Turbocompresor
 |
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți ajuta la rezolvarea lor sau să le discutați pe pagina de discuție.
Ștergeți etichetele numai după rezolvarea problemelor. |
Apărut pentru prima dată in 1915 și folosit inițial în cazul motoarelor navale[necesită citare], turbocompresorul are rolul de a ajuta la introducerea unei cantitați mai mari de aer proaspăt in cilindrii unui motor - proces denumit "supraalimentare". Principiul de funcționare al unui turbocompresor a rămas același din 1915 și până în zilele noastre; mai exact, un turbocompresor este alcătuit din două părți: turbina și compresorul. Aceste două elemente componente sunt interconectate prin intermediul unui ax central. Astfel, gazele arse, eliminate din motor în timpul evacuării, pun în mișcare rotorul turbină, care va pune la rândul său în mișcare rotorul compresor, forțând astfel în cilindrii motorului aerul aspirat din atmosferă. Având în vedere că, în timpul acestui proces de comprimare, aerul proaspăt se încalzește, micșorându-și densitatea, instalațiile moderne de supraalimentare au în componența lor un radiator, denumit intercooler, care are rolul de a ajuta la scăderea temperaturii aerului și implicit la creșterea densității acestuia, astfel încât în volumul fix al cilindrilor motorului va încăpea o cantitate mai mare de aer proaspăt (molecule de oxigen). Controlul presiunii refulate se realizează în cazul turbocompresoarelor în doua moduri: fie cu ajutorul unei supape Wastegate, fie, în cazul turbocompresoarelor de ultimă generație, cu ajutorul unei serii de palete, acestea din urmă purtând denumirea de turbocompresoare cu geometrie variabilă. Spre deosebire de turbocompresoarele controlate prin wastegate, unde supapa era acționată pneumatic atunci când se atingea o valoare prestabilită a presiunii aerului proaspăt, în cazul turbocompresoarelor cu geometrie variabilă poziția paletelor este controlată electronic de către unitatea de comandă ECU.
Cu ajutorul turbinelor se pot obtine pentru motoare cupluri mai bune si de asemenea puteri mai mari. Aceasta se realizeaza prin comprimarea aerului admis. In acest fel, la fiecare ciclu de admisie, cantitatea de aer este mai mare si deci se poate injecta in camera de ardere o cantitate mai mare de combustibil. Odata cu cresterea "ofertei" de oxigen este posibila o ardere mai buna. In acest fel puterea creste. Gazele de evacuare ale unui motor "contin" caldura si energie de miscare. Acesta energie este folosita de catre sistemul turbo pentru antrenarea turbinei. In acest fel gazele de evacuare pierd o parte din energie si se racesc. Roata de turbina a gazelor de evacuare antreneaza pe cea de comprimare, care comprima aerul.
