Zorii nopții

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zorii nopții
Autor Peter F. Hamilton
Titlu original The Night's Dawn
Țara de apariție Marea Britanie
Limbă engleză
Gen science fiction, space opera
Editura Nemira
Data apariției 1996-1999
Data apariției în România 2009-

Trilogia Zorii nopții a scriitorului britanic Peter F. Hamilton cuprinde trei romane science fiction epice:

O culegere de povestiri, A Second Chance at Eden, împarte același univers, iar The Confederation Handbook descrie acest univers într-un stil de non-ficțiune.

Narațiunea amplă povestește despre un viitor în care omenirea se luptă cu sufletele morților care revin prin posedare în lumea celor vii (Al Capone și Fletcher Christian sunt printre cei care revin). Viitorul imaginat de Hamilton este expansiv și optimist, cu uriașe orașe spațiale care amintesc de Eden. El extrapolează problemele actuale ale amestecului tehnologiei cu biologia și devastarea mediului. Dar Hamilton nu uită partea întunecată a omenirii. Sărăcia, exploatarea sexuală și cruzimea încă macină civilizația noastră în Zorii nopții, iar coaliția împotriva posedaților este pusă în fața unei probleme morale: posedații nu pot fi distruși fără a fi omorâte gazdele.

Omenirea în secolul al XXVII-lea[modificare | modificare sursă]

În trilogia Zorii nopții, omenirea - deși unită într-o organizație numiră Confederația - s-a divizat în două părți mari, adamiștii și edeniștii. Economia este dominată de edeniști, care mențin un monopol puternic asupra Confederației recoltând heliu 3 din gigantele gazoase. Resursa este folosită de toate navele adamiste ca și combustibil principal. Folosirea celeilalte surse de energie majore, antimateria, este ilegală din cauza potențialului ei militar devastator, iar posesia și producerea ei este o crimă capitală.

Cultura adamistă[modificare | modificare sursă]

Adamiștii sunt cel mai numeros dintre cele două grupuri și se consideră a fi oamenii normali. Ei folosesc unele îmbunătățiri genetice, dar nu agreează în general folosirea "bitek"-urilor (tehnologii bio-organice) în cultura lor. Ei reprezintă un grup vast de oameni aparținând unor culturi și istorii diverse și, în sens larg, cuprind orice om care nu este edenist. Majoritatea adamiștilor, care sunt religioși măcar cu numele, nu folosesc bitekurile deoarece acestea au fost interzise de Papă în secolul XXI. În schimb, apelează la nanotehnologie, la care se referă folosind terminologia "nanonice". Nanonicele îndeplinesc multe dintre realizările psihologice ale bitekurilor, iar cele două tehnologii sunt relativ compatibile. Navele adamiste folosesc motoare bazate pe fuziune, ceea ce face ca cea mai mare parte a economiei umane să se bazeze pe proliferarea Heliului 3. Folosirea motoarelor superluminice le permite adamiștilor să colonizeze sisteme stelare, lucru realizat atât pe planete, cât și pe asteroizi.

Cultura edenistă[modificare | modificare sursă]

Edeniștii reprezintă, în principiu, o singură cultură. Ei sunt o societate idealizată, egalitaristă, utopică și, deși nu crede în practicile religioase, nu le interzice. Majoritatea edeniștilor trăiesc în stații spațiale gigantice numite 'habitate', care orbitează gigante gazoase. Fiecare habitat individual este un organism viu, conștient, fiind arbitrul comunității sale. Habitatele nu pot fi mituite, sunt judecători imparțiali și sunt conștiente de aproape tot ce se petrece în interiorul lor și în imediata vecinătate. Cel mai important aspect al fiecărui edenist este folosirea afinității. Afinitatea este o formă avansată de comunicare mentală, similară conceptului actual de telepatie. Afinitatea le permite edeniștilor să comunice între ei și cu tehnologia lor (numită bitek). Spre deosebire de cultura adamistă, care este împărțită în mai multe unități politice, edeniștii formează o singură entitate guvernamentală cunoscută sub numele de Consens. Consensul este format din toți edeniștii dornici să se alăture unii altora într-o conștiință colectivă temporară, ceea ce permite reprezentarea directă a întregii populații în luarea deciziilor guvernamentale. În momentul morții, edeniștii pot folosi afinitatea pentru a-și transfera amintirile și personalitatea într-un dintre navele sau habitatele lor bitek, unde, după multe secole, devin treptat parte integrantă a personalității habitatului. Ținând cont că habitatele au o durată de viațăă de milenii, acest lucru este privit ca o formă de nemurire. Nici un habitat nu a murit încă de bătrânețe (și nici nu o va face, timp de milenii), având oricum posibilitatea de a-și transfera amintirile și personalitatea altui habitat dacă ar fi să moară. Religiile adamiste resping acestă încercare de a evita judecata divină a sufletului după moarte, aceasta fiind cauza de bază a schismei dintre culturile adamiste și edeniste.

Edeniștii au acces la călătoria cu viteze superluminice prin intermediul unor creaturi bitek gânditoare uriașe, numite "șoimi de vid". Acestea, împreună cu echipajele lor, creează o vastă armada de nave comerciale edeniste, care operează în Confederație și constituie o parte importantă a Marinei Confederației. Șoimii de vid se nasc și trăiesc în vidul spațial, fiind acordați la fluctuațiile câmpurilor magnetice și energetice din jurul lor și pot genera și controla cu precizie un câmp de distorsiune pentru a manipula spațiul înconjurător. Manipulând spațiul în acest fel, șoimii de vid pot deschide găuri de vierme prin care sar instantaneu pe distanțe lungi (mulți ani-lumină). Alt efect al câmpului de distorsiune este abilitatea de a afecta gravitația într-un și în jurul unui șoim de vid, lucru folosit pentru a reduce efectele asupra echipajului cauzate de manevrele executate în condiții de gravitație ridicată. Cu ajutorul puterii câmpurilor lor de distorsiune, șoimii de vid pot dobândi o viteză și o manevrabilitate de neatins pentru orice navă adamistă (cu excepția celor propulsate de ilegala și extrem de periculoasa antimaterie).

Edeniștii își modifică genetic foarte mult copii, gena care permite afinitatea fiind inoculată din momentul concepției. Ei folosesc și "servitori" modificați, aceștia fiind în general cimpanzei dotați cu afinitate care îndeplinesc sarcini de rutină și le permit edeniștilor să se concentreze pe problemele mai importante. Edeniștii extrag rarul izotop heliu 3 din gigantele gazoase, folosindu-l apoi pentru propulsia cu fuziune.

Acțiunea[modificare | modificare sursă]

Acțiunea trilogiei Zorii nopții este separată în principal în trei cărți, Disfuncția realității (1996), Alchimistul neutronic (1997) și Zeul adormit (1999), dar este completată și de culegerea de povestiri "A Second Chance at Eden", care oferă detalii legate de universul lui Hamilton.

Acțiunea conține mai multe fire narative, bazate pe personaje principale, secundare și terțiare. Acest lucru permite intrarea în profunzimile texturii complexe a universului, producând senzația de veridicitate și permițând explorarea unora dintre cele mai întunecate teme ale lui Hamilton. Printre aceste fire narative se numără, de exemplu, lupta lui Dariat din interiorul Valiskului.

În secolul al XXVII-lea, omenirea a colonizat aproape 900 de lumi, are atât nave vii, inteligente, cât și nave obișnuite și trăiește pe planete, asteroizi și pe stații spațiale gânditoare imense. Din cauza politicii autorităților coloniale, lumile sunt unite în principiu sub o singură formă de guvernământ, guvernele colective formând Confederația. Confederația îi include atât pe adamiști, cât și pe edeniști, două rase extraterestre (tyrathca și kiint), are o forță militară numită Marina (care are ca scop principal stârpirea contrabandiștilor, piraților și a facilităților de producție ilegale de antimaterie) și un 'sediu' central - lumea Avon. Pământul încă mai este o lume importantă, foarte populată, care exportă numeroși coloniști (voluntari sau nu), dar mediul a fost distrus de anii de abuz tehnologic.

Teme[modificare | modificare sursă]

Povestea descrie sute de civilizații, rase și specii de pe mii de lumi. Deși nu îi prezintă cititorului o temă singulară sau un scop implicit, ea demonstrează că, în ciuda dezvoltării remarcabile în tehnologie și societate a civilizației umane, suntem fundamental aceiași. Confederația este descrisă de Zeul Adormit ca un stat al clasei de mijloc, care suferă de pe urma războiului, genocidului, distrugerii mediului, crimelor abominabile și lăcomiei, lucru exemplificat perfect de Pământ ca centru putred al Confederației. Pe de altă parte, perspectiva raselor extraterestre, a navelor stelare, a ingineriei genetice și a lumilor locuibile este extrem de optimistă, făcând din Confederație o eră de aur a omenirii.

O temă prezentă în poveste este aceea a dualității (de exemplu aceea dintre adamiști vs edeniști, tyrathca vs mosdva). Fiecare parte a dualității reprezintă o diviziune a naturii individuale. Edeniștii reprezintă natura logică a omenirii, în timp ce adamiștii o reprezintă pe cea emoțională, când, de fapt, omenirea este un întreg al ambelor. Tyrathca reprezintă permanența, în timp ce mosdva reprezintă creativitatea.

Legături externe[modificare | modificare sursă]