyricon a debutat ca o trupă de black metal, însă la momentul de față cântă un hibrid de muzică industrială. Noile trupe incorporează în sunetul clasic elemente atmosferice, date de chitara ambientală, pasaje de clape, orgă, precum și alte instrumente.

O altă trăsătură specifică este folosirea de machiaj tip corpse paint, un machiaj alb-negru, care face purtătorul să semene cu un cadavru în descompunere sau cu o victimă a ciumei. Membrii formației Immortal se refereau la machiajul lor ca vopsire a feței în culori de război.

O altă caracteristică a black metal-ului este utilizarea pseudonimelor, primele formatii care au apelat la ele fiind: Venom (componența inițială îi cuprindea pe Cronos, Mantas și Abbadon). Exemplele sunt numeroase: Quorthon (Bathory), Darken (Graveland), Euronymous (Mayhem), Goat, Count Grishnackh (Burzum), Fenriz (Darkthrone), Nergal, Inferno (Behemoth), Zephyrous (Darkthrone), Abbath, Demonaz, Horgh (Immortal), Iscariah, Hellhammer, Maniac, Necrobutcher, Blasphemer, Dead (Mayhem), Hoest, Ihsahn, Samoth, Faust, Trym (Emperor), Nattefrost (Carpathian Forest) și alții.

Istoria

Următoarea expunere urmărește o clasificare în care pionierii genului, precum Venom, Bathory și Hellhammer, sunt considerați reprezentanți principali ai black metalului, cei care au pus bazele și au explicitat trăsăturile, iar cea de-al doilea „€œval” de formații black metal este caracterizat de scena norvegiană, care-și are originile la începutul anilor '90. Norvegienii și-au pus amprenta asupra genului prin evenimente de natură șocantă: sinuciderea vocalistului Mayhem[5], Dead; întemeierea scenei de către Euronymous (Mayhem) imediat după moartea lui Ohlin[6], respectiv albumul celor de la Darkthrone, „A Blaze in the Northern Sky”[7]. De asemenea, uneori se menționează că influența albumului I.N.R.I al brazilienilor din Sarcofago[8] și albumul Worship Him al celor de la Samael[9] ar fi fondat cel de-al doilea „val”, precedând scena scandinavă.

Primul val

Venom live la Party San în 2013

Primul „val” de formații black metal se referă strict la acele formații din perioada anilor 1980 care au compus sunetul specific genului și au format un arhetip pentru acesta. De cele mai multe ori formațiile implicate în construcția sa aparțineau genului speed metal sau thrash metal.[4][10] Termenul de ”black metal” a fost inventat de către formația de origine engleză Venom, numele de „Black Metal” fiind dat celui de-al doilea album al acestora în 1982. Deși erau considerați thrash metal mai degrabă decât black metal după standardele actuale, versurile albumului făceau referire la teme anti-creștine și la sataniste. Muzica era rapidă, nu era modificată în vederea obținerii unei calități mai bune și avea vocale foarte dure. Pe lângă toate acestea, membrii Venom au adoptat și pseudonime, practică ce avea să devină foarte răspândită pe scena black metal. O influență majoră asupra genului a avut-o formația de origine suedeză Bathory. Formația, întemeiată de Thomas Forsberg (sub pseudonimul Quorthon), a creat paradigma black metalului scandinavian. Pe lângă muzica întunecată, rapidă, distorsionată, cu o calitate slabă și teme anti-creștine, Quorthon a fost primul artist care a folosit vocale ascuțite, timbru vocal care va defini genul mai târziu. Formația a imprimat acest stil pe primele patru albume: Bathory (1984), The Return of the Darkness and Evil (1985), Under the Sign of the Black Mark (1987) și Blood Fire Death (1988). Începând cu Blood Fire Death și continuând cu alte două albume, Bathory va inova alt gen muzical, gen care avea să fie cunoscut drept viking metal. Elvețienii din Hellhammer €œ„compuneau muzică cu adevărat brutala” , cu versuri despre satanism, devenind astfel o influență importantă în black metal. În 1984, membrii formației au format Celtic Frost, implementând elemente orchestrale, avangardiste, versurile fiind mult mai personale (despre sentimente, povești). Celtic Frost a fost, pentru o anumită perioadă, una dintre cele mai extreme și originale formații de metal, cu un impact major asupra scenei black metal a anilor 90. Tom G. Warrior era considerat drept „un revoluționar, asemenea celor de la Venom” de către formația de hardcore punk Discharge. Mercyful Fate a influențat scena norvegiană prin versurile și îmbrăcămintea lor, machiajul în alb-negru al liderului King Diamond inspirând unul dintre cele mai cunoscute elemente ale black metalului -€“ corpse paintul. Alți artiști considerați legați de dezvoltarea scenei au fost Kreator, Sodom și Destruction (Germania), respectiv Bulldozer și Death SS (Italia).

În 1987, în revista Slayer apare afirmația că „ultimul trend de formații de black metal/sataniste ajunge la sfârșit”, tradiția fiind continuată de o serie de formații precum Incubus și Morbid Angel, Sabbat (Marea Britanie), Tormentor, Sarcofago, Grotesque și Treblinka/Tiamat. Alte formații pre-black metal ar fi Sabbat (Japonia), Parabellum, Salem și Mortuary Drape. Japonezii din Sigh, înființați în 1990, erau în contact regulat cu artiști care reprezentau scena norvegiană. Albumul lor de debut, Scorn Defeat, este „un clasic în lumea black metalului” . În anii precedenți apogeului scenei black metal norvegiene, albume mai importante au fost înregistrate de către Root și Master'€™s Hammer (Cehoslovacia), Von (SUA), Rotting Christ (Grecia), Samael (Elveția) și Blasphemy (Canada), al căror album de debut, Fallen Angel of Doom (1990), este considera unul dintre cele mai influente înregistrări pentru stilul war metal. Membrul formației Darkthrone, Fenriz, a declarat că albumul celor de la Mastera€™s Hammer este „primul album de black metal norvegian, chiar dacă ei sunt din Cehoslovacia” . Începând cu anii 1990 și 1991, metalistii nordici din Europa au început să lanseze albume influențate în special de către aceste formații sau de către reprezentanții de bază. În Suedia au apărut Marduk, Dissection, Nifelheim și Abruptum. Pe scena finlandeză, unde black metalul era amestecat cu elemente de death metal și grindcore, au apărut Beherit, Archgoat și Impaled Nazarene. În Statele Unite s-au lansat formații de genul Demoncy și Profanatica, în perioada când death metalul era mult mai popular printre fanii metalului extrem.

Al doilea val

Cel de-al doilea val de formații black metal își are originea în Norvegia anilor 1990. Între 1990 și 1993 un grup de artiști au început să producă, să interpreteze live și să lanseze un nou tip de black metal; reprezentați de Mayhem, Thorns, Burzum, Darkthrone, Immortal, Satyricon, Emperor, Enslaved, Carpathian Forest sau Gorgoroth, aceștia au dezvoltat stilul specific celor din Venom sau Hellhammer în ceva mult mai distinct. Acest lucru a fost posibil datorită unui nou mod de a cânta la chitară, mod caracteristic lui Euronymous din Mayhem, respectiv lui Blackthorna€™ Ruch din Stigmă Diabolicum/Thorns. Alți membri ai scenei norvegiene vor ajunge să răspândească genul prin crimele și controversele în care vor fi implicați, în special incendierea bisericilor și prin omucideri. Totalitatea reprezentanților erau mari opozanți ai creștinismului și ai religiilor organizate. În interviurile de la începutul anilor '90, majoritatea se caracterizau drept mizantropi, sataniști care doreau să răspândească ura, durerea și răul. Întrebat de ce afirmațiile au fost date exact mass-mediei, Ihsahn, liderul formației Emperor a declarat că acestea aveau ca scop „€œraspandirea fricii printre oameni” și să demonstreze că societatea avea „€œinamici”.

În intervalul mai-iunie 1991[11], chitaristul Euronymous (Mayhem) a deschis un magazin independent de înregistrări denumit Helvete (no: Iad) în Oslo. Imediat după intrarea pe piață, a devenit focarul scenei black metal și un locul unde se întâlneau majoritatea artiștilor; în special membri ai Mayhem, Burzum, Emperor și Thorns[12]. Jon 'Metalion'€™ Kristiansen, publicist în cadrul revistei Slayer, a afirmat că apariția magazinului Helvete a inspirat „€œcreația întregii scene black metal din Norvegia”[13]. În subsolul clădirii, Euronymous a întemeiat un studio de înregistrări numit Deathlike Silence Productions. Odată cu creșterea popularizării formațiilor, succesul chitaristului Mayhem pe scena underground a influențat decizia altor studiouri de înregistrări să înceapă producția de materiale black metal.

Sinuciderea lui Dead

Pe 8 aprilie 1991, vocalistul Mayhem Per Yngve Ohlin (cunoscut sub pseudonimul „Dead”) se sinucide într-o casă pe care toți membrii formației o împărțeau[14][15]. Prietenii săi îl caracterizau drept ciudat, introvertit și depresiv. Înainte să urce pe scenă se pregătea în așa fel încât să arate ca un cadavru și se tăia pe mâini în timp ce cânta[16]. Toboșarul Mayhem, Hellhammer, a declarat că Dead era „€œprima persoană a cărui model de corpse paint s-a răspândit pe scena genului”[17]. Imediat după incident, Ohlin a fost găsit cu încheieturile tăiate și cu o rană imensă la cap, cauzată de o pușcă de vânătoare. Arma îi aparținea chitaristului Mayhem Euronymous, lucru care a creat controverse, unii crezând că a fost lăsată acolo special pentru Dead. În scrisoarea pe care a scris-o înainte să comită suicid se scuza de folosirea armei în interiorul casei. Ultimele cuvinte au fost: „Scuzați sângele”€œ[18][19]. Înainte să fie anunțată poliția, Euronymous a achiziționat o cameră foto de la un magazin din apropiere și a fotografiat cadavrul[20], după ce a făcut puține modificări contextuale. Una dintre fotografii avea să fie utilizată drept copertă pentru albumul live Dawn of the Black Hearts[21]. În timp, s-au răspândit zvonuri că Euronymous ar fi făcut tocană, folosind părți din creierul lui Dead, și lanțuri din bucăți de craniu[22][23]. Acesta ar fi dat unele lanțuri altor artiști de pe scena black metal pe care-i considera de încredere[24]. S-a folosit de sinuciderea lui Dead pentru a accentua imaginea satanică a formației și a declarat că Ohlin s-a sinucis pentru că metalul extrem a devenit comercial și „la moda”[25]. Basistul formației, Necrobutcher afirma că „€œoamenii au devenit mai conștienți de existența black metalului după sinuciderea lui Dead[...]Cred că sinuciderea sa a fost cea care a schimbat scena”[26]. Alți doi membri ai comunității black metal se vor sinucide mai târziu: Erik „€œ˜Grim” Brodreskift[27][28] (Immortal, Borknagar, Gorgoroth) în 1999 și Espen €˜Storm Andersen[29] (Strid) în 2001.

Incendierea bisericilor

Artiștii și fanii scenei black metal au fost vinovați de incendierea a peste 50 de biserici creștine în Norvegia din iunie 1992 până în 1996[30]. Unele au fost construite acum sute de ani și erau considerate importante repere istorice. Una dintre cele mai impresionante a fost biserica din lemn Fantoft; poliția îl suspectează pe Varg Vikernes din Burzum ca fiind vinovat pentru incendierea acesteia[30]. Coperta de pe albumul Burzum, Aske, (no: cenușă) este o fotografie a bisericii Fantoft imediat după distrugere. În mai 1994, Vikernes a fost găsit vinovat pentru incendierea capelei Holmenkollen, a bisericii Skjold și Asane[31][32]. Acesta, împreună cu Euronymous, a vrut să distrugă Catedrala Nidaros pentru a coincide cu lansarea albumul De Mysteriis Dom Sathanas, pe coperta căruia apărea construcția. Artiști precum Faust[33], Samoth[34] (Emperor) sau Jorn Inge Tunsberg[35] (Hades Almighty) au fost condamnați pentru incendierea unor biserici. Membrii scenei suedeze au început să incendieze biserici din anul 1993[36]. Majoritatea celor care au fost vinovați de aceste acțiuni aveau legătură cu mișcarea anti-creștină din Norvegia[37]. Toboșarul Mayhem, Hellhammer, a declarat că a incitat la atacuri asupra moscheelor și templelor Hindu[38]. Astăzi, opiniile privitoare la incendierea bisericilor sunt împărțite. Chitaristul Infernus și fostul vocalist Gaahl al formației Gorgoroth au afirmat în diferite interviuri că susțin această practică. Spre deosebire de aceștia, Necrobutcher și Kjetil Manheim din Mayhem au condamnat aceste acțiuni. Vocalistul Watain, Erik Danielsson, declara într-un interviu că îi respectă pe atacatori, însă ei „€œ˜au distrus doar ultima rămășiță de creștinism din ei înșiși și nimic mai mult”[39].

Omuciderea lui Euronymous

La începutul anului 1993, neînțelegerile dintre Euronymous și Vikernes se intensificau[40]. În noaptea din 10 august 1993, Varg Vikernes (Burzum) și Snorre Blackthorn Ruch (Thorns) au condus din Bergen până la apartamentul lui Euronymous din Oslo. Când au ajuns, o avut loc o altercație între liderul Burzum și chitaristul Mayhem, cel din urmă fiind înjunghiat mortal. Corpul său a fost găsit pe scările dinafara apartamentului, prezentând 23 de lovituri de cuțit a€“ două la nivelul capului, cinci la nivelul gâtului, respectiv șaisprezece în spate[41]. S-a speculat că omuciderea a fost cauzată fie de neînțelegerile financiare legate de înregistrările Burzum, fie de lupta pentru putere pe scena genului, fie de încercarea lui Faust de a a-l ucide pe Vikernes la Lillehammer cu un an în urmă. Liderul Burzum a respins toate declarațiile, susținând că l-a atacat pe Euronymous în legitimă apărare. Chitaristul Mayhem și-ar fi propus să-l imobilizeze, folosindu-se de un pistol cu electroșocuri, să-l lege de un scaun și să-l tortureze până la moarte în timp ce îl înregistra video[42]. Semnarea unui contract în cadrul unei întâlniri părea să fie ambuscada[43][44]. În noaptea crimei, Vikernes a afirmat că dorea să-i dea acestuia contractul semnat și să-l spună „să meargă dracului”, dar Euronymous s-a panicat și l-a atacat[45]. De asemenea, a menționat că majoritatea rănilor de pe corpul lui Euronymous erau cauzate de sticla spartă pe care acesta a căzut în timpul altercației[46]. Teoria €œ„apararii legitime” este pusă la îndoială de Faust[47] și alți membri ai scenei.Vikernes a fost arestat pe 19 august 1993 în Bergen[48]. Alți reprezentanți ai scenei au fost interogați aproape în aceeași perioadă. Unii dintre ei și-au mărturisit crimele și au făcut publice nume ale celor implicați. În data de mai 1994, Vikernes a fost condamnat la 21 de ani în închisoare (pedeapsa maximă în Norvegia) pentru crimă, pentru incendierea a patru biserici și pentru furtul, respectiv deținerea a 150 kg de material explozibil. Totuși, acesta a admis-o doar pe cea din urmă. Două biserici au fost incendiate în ziua în care a fost condamnat, evenimentele fiind considerate „un sprijin simbolic”[49]. Vikernes a zâmbit în momentul în care a auzit verdictul. Blackthorn a fost și el condamnat la 8 ani de închisoare pentru complicitate la omucidere[34]. În aceeași lună a fost lansat și albumul De Mysteriis Dom Sathanas, în care interpreta Euronymous la chitară și liderul Burzum la bass[50]. Înainte ca albumul să fie lansat, familia lui Euronymous l-a rugat pe toboșarul Mayhem să elimine partea de bass a lui Vikernes de pe înregistrare. Hellhammer a afirmat mai târziu că „€œeste un lucru normal că victima și ucigașul să fie pe aceeași înregistrare. Am spus că voi reînregistra partea de bass, dar n-am făcut-o”[16]. În 2003, Vikernes a fost eliberat pentru puțin timp din închisoare, însă nu s-a mai întors. A fost capturat la scurt timp într-o mașină furată, deținând diferite arme[51]. Acesta a fost eliberat condiționat în 2009[52].

Al doilea val în afara Norvegiei

Black metalul a fost caracteristic Europei în general, nu doar Norvegiei. În anii 1990, inspirați de către scena norvegiană sau de formațiile pre-black metal, au început să apără de-a lungul continentului noi formații. În Polonia, scena era dominată de Graveland și Behemoth. Francezii și-au constituit un grup numit Les Legions Noires (ro: Legiunea Neagră) din care făceau parte Mutiilation, Vlad Țepeș, Belketre și Torgeist. În Belgia erau Ancient Rites și Enthroned. Alte formații au fost Black Funeral, Grand Beliala€™s Key și Judas Iscariot, caracteristice scenei americane. În Anglia anilor 90, în urma lansării a 3 demouri într-un stil black/death metal cu influențe simfonice, urmate fiind de un album de studio, considerat avangardist prin fuziunea black metal și gotic metal, apare pe piața muzicală Cradle of Filth. Formația va renunța într-un final la black metal în favoarea celui gotic[53], devenind una dintre cele mai de succes formații de extreme metal. Altă formație de origine engleză, Necropolis, deși nu a lansat niciun album, au ajuns cunoscuți din cauza distrugerilor de morminte și biserici, fapte care au dus la interzicerea black metalului în Marea Britanie[54]. De asemenea, controversele din jurul formației Absurd au atras atenția scene black metal din Germania. În 1993, membrii acesteia au ucis un băiat, pe nume Sandro Beyer, în școala în care învățau[55]. Poza mormântului lui Beyer apare pe coperta demoului Thuringian Pagan Madness, alături de afirmații pro-naziste[56]. Acesta a fost înregistrat în pușcarie și lansat în Polonia de toboșarul lui Graveland, Capricornus[57]. Totuși, primele înregistrări ale formației au fost influențate mai mult de Oi! și Rock Against Communism decât de black metal[58] și considerat mai degrabă a€œasemenea garage punkului anilor 60”. Alexander von Meilenwald, membru al formației Nagelfar, a indicat albumele Circle of the Seven Infernal Pacts de Ungod, Lost în the Ages de Desaster, Wolfenzeitalter de Tha-Norr, Weltengager de Lunar Aurora și 666 de Katharsis drept cele mai influente albume pentru scena black metal din Germania[59].

Distincții stilistice

Analizând cultura black metal vom reuși să distingem două grupuri: cei care rămân fideli genului original și cei care introduc elemente progresive. Cel dintâi consideră că muzica trebuie să rămână minimalizată - interpretarea să fie practicată doar cu setul standard de chitară-bass-tobe și înregistrările să fie distorsionate, cu zgomot pe fundal. Unul dintre susținătorii acestei idei este Blake Judd din Nachtmystium, care a respins etichetarea de black metal pentru formația sa din cauza eliminării sunetului specific. Snorre Ruch din Thorns, pe de altă parte, declară că black metalul modern este prea îngust și că nu asta și-ar fi dorit inițiatorii. Începând cu 1990, au apărut diferite stiluri de black metal, iar unele au implementat elemente din alte genuri.

  • Simfonic black metal este un€“ stil care încorporează elemente orchestrale sau simfonice. Astfel, se pot folosi instrumente precum pianul, vioara, flautul, violoncelul sau orga; timbrul vocal specific operei și chitare cu puține distorsiuni.
  • Viking Metal a€“ caracterizat de fuziunea dintre black metalul nordic și muzica folk scandinavă. Temele din versuri sunt despre vikingi. Sunetul specific acestui gen este apropiat de black metal, sporit uneori de melodiile de orgă[60]. Timbrul vocal este cel ascuțit amestecat cu cel întâlnit într-un cor[61]. Originea acestuia se regăsește în albumele Blood Fire Death și Hammerheart, înregistrate de Bathory[62].
  •  Pagan metal -€“ îmbrăcămintea și versurile au ca subiect păgânismul. In the Woods... este considerată ca fiind una din primele formații de păgân metal[63]. La mijlocul anilor 90, formații irlandeze precum Cruachan[64] și Primordial[65] au început să combine black metalul cu muzica folk irlandeză. 

Ideologia

Formațiile caracteristice primului „€œval” de black metal aveau imagistica (cranii, imagini cu Satan) și versurile sataniste, deși cei mai mulți nu erau sataniști[94]. Abia odată cu dezvoltarea celui de-al doilea val satanismul s-a impus ca ideologie în black metal[95][96]. Altă parte a scenei a adoptat păgânismul, de cele mai multe ori amestecat cu elemente naționaliste[97], în ciuda faptului că primele formații de păgân metal nu s-au etichetat vreodată ca fiind black metal. Formațiile care se asociază cu acest gen muzical sunt în general opozanți ai creștinismului și ai celorlalte religii[98]. Acesta este cel mai des întâlnit element printre cei care cântă în formații de black metal[99]. De obicei, artiștii care resping creștinismul tind să promoveze ateismul, antiteismul, păgânismul și satanismul[100]; iar versurile lor se concentrează mai mult asupra curentelor nihiliste și mizantrope[101]. Un articol din Chronicles of Chaos menționa că „o trăsătură exagerbata a formațiile de black metal este obsesia față de trecut”[102]. Luând în calcul această afirmație, Aron Weaver din Wolves în the Throne Room a declarat că „black metalul este o mișcare artistică care critică fundamentele modernității, denotand ideea că lumii moderne îi lipsește ceva”[103]. Există și reprezentanți ai scenei care au început să compună versuri despre culturile pre-creștine, antice și despre propriii strămoși. Sam Dunn relata cu privire la scena norvegiană că „spre deosebire de orice altă scenă metal, cultura și locurile sunt incorporate aici în muzică și în imagistica”[24]. Într-un documentar norvegian, Fenriz afirma că „€œblack metalul este mai presus de toate individualism”[104], și artiștii tind de sprijine această mișcare, chiar dacă adepții lui Euronymous au ales să sprijine anti-individualismul[95]. Conform celor spuse de Bejamin Hedge Olsoni în teza sa de masterat, „black metalul este caracterizat de conflictul dintre individualismul radical și indentitatea de grup, respectiv de încercarea de a le accepta pe ambele simultan”[105]. Olson relata că unii artiști aveau credințe identice cu transcendentalismul. Încercau să transcendă forma fizică și să poată intra în contract cu ființă supremă care le putea oferi cunoaștere[106]. De asemenea, erau nemulțumiți de „€œ€œo lume pe care o considerau lipsită de semnificație spirituală și culturala”[107], voind să fie superiori acesteia și să provoace „€œ€œsecultarismul prin fanatism religios”[108]. Olson denumește concertele acestor formații drept „€œ€œritualuri muzicale prin intermediul cărora poți atinge solidaritatea scenică și transcendență mistica”[109]. Unii reprezentanți proeminenți ai scenei susțin ideea că black metalul nu trebuie să reprezinte vreo ideologie particulară. De exemplu, Jan Axel Blomberg (Hellhammer) declară într-un interviu cu Metal Library că „€œblack metalul actual este doar muzica”[110]. Asemenea lui, Sigurd Wongraven spunea că black metalul „€œnu trebuie să fie cu necesitate satanist, atâta timp cât este intunecat”[22]. Totuși, un articol din revistă Slayer i-a atacat pe muzicieni deoarece „€œ€œle pasă mai mult de chitare decât de esența pe care s-au pus și sunt bazele genului”, insistând că „€œ€œmuzica în sine nu mai este prioritara”[111].

Satanismul

Black metalul era un termen definitoriu pentru formațiile de extreme metal cu versuri și imagistica satanistă. Însă majoritatea formațiilor pre-black metal (inclusiv Venom) s-au folosit de satanism doar pentru a provocare și teroriza, ei nefiind sataniști. Una dintre puținele excepții era liderul Mercyful Fate și membrul Bisericii Sataniste King Diamond, pe care Michael Moynihan l-a descris drept „€œ€œunul din puținii artiști din perioadă metalului satanic al anilor 80 care nu a fost doar un prefacut”[112]. În tarziul anilor 1990, majoritatea adepților genului  se caracterizau drept mizantropi și sataniști[113] care doreau să răspândească ura, durerea și răul. Euronymous era o figură cheie din spatele ideologiei[95]. Aceștia au atacat Biserica Satanistă din cauza orientărilor spre „€œ€œ€œlibertate și dragoste față de  viață”[114]. Satanismul teist pe care-l susțineau era doar un creștinism inversat. Benjamin Hedge Olson scria despre aceastia că au transformat „€œ€œ€œimagistica scenica cvasi-satanistă a celor de la Venom într-o formă de expresivitate culturală unică față de celelalte genuri de metal sau satanism”[95]. Euronymous era în favoarea totalitarismului și un opozant al individualismului, compasiunii, păcii, fericirii și distracției[115]. Conform declarațiilor lui Ihsahn, astfel de afirmații creau „€œ€œteama printre oameni” și chitaristul Mayhem se concentra mai mult asupra „€œ€œ€œraului decât asupra unei filosofii sataniste"[116]. Mulți artiști ai scenei norvegiene care l-au cunoscut pe Euronymous -€“ precum Kjetil Manheim, Vikernes și Blackthorn a€“ au relatat că „€œ€œ€œimagistica satanista" era doar un act[117]. Totuși, Mortiis afirma că acesta „€œ€œ€œera satanist până în măduva oaselor”[118] și Metalion (care-l cunoștea din 1985 și îl considera un foarte bun prieten) declară că „€œ€œ€œmereu își exprima dorința de a idolatriza moartea și de a fi extrem"[6]. Tenebris (sub numele său adevărat Jon Nodtveidt[119]) din Misanthropic Luciferian Order declara că scena norvegiană care era în principiu asociată cu satanismul ideologic „€œ€œ€œa încetat să mai existe din 1993”[120]. Cât despre problema satanistă, Sanna Fridh nu consideră că există dovezi pentru a susține ideea că aceștia ar fi sataniști, iar Leif A. Lier, care a condus ancheta privitoare la moartea lui Euronymous, spunea că ea și colegii ei nu au întâlnit niciun satanist[12]. În perioada respectivă, formațiile care nu aveau legături cu satanismul teist nu erau considerate black metal de către Faust[121] și Euronymous, respectiv de către alți membri și alte formații inspirate de stilul norvegian. Astăzi, există pe scena muzicală artiști proeminenți a€“ Infernus[122], Arioch[123], Nornagest sau Erik Danielsson. Unele formații ca Dissection[124] și Watain[125] insistă asupra ideii că toți componenții unei formații trebuie să aibă aceeași credință satanistă, în timp ce Michael W.Ford din Black Funeral[126] și MkM din Antaeus[127] respind ideea, considerând că genul trebui să fie singurul satanic, și nu membrii. Îi regăsim în această scenă și pe cei care nu se asociază cu Satan, conceptul având origini iudeo-creștine[128]. Quorthon din Bathory folosea noțiunea  de „€œ€œ€œSatan" sau „€œ€œ€œSatanism" doar pentru a-i provoca și ataca pe creștini. Odată cu lansarea celui de-al treilea și al patrulea album i-a atacat pe creștini din alt punct de vedere, realizând că satanismul este „€œ€œ€œun produs crestin”[129]. Cu toate acestea, unii artiști folosesc conceptul de Satan doar cu sensul de simbol sau metaforă pentru propriile credințe. Aici se regăsesc satanistii laveyani și alții. Fostul lider al Gorgoroth, Gaahl, care se considera șaman norvegian[130] folosea termenul de „€œ€œ€œsatanist” pentru că „€œ€œ€œeste vorba de creștinism și trebuie să le vorbim limba [...] Când folosesc termenul de €œSatan, mă refer la ordinea naturală, la voința omului, voința de a crește, de a deveni un supraom”[131]. Varg Vikernes se caracteriza drept satanist în primele interviuri, recent însă a afirmat că Satan este un simbol pentru Odin ca „€œ€œ€œadversar” al Dumnezeului creștin[132]. A început să vadă satanismul drept o introducere în păgânism[133].

Formații cheie

Vezi și

Referințe și note

  1. ^ Lee, Cosmo; Voegtlin, Stewart. „Into the void: Stylus Magazine's Beginner's Guide to Metal - Article - Stylus Magazine”. Stylus Magazine. Accesat în . 
  2. ^ Weisbard, Eric, ed. (). Pop When the World Falls Apart: Music in the Shadow of Doubt. Duke University Press. p. 279. ISBN 0822351080. 
  3. ^ Phillips, William and Cogan, Brian (). Encyclopedia of heavy metal music. Greenwood Press. pp. 109, 234. ISBN 0313348006. 
  4. ^ a b Dunn, Sam (2005). Metal: A Headbanger's Journey. Seville Pictures. 
  5. ^ MAYHEM's "Dead" Vocalist's Skull & Brain Matter Actually Sent To Various Musicians (http://www.metalinjection.net/latest-news/eww/mayhems-dead-vocalists-skull-brain-matter-actually-sent-to-various-musicians)
  6. ^ a b Moynihan & Søderlind 2003, p. 39.
  7. ^ Jon "Metalion" Kristiansen: The Saga of True Norwegian Black Metal, accessed on 2 January 2013. (http://www.vice.com/read/saga-true-black-metal-v15n5)
  8. ^ Mersus: 5 Klassiker. In: Rock Hard, no. 269, October 2009, p. 84.
  9. ^ sG: 5 Klassiker. In: Rock Hard, no. 269, October 2009, p. 79.
  10. ^ Sharpe-Young, Garry. Metal: The Definitive Guide. p. 208. 
  11. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 66.
  12. ^ a b Satan Rides the Media. 1998.
  13. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 39.
  14. ^ Once Upon a Time in Norway (motion picture). Another World Entertainment. 2007.
  15. ^ Pure Fucking Mayhem (motion picture). Index Verlag. 2008.
  16. ^ a b Campion, Chris (20 February 2005). "In the Face of Death". guardian.co.uk (Guardian Unlimited). Retrieved 4 September 2012.
  17. ^ Basik, Dmitri (June 1998). "Interview with Hellhammer conducted by Dmitry Basik June 1998". thetruemayhem.com. Archived fromthe original on 23 August 2007. Retrieved 7 September 2012.
  18. ^ Pure Fucking Mayhem (motion picture). Index Verlag. 2008.
  19. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 62.
  20. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 49.
  21. ^ Basik, Dmitri (June 1998). "Interview with Hellhammer conducted by Dmitry Basik June 1998". thetruemayhem.com. Archived fromthe original on 23 August 2007. Retrieved 7 September 2012.
  22. ^ a b Dome, Michael (2007). Murder Music: Black Metal (motion picture). Rockworld TV.
  23. ^ Once Upon a Time in Norway (motion picture). Another World Entertainment. 2007.
  24. ^ a b Dunn, Sam (2005). Metal: A Headbanger's Journey(motion picture). Seville Pictures.
  25. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 59-60.
  26. ^ Bromley, Adrian "The Energizer". "Mayhem: To Hell and Back".Unrestrained (15). Archived from the original on 23 August 2007. Retrieved 7 September 2012.
  27. ^ "Erik 'Grim' Brodreskift (1969–1999) - Find a Grave Memorial".findagrave.com. Retrieved 7 September 2012.
  28. ^ "w w w . i m m o r t a l . n u". immortal.nu. Archived from the original on 20 August 2001. Retrieved 7 September 2012.
  29. ^ Ravn: Strid. In: Slayer, No. 20, Blood Fire Death, 2010, p. 78.
  30. ^ a b Satan Rides the Media. 1998.
  31. ^ Until the Light Takes Us (motion picture). Variance Films. 2009.
  32. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 93.
  33. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 94f.
  34. ^ a b Moynihan & Søderlind 2003, p. 141.
  35. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 141.
  36. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 269f.
  37. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 89.
  38. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 105.
  39. ^ Black Metal Satanica, 2008.
  40. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 117.
  41. ^ Steinke, Darcey. "Satan's Cheerleaders". SPIN. February 1996.
  42. ^ Until the Light Takes Us (motion picture). Variance Films. 2009.
  43. ^ Until the Light Takes Us (motion picture). Variance Films. 2009.
  44. ^ Vikernes, Varg: A Burzum Story: Part II - Euronymous. Burzum.org.
  45. ^ Vikernes, Varg: A Burzum Story: Part II - Euronymous. Burzum.org.
  46. ^ Vikernes, Varg: A Burzum Story: Part II - Euronymous. Burzum.org.
  47. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 123.
  48. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 120.
  49. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 141.
  50. ^ Campion, Chris (20 February 2005). "In the Face of Death". guardian.co.uk (Guardian Unlimited). Retrieved 4 September 2012.
  51. ^ Berglund, Nina (27 October 2003). "Police Nab 'The Count' After He Fled Jail". Aftenposten. Archived from the original on 8 March 2007. Retrieved 5 September 2012.
  52. ^ "Norway's most notorious musician to be released from prison" de theguardian.com
  53. ^ Baddeley, Gavin; Filth, Dani (March 2010). The Gospel of Filth. FAB Press. pp. 48–50.
  54. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 316-318.
  55. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 272.
  56. ^ Nicholas Goodrick-Clarke: Black Sun: Aryan Cults, Esoteric Nazism, and the Politics of Identity. NYU Press, 2003. p. 206.
  57. ^ Absurd: Thuringian Pagan Madness, Capricornus Prod. 1995.
  58. ^ Moynihan & Søderlind 1998, p. 250f.
  59. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: Die Könige vom Westwall. Die legendären Protagonisten von damals im exklusiven Interview. In:Rock Hard, no. 269, October 2009, p. 92.
  60. ^ "Scandinavian Metal : Significant Albums, Artists and Songs, Most Viewed : AllMusic". AllMusic. Retrieved 3 September 2012. (http://www.allmusic.com/style/scandinavian-metal-ma0000012324)
  61. ^ Rivadavia, Eduardo. "Requiem - Bathory". AllMusic. Retrieved 3 September 2012.
  62. ^ Rivadavia, Eduardo. "Bathory". AllMusic. Retrieved 3 September 2012.
  63. ^ Halupczok, Marc (March 2010). "Waldschrate & Met-Trinker". Metal Hammer: 30.
  64. ^ Bolther, Giancarlo. "Rock Impressions - Interviews - Cruachan".rock-impressions.com. Retrieved 3 September 2012.
  65. ^ Monger, James Christopher. "Primordial". AllMusic. Retrieved 3 September 2012.
  66. ^ Henderson, Alex. "Ninewinged Serpent - Devian". AllMusic. Retrieved 3 September 2012.
  67. ^ Bowar, Chad. "Hacavitz - Venganza Review". About.com. Retrieved 3 September 2012.
  68. ^ "Belphegor Suspends All Activities". terrorizer.com. 21 October 2011. Retrieved 3 September 2012.
  69. ^ Prato, Greg. "Behemoth". AllMusic. Retrieved 3 September 2012.
  70. ^ Lee, Cosmo (21 February 2006). "Akercocke – Words That Go Unspoken, Deeds That Go Undone – Review – Stylus Magazine".Stylus Magazine. Retrieved 22 October 2012. "Death metal and black metal are notoriously insular, but Akercocke has distinguished itself by freely drawing from both. Death metal tends to emphasize the low end, while black metal mainly resides in the midrange and treble, so Akercocke's 'blackened death' hybrid is rich and full-bodied."
  71. ^ Pretorious, Neil (30 July 2009). "Review - Sacramentum - Far Away from the Sun". The Metal Observer. "If you think that Blackened Death Metal begins and ends with DISSECTION, then think again. SACRAMENTUM seriously dropped the (snow) ball with 'The Coming of Chaos' and 'Thy Black Destiny', but on 'Far Away from the Sun' they really delivered the goods on all fronts."
  72. ^ "Italian Blackened Doomsters Forgotten Tomb Plan Release".terrorizer.com. 23 September 2010. Retrieved 3 September 2012.
  73. ^ Marsicano, Dan. "Ordo Obsidium - Orbis Tertius Review". About.com. Retrieved 3 September 2012.
  74. ^ Reviews
  75. ^ "Woods of Ypres Release Discuss the Green Album".terrorizer.com. 21 March 2011. Retrieved 3 September 2012.
  76. ^ Dick, Chris. "Katatonia 'Brave Murder Day'".decibelmagazine.com. Retrieved 3 September 2012.
  77. ^ Robert Müller: Wollt Ihr den ewigen Krieg?. Der tote Winkel. In: Metal Hammer, November 2011.
  78. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: War Black Metal: Die Extremsten der Extremen. Was bleibt, ist Schutt und Asche. In: Rock Hard, no. 279, pp. 71-73.
  79. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: SARCOFAGO. I.N.R.I. In: Rock Hard, Nr. 304, September 2012, p. 73.
  80. ^ Robert Müller: Wollt Ihr den ewigen Krieg?. Der tote Winkel. In: Metal Hammer, November 2011.
  81. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: War Black Metal: Die Extremsten der Extremen. Was bleibt, ist Schutt und Asche. In: Rock Hard, no. 279, pp. 71-73.
  82. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: War Black Metal: Die Extremsten der Extremen. Was bleibt, ist Schutt und Asche. In: Rock Hard, no. 279, pp. 71-73.
  83. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: War Black Metal: Die Extremsten der Extremen. Was bleibt, ist Schutt und Asche. In: Rock Hard, no. 279, pp. 71-73.
  84. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: War Black Metal: Die Extremsten der Extremen. Was bleibt, ist Schutt und Asche. In: Rock Hard, no. 279, pp. 71-73.
  85. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: War Black Metal: Die Extremsten der Extremen. Was bleibt, ist Schutt und Asche. In: Rock Hard, no. 279, pp. 71-73.
  86. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: SARCOFAGO. I.N.R.I. In: Rock Hard, Nr. 304, September 2012, p. 73.
  87. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: Impaled Nazarene. Tol Cormpt Norz Norz Norz. In: Rock Hard, no. 307, December 2012, p. 77.
  88. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: Impaled Nazarene. Tol Cormpt Norz Norz Norz. In: Rock Hard, no. 307, December 2012, p. 77.
  89. ^ Robert Müller: Wollt Ihr den ewigen Krieg?. Der tote Winkel. In: Metal Hammer, November 2011.
  90. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: War Black Metal: Die Extremsten der Extremen. Was bleibt, ist Schutt und Asche. In: Rock Hard, no. 279, pp. 71-73.
  91. ^ Wolf-Rüdiger Mühlmann: War Black Metal: Die Extremsten der Extremen. Was bleibt, ist Schutt und Asche. In: Rock Hard, no. 279, pp. 71-73.
  92. ^ Ekeroth, David (2008). Swedish Death Metal. Bazillion Points. p. 359. ISBN 978-0-9796163-1-0. Retrieved 13 March 2012.
  93. ^ Christe, Ian (17 February 2004). Sound of the beast: the complete headbanging history of heavy metal. HarperCollins. p. 281.ISBN 978-0-380-81127-4. Retrieved 13 March 2012.
  94. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 16.
  95. ^ a b c d Olson 2008, p. 27f.
  96. ^ Olson 2008, p. 7f.
  97. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 313.
  98. ^ Dunn, Sam (2005). Metal: A Headbanger's Journey(motion picture). Seville Pictures.
  99. ^ Frost (CD liner notes). Osmose Productions. 1994.
  100. ^ Dunn, Sam (2005). Metal: A Headbanger's Journey(motion picture). Seville Pictures.
  101. ^ Dome, Michael (2007). Murder Music: Black Metal (motion picture). Rockworld TV.
  102. ^ Kalis, Quentin (31 August 2004). "CoC : Rant : Black Metal: A Brief Guide". Chronicles of Chaos. Retrieved 4 September 2012.
  103. ^ "An Interview w/ Wolves in the Throne Room's Aaron Weaver".brooklynvegan.com. 22 May 2009. Retrieved 4 September 2012.
  104. ^ Norsk Black Metal. Norwegian Broadcasting Corporation. 2003.
  105. ^ Olson 2008, p. 2.
  106. ^ Olson 2008, p. 4.
  107. ^ Olson 2008, p. 129.
  108. ^ Olson 2008, p. 38.
  109. ^ Olson 2008, p. 47.
  110. ^ "Article: Interview". metallibrary.ru (in Russian (Google-translated to English)). Open Publishing. 7 January 2007. Retrieved 4 September 2012.
  111. ^ Kristiansen, Jon (2011). "Worship Him!". Metalion: The Slayer Mag Diaries (Brooklyn, New York: Bazillion Points Books): 467.
  112. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 16.
  113. ^ Olson 2008, p. 7f.
  114. ^ Esa Lahdenpera: Northern Black Metal Legends. In: Kill Yourself, no. 2, August 1993. Retrieved 30 January 2013.
  115. ^ Lahdenpera, Esa (1995). "Northern Black Metal Legends". Kill Yourself!!! Magazine (4). Archived fromthe original on 7 February 2012. Retrieved 4 September 2012.
  116. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 218f.
  117. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 137.
  118. ^ Ian Christe: Sound of the Beast: the Complete Headbanging History of Heavy Metal. New York, NY: Harper Collins, 2004.
  119. ^ Jon Kristiansen: Metalion: The Slayer Mag Diaries. Brooklyn, NY: Bazillion Points Books 2011
  120. ^ MLO. Misantropiska Lucifer Orden. In: Jon Kristiansen: Metalion: The Slayer Mag Diaries. Bazillion Points Books 2011, p. 551.
  121. ^ Emperor. In: Jon Kristiansen: Metalion: The Slayer Mag Diaries. Brooklyn, NY: Bazillion Points Books 2011, p. 274.
  122. ^ Maki, Jeff (18 July 2006). "live-metal.net - Interviews: Gorgoroth - Infernus". live-metal.net. Retrieved 4 September 2012.
  123. ^ Dr. Rape: Funeral Mist. In: Jon Kristiansen: Metalion: The Slayer Mag Diaries. Brooklyn, New York: Bazillion Points Books 2011. pp. 420f.
  124. ^ FAUST LEAVES DISSECTION BECAUSE OF THE SATANIC CONCEPT, accessed on 25 October 2012.
  125. ^ terrybezer: Unpublished Watain Interview Extras!, 27 March 2009, accessed on 21 November 2012.
  126. ^ Black Funeral. Embrace The Sounds Of Grim Medieval Vampiric Black Metal.... In: Kill Yourself!!! Magazine, no. 3, 1995, p. 36, accessed on 21 November 2012.
  127. ^ Ophth: AntaeuS, accessed on 21 November 2012.
  128. ^ Varg Vikernes: "A Burzum Story: Part III - The Lie-Propaganda". Burzum.org.
  129. ^ "Writing the deeds of Darkness and Evil". Official Bathorywebsite. Retrieved 29 October 2012.
  130. ^ Tatiana Godarska: GORGOROTH'S GAAHL – INFINITE DIMENSIONS, 19 June 2006, accessed on 28 October 2012.
  131. ^ Interview with Gaahl of Gorgoroth, 7 October 2004. Tartarean Desire Webzine.
  132. ^ 'Det Som Engang Varg'. In: Jon Kristiansen: Metalion: The Slayer Mag Diaries, p. 292.
  133. ^ Moynihan & Søderlind 2003, p. 191.

Bibliografie

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de black metal


v • d • m
Heavy metal
Subgenuri
Scene notabile
Subculturi
Alte subiecte legate
v • d • m
Extreme metal
Genuri
Subgenuri
Black metal
Death metal
Doom metal
Genuri de fuziune
Scene notabile

Format:Legătură AB Format:Legătură AC

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Black_metal&oldid=8774965