Virgil Ogășanu

Date personale
Virgil Ogășanu

Născut	17 iunie 1940 (83 de ani)^[1] Turnu Severin, Mehedinți, România
Căsătorit cu	Valeria Ogășanu
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Limbi vorbite	limba română
Alte premii
Ordinul Național „Serviciul Credincios” (2002)
Modifică date / text

Virgil Ogășanu (n. 17 iunie 1940, Turnu Severin) este un actor de film, radio, scenă, voce și televiziune, precum și un pedagog român.

Biografia[modificare | modificare sursă]

În 1962 a debutat cinematografic în filmul „Doi băieți ca pâinea caldă“. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1964, la clasa profesoarei Beate Fredanov, și a fost repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. În 1965, a fost angajat la Teatrul Bulandra. Este profesor la Universitatea Hyperion din București.^[2]

Distincții[modificare | modificare sursă]

Actorul Virgil Ogășanu a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.^[3]

Filmografie ^[4][modificare | modificare sursă]

Doi băieți ca pîinea caldă (1965)
Un film cu o fată fermecătoare (1967)
Apoi s-a născut legenda (1968)
Răutăciosul adolescent (1969)
Secția corecțională (1970)
Facerea lumii (1971)
Cavalerul tristei figuri (1971), regia Petre Bokor
Săgeata căpitanului Ion (1972)
Dragostea începe vineri (1973)
Tăticul (1974) (film de televiziune)
Pescărușul (1974), regia Petre Sava Băleanu
Cadavrul viu (1975), regia Cornel Popa
Speranța nu moare în zori (1976), regia Nae Cosmescu
Premiera (1976)
Tufă de Veneția (1977)
Iarna bobocilor (1977)
Clipa (1979)
Vodevilul (1980)
Cîntec pentru fiul meu (1980)
Al treilea salt mortal (1980)
Dueliștii (1983)
Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
Uimitoarele aventuri ale muschetarilor (1988) - voce
Stâlpii societății (1988), regia Dan Necșulea
Călătoriile lui Pin-Pin (1990) - voce
Ministerul comediei (1999)
Păcală se întoarce (2006)
Cu un pas înainte (2007) - Valerică
Doctori de mame (2008) - Augustin Popa
Regina (2009) - Mihai Rădulescu
Q.E.D., (2014), regia Andrei Gruzsniczki, în rolul Martin Scăunașu,
De ce eu? (2015), regia Tudor Giurgiu

Teatru (selecție)[modificare | modificare sursă]

Teatru radiofonic (selecție)[modificare | modificare sursă]

Trenurile mele de Tudor Mușatescu, ca Raită
Mioara de Camil Petrescu
A fost odata un chirias grabit de Angela Plati

Note[modificare | modificare sursă]

^ Virgil Ogăşanu
^ NTERVIU Virgil Ogășanu, actor: „Am fost toboșar la nunți“
^ Decretul Președintelui României nr. 469 din 30 mai 2002 privind conferirea unor decorații naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 369 din 31 mai 2002.
^ CineMagia

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini

MEMORIA EVZ. Ogășenii: el popular, ea frumoasă, 17 mai 2012, Evenimentul zilei
VIRGIL OGĂȘANU - Ocheade cu vara, Corina Pavel, Formula AS - anul 2013, numărul 1080
INTERVIU Virgil Ogășanu, actor: „Am fost toboșar la nunți“, 12 ianuarie 2013, Laurențiu Ungureanu, Adevărul

[aaea5ef71bd35df90a089bb4b50c358c-1] Virgil Ogăşanu

[2] NTERVIU Virgil Ogășanu, actor: „Am fost toboșar la nunți“

[3] Decretul Președintelui României nr. 469 din 30 mai 2002 privind conferirea unor decorații naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 369 din 31 mai 2002.

[4] CineMagia

[1]

[2]

[3]

[4]