Mitropolitul Vladimir

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Vladimir Cantarean)
Salt la: Navigare, căutare
Mitropolitul Vladimir
Afiliere religioasă   Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove
Funcția episcopală
Sediul  Chișinău
Titlul   Mitropolit al Chișinăului și a Întregii Moldove
Perioada   21 decembrie 1992 - prezent
Date personale
Data nașterii   18 august 1952 (1952-08-18) (62 de ani)
Locul nașterii   Colencăuți, raionul Hotin, regiunea Cernăuți, Ucraina[1]

Mitropolitul Vladimir, pe numele său real Nicolae Cantarean,[1] (în rusă Николай Васильевич Кантаря́н; n. 18 august 1952, satul Colencăuți, raionul Hotin, regiunea Cernăuți, RSS Ucraineană) este un cleric ortodox din Republica Moldova, din 21 decembrie 1992 – mitropolit al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, aflată sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nicolae Cantarean s-a născut la data de 18 august 1952, în satul Colencăuți din raionul Hotin, aflat în regiunea Cernăuți (RSS Ucraineană), în familia unui muncitor. După absolvirea școlii medii în satul natal în anul 1969, s-a înscris la Școala Tehnico-Profesională, pe care a absolvit-o în 1970. Și-a satisfăcut apoi serviciul militar obligatoriu în termen în Armata Sovietică (la Flota Mării Negre) între anii 1970-1973.

După trecerea în rezervă, a îndeplinit funcția de ipodiacon la Catedrala Adormirii Maicii Domnului (Uspenia) din orașul Smolensk, fiind în același timp și secretar-referent la Direcția Eparhială Smolensk. La data de 22 mai 1974, de sărbătoarea mutării moaștelor Sf. Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, a fost hirotonit ca diacon necăsătorit în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Smolensk de către Episcopul de Smolensk și Veazma, Teodosie Proțiuk, și lăsat pentru serviciu la catedrală. Este hirotonit ca preot necăsătorit la data de 22 mai 1976 de către același episcop și numit paroh-adjunct la Catedrala Adormirii Maicii Domnului din orașul Smolensk.

În anul 1981 a absolvit Seminarul Teologic de Moscova. În același an, s-a transferat în Eparhia de Cernăuți și a fost numit de către Episcopul de Cernăuți și Bucovina, Varlaam Iliușenko, cleric al Catedralei Sfântul Nicolae din orașul Cernăuți. Începând din 1983, este numit în paralel ca secretar al Direcției Eparhiale Cernăuți cu ridicarea la rangul de protoiereu.

A fost tuns în monahism la data de 29 noiembrie 1987, cu numele de Vladimir, în cinstea Sfântului Mare Cneaz Vladimir (sărbătorit la data de 15/28 iulie), de către noul Episcop de Cernăuți și Bucovina, Antonie Moskalenko. În anul 1988, de sărbătoarea Nașterii Mântuitorului a fost decorat cu crucea de aur, ridicat în treapta de egumen și decorat cu paliță. Cu prilejul Sfintelor Paști din 1988, a fost decorat cu crucea cu pietre scumpe și ridicat în treapta de arhimandrit. Cu ocazia Mileniului de Creștinare a Rusiei, a fost decorat, în același an, cu dreptul de a purta a doua cruce. În anul 1989, PC Vladimir a absolvit cursurile Academiei Teologice de Moscova.

Schismă în Biserica Ortodoxă din Moldova[modificare | modificare sursă]

Ca urmare a Hotărârii Patriarhului Pimen Izvekov al Moscovei și al întregii Rusii și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 7 iulie 1989, arhimandritul Vladimir Cantarean a fost ales în funcția de Episcop al Chișinăului și Moldovei. El a fost hirotonit ca episcop la data de 21 iulie 1989, de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan, în Catedrala Patriarhală "Botezul Domnului" din Moscova, slujba fiind oficiată de către arhiereii care au participat în ajun la numirea și proclamarea în mod public a evenimentului hirotonirii sale ca Episcop al Chișinăului și Moldovei și anume: mitropoliții Juvenalie Poiarkov de Krutița și Kolomna, Vladimir Kotliarov de Rostov și Novocerkask, Pitirim Neceaev de Volokolamsk și Iuriev, Ghedeon Dokukin de Novosibirsk și Barnaul și Serapion Fadeev de Tula și Belev, arhiepiscopii Leontie Bondar de Orenburg și Buzuluksk, Maxim Kroha de Moghilev și Mstislav, Varnava Kedrov de Ceboksari și Ciuvașia și Kliment Kapalin de Serpuhov (vicar al Eparhiei Moscovei), episcopii Ilian Vostriakov de Kaluga și Borovsk, Antonie Moskalenko de Cernăuți și Bucovina, Lev Țerpițki al Tașkentului și Asiei Centrale, Paisie Samciuk de Orel și Briansk, Mark Petrovici al Argentinei și Americii de Sud, Victor Oleinik de Kalinin și Kașinsk, Antonie Ceremisov de Vilnius și Lituania și Serghie Poletkin de Azov (vicar al Eparhiei de Rostov).

La data de 4 aprilie 1990, către ziua Sfintelor Paști, a fost ridicat de către Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Pimen la rangul de arhiepiscop. Începând din anul 1990 este membru al Comisiei Biblice Sinodale.

În perioada de după destrămarea URSS și proclamarea independenței Republicii Moldova, s-a manifestat ideea ca Biserica Ortodoxă din Moldova să devină o biserică națională și să scape de imixtiunile Patriarhiei Moscovei în problemele interne ale Bisericii. La data de 15 martie 1992, Patriarhii Alexei al II-lea al Moscovei și Teoctist al României s-au întâlnit la Constantinopol cu prilejul unui Sinod pan-ortodox și au discutat și problema Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova (aflată sub oblăduirea Patriarhiei Moscovei), hotărându-se începerea unor convorbiri. Câteva săptămâni mai târziu, la 3 aprilie 1992 un grup de 52 de deputați din Parlamentul Republicii Moldova a adresat o scrisoare celor doi patriarhi, cerând începerea unui dialog "în vederea refacerii unității bisericești a poporului român" [2].

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române și-a exprimat oficial poziția față de situația bisericii din Basarabia și Bucovina de Nord printr-un comunicat dat publicității la 9 aprilie 1992, în care făcea precizarea că Sinodul Patriarhiei Române nu a recunoscut niciodată desființarea Mitropoliei Basarabiei și a Mitropoliei Bucovinei [3][4]. De asemenea, și Biserica Ortodoxă Rusă dorea să-și mențină jurisdicția bisericească și asupra Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova.

Începând cu anul 1992 în rândul ierarhilor moldoveni au început să se distanțeze două grupări: una promoscovită, condusă de arhiepiscopul Vladimir Cantarean și episcopul Vichentie Moraru de Tighina și alta românească, în frunte cu episcopul Petru Păduraru de Bălți. În lupta dintre cele două grupări, intervin forțele separatiste ale cazacilor transnistreni și ale Armatei a 14-a ruse, pentru a-l scoate din reședința episcopală din Bălți pe episcopul Petru.

Temându-se să nu piardă jurisdicția asupra Bisericii Ortodoxe din Basarabia, Patriarhul Alexei al II-lea a cerut arhiepiscopului Vladimir al Chișinăului să ia măsuri drastice împotriva ierarhilor și preoților basarabeni animați de sentimente românești. În mai 1992, PS Petru a fost atacat cu arme și bâte chiar la sediul Palatul Episcopial, de un grup de călugări și preoți, adepți ai Arhiepiscopului Vladimir. De asemenea, au fost atacate și cele doua mănăstiri din Eparhia de Bălți [5].

În fața amenințărilor la care era supus, PS Petru a sosit la București la 20 august 1992, pentru consultarea cu membrii Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Revenit în Republica Moldova, el a început reorganizarea Mitropoliei Basarabiei, cu sprijinul multor personalități politice și culturale între care Ion Ungureanu, ministrul cultelor. Episcopul de Bălți a constituit Adunarea Eparhială, a numit protoierei și preoți, a sfințit noi biserici și a întemeiat Asociația "Sf. Ștefan cel Mare".

La data de 14 septembrie 1992, are loc Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei, PS Petru fiind ales cu acest prilej ca locțiitor de Mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău. Tot atunci, s-a decis trimiterea unei delegații a clerului și a mirenilor din Mitropoliei Basarabiei la sediul Patriarhiei Române din București, pentru a cere jurisdicția canonică a Bisericii Ortodoxe Române asupra Bisericii din Basarabia.

Ca urmare a faptului că la 14 septembrie 1992, a avut loc Adunarea Eparhială de Constituire a Mitropoliei Basarabiei, PS Petru fiind ales cu acest prilej ca locțiitor de Mitropolit al Basarabiei, cu sediul la Chișinău, IPS Arhiepiscop Vladimir a solicitat Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii independență în probleme de administrație bisericească, de economie și de educație. La ședința sa din 5 decembrie 1992, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a luat în discuție acest deziderat și a aprobat cererea, dar fără a consulta Patriarhia Română, căreia i-a trimis totuși un răspuns la scrisoarea din 9 aprilie, în care aducea "argumente istorice" în favoarea menținerii jurisdicției rusești asupra Bisericii Ortodoxe din Basarabia [2]. Un sinod desfășurat la Chișinău la 15 decembrie 1992 condus de IPS Vladimir a aprobat rămânerea Mitropoliei sub juristicția rusă.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a răspuns acestei cereri la 19 decembrie 1992, printr-un „Act Patriarhal și Sinodal al Patriarhiei Române privind recunoașterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă și de stil vechi, cu reședința în Chișinău”, în care declară următoarele: "Prin reactivarea Mitropoliei Basarabiei se săvârșește un act sfânt de adevăr și dreptate, care reîntregește plinătatea comuniunii de credință strămoșească și gândire românească". PS Petru a fost primit în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, fiind recunoscut în funcția de Locțiitor de Mitropolit al Basarabiei și de membru al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române [6].

La 21 decembrie 1992, Sinodul Patriarhiei Moscovei l-a ridicat pe IPS Arhiepiscop Vladimir la rangul de mitropolit cu titlul de "mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove".

La data de 3 octombrie 1995, Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei l-a ales pe PS Petru Păduraru ca Mitropolit al Basarabiei. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a confirmat ca mitropolit la 24 octombrie 1995, acordându-i-se cu acest prilej titlul de Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor și dreptul de jurisdicție extrateritorială asupra diasporei ortodoxe române din spațiul ex-sovietic și asupra diasporei basarabene din întreaga lume. Deoarece Patriarhia Română a recunoscut Mitropoliei Chișinăului doar dreptul de jurisdicție asupra diasporei ruse din Basarabia, prin reciprocitate a înființat Exarhatul Plaiurilor pentru Federația Rusă, pentru a avea drept de jurisdicție asupra diasporei române (moldovenești) din spațiul ex-sovietic.

Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove[modificare | modificare sursă]

Mitropolitul Vladimir Cantarean îndeplinește și funcțiile de rector al Seminarului Teologic de Chișinău (din 1995) și rector al Academiei și Seminarului Teologic de Chișinău (din 1997, prin Decretul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse). În anii 1990, 1992, 1996 și 1999 a fost membru supleant al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. La soborul aniversar arhieresc din 13-19 august 2000 de la Moscova a fost ales și numit în calitate de membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.

ÎPS Vladimir a făcut parte din componența mai multor delegații oficiale ale Bisericii Ortodoxe Ruse în Țara Sfântă, la Muntele Athos și la alte locuri sfinte ale Creștinismului din întreaga lume. Are gradul de colonel în rezervă, conferit de ministrul apărării, Valeriu Pasat [7].

În septembrie 2014, Ziarul de Gardă a publicat o investigație din care rezultă că mitropolitul Vladimir locuiește într-o casă de milioane, la 5 km de Chișinău. Imobilul de lux ar fi înregistrat pe numele unei femei, cu care ÎPS Vladimir a fost într-o vacanță la mare în Turcia, în anul 2012. Femeia, pe nume Nelli Tcaciuc, mai este proprietară a încă două apartamente și deține o agenție de pază. Ziarul de Gardă mai scrie că mitropolitul are în proprietate o casă de vacanță în pădure și un apartament de lux, de 175 m.p. în Chișinău.[8][9][10][11]

Distincții[modificare | modificare sursă]

Mitropolitul Vladimir Cantarean a fost decorat cu distincții bisericești și de stat, dintre care menționăm următoarele:

Distincții bisericești[modificare | modificare sursă]

  • Medalia "Sf. Serghei de Radonej", gradul I (1979)
  • Ordinul "Sf. Maria Magdalena", acordat de Biserica Ortodoxă din Polonia (1979)
  • Ordinul "Sf. Kneaz Vladimir", gradul II (1999)
  • Diploma jubiliară a Patriarhului Alexei al II-lea al Moscovei (2000)
  • Ordinul "Mormântul Domnului", acordat de Biserica Ortodoxă de Ierusalim (2000)
  • Ordinul "Sf. Serghei de Radonej", gradul II (2002)
  • Ordinul "Sf. Serafim de Sarov", gradul II (2005)

Distincții de stat[modificare | modificare sursă]

  • Diploma de Onoare a Prezidiului Fondului Păcii din URSS (1979)
  • Ordinul "Sf. Stanislav" (1998)
  • Diploma de Onoare a Prezidiului Academiei de Științe a Republicii Moldova (1999)
  • Academician de Onoare al Academiei Internaționale de Cadre de pe lângă UNESCO (1999)
  • "Ordinul Republicii", decorația supremă a Republicii Moldova (1999)- în semn de înaltă prețuire a meritelor deosebite în renașterea spirituală și morală a societății [12]
  • Ordinul "Pentru dezvoltarea științei și învățământului", acordat de Academia Internațională de Cadre de pe lângă UNESCO (2000)
  • Ordinul "Renașterea" al Adunării Nobilimii din Republica Moldova (2002)
  • Membru al colegiului redacțional al culegerii “Bogoslovskie trudi” (din 2002)

Citate[modificare | modificare sursă]

„Ceea ce însă ne produce un adânc sentiment de tristețe, este atitudinea Înalt Prea Sfințitului Arhiepiscop VLADIMIR, acum Mitropolit de Chișinău, față de clerul și credincioșii ce-și manifestă dorința legitimă a unor legături mai strânse cu Biserica Mamă - Patriarhia Română. Deoarece un mare număr de preoți și credincioși și-au manifestat, în mod sincer, aceste sentimente cu totul sfinte, au fost supuși unei prigoane barbare, Prea Sfinția Sa fiind chiar depărtat violent și samavolnic din reședința din orașul Bălți. Și din acest motiv, Prea Sfințitul Episcop PETRU a făcut apel la Patriarhia Română, după ce el s-a plâns Sanctității Voastre, dar fără rezultat.

Înalt Prea Sfințitul VLADIMIR a manifestat, de asemenea, atitudine de nerespect față de obligația canonică de a nu avea nici un fel de legături cu grupurile schismatice, rupte din trupul Bisericii Ortodoxe. Astfel, a invitat, ca oaspeți de onoare, în luna noiembrie 1992, doi «arhierei» schismatici din România. Această atitudine contravine flagrant cu declarația de la Constantinopol a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, din martie 1992, care prevede că «este necesar ca toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale, fiind în solidaritate deplină unele cu celelalte, să condamne aceste grupuri schismatice și să se abțină de la orice comuniune cu ele, oriunde s-ar afla acestea».

De aceea, în contextul acestei hotărâri unilaterale, precum și a atitudinii antiromânești a Înalt Prea Sfințitului VLADIMIR și persecuțiilor de tot felul la care au fost supuși cei care întrețineau legături cu frații și neamurile lor din România, Prea Sfintitul Episcop PETRU, scos afară de la Bălți, după ce s-a adresat Patriarhiei Moscovei, a fost nevoit să se adreseze Bisericii Neamului său. Clerul și credincioșii, supuși acelorași persecuții din partea Înalt Prea Sfințitului VLADIMIR, constituindu-se în Adunarea eparhială, au reactivat statutar vechea Mitropolie a Basarabiei, l-au ales ca locițiitor de mitropolit pe Prea Sfințitul PETRU și au cerut oblăduirea canonică a Bisericii Ortodoxe Române. Biserica noastă a luat act cu binecuvântare de dorința și hotărârea lor recunoscând [13].”
—Patriarhul Teoctist Arăpașu

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Biografia Mitropolitul pe mitropolia.md
  2. ^ a b Viața bisericească din Basarabia
  3. ^ 9 aprilie 1992 - Comunicatul Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
  4. ^ 2 aprilie 1992 - Scrisoarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist către Sanctitatea Sa Alexei II
  5. ^ Ana Ioniță - "Credință" și intoleranță
  6. ^ 19 decembrie 1992 - Act patriarhal și sinodal al patriarhiei Române, privind recunoașterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă și pe stil vechi, cu reședința în Chișinău
  7. ^ Centrul de Monitorizare și Analiză Strategică, 16 martie 2005 - Afacerea „MIG-29”
  8. ^ (FOTO, DOC) Mitropolitul de milioane (II): Casa de lux și femeia din spatele ÎPS Vladimir, Ziarul de Gardă, Nr. 486 (11 septembrie 2014)
  9. ^ Ziarul de Garda: Mitropolitul de milioane: Blonda cu care s-a odihnit IPS Vladimir la marea din Turcia. FOTO, protv.md, 12.09.2014
  10. ^ Membrii unei organizatii crestine il apara pe mitropolitul Vladimir: "Nu este un sfant". Ce spun despre pozele aparute in presa, protv.md, 16.09.2014
  11. ^ MITROPOLIT de MILIOANE: ÎPS Vladimir: fondator de firme, arendaș la „Moldsilva”, cu casă de vacanță în pădure și apartament de lux, Ziarul de Gardă, Nr. 485 (4 septembrie 2014)
  12. ^ Decret nr. 1089 din 28 iulie 1999 privind conferirea "Ordinului Republicii" Înalt Prea Sfințitului Vladimir (Nicolae Cantarean), Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove
  13. ^ 19 mai 1993 - Scrisoarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist către Sanctitatea Sa Alexei II

Legături externe[modificare | modificare sursă]