Compresor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Un compresor este o mașină termică folosită pentru mărirea presiunii unui gaz închis într-un recipient, prin micșorarea volumului său. Compresoarele comprimă aerul de la o presiune inițială de intrare (de obicei presiunea atmosferică), până la presiunea de refulare, superioară.

Principalele caracteristici tehnico-funcționale ale unui compresor cu piston sunt presiunea de refulare și debitul.

Raportul dintre presiunea finală și presiunea inițială a gazului comprimat se numește raport de comprimare. Dacă acest raport este mai mic ca 3, nu se folosește termenul de compresor, ci cel de suflantă.[1]

Pentru a comprima gazul, compresorul lucrează după un ciclu termodinamic inversat (ciclu generator), consumând lucru mecanic.

Compresoarele sunt mașini generatoare antrenate de un motor electric, cu ardere internă, sau turbină cu gaze, prin cuplare directă sau printr-o transmisie mecanică, motorul furnizînd energia mecanică necesară funcționării.

Compresoarele de aer cele mai răspândite sunt cele industriale, care au presiuni de 6-10 bar. Compresoarele din industria petrolieră și de transport a gazelor realizează presiuni între 20-100 bar, iar cele din industria chimică, 1000-1200 bar.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

După principiul de funcționare, compresoarele se pot clasifica în compresoare volumice și compresoare dinamice.[1]

Compresoare volumice[modificare | modificare sursă]

În compresoarele volumice creșterea presiunii gazului se realizează prin închiderea gazului într-un anumit volum, micșorarea volumului ocupat de gaz până la valoarea corespunzatoare a presiunii și evacuarea gazului la această presiune. Compresoarele volumice realizează presiuni pînă la 1000 bar, cu debite sub 500 m3/min.

Compresoarele volumice pot fi:

  • cu piston
  • cu diafragmă
  • rotative

Compresoare cu piston[modificare | modificare sursă]

Compresor cu piston

Compresoarele cu piston sunt indicate pentru debite mici și presiuni mari. Raportul de comprimare pentru un cilindru variază între 3,5 și 6, raportul de comprimare total realizându-se prin comprimarea succesivă în mai multe trepte. Compresoarele cu piston de capacități mici se construiesc cu unul sau cu mai mulți cilindri verticali în linie sau în V, iar compresoarele industriale mari se construiesc cu mai mulți cilindri orizontali.

Un compresor monocilindric are ca parte principală un cilindru prevăzut cu un sistem de răcire (aripioare de aer sau cu apă). În cilindru este montat pistonul, care este etanșat față de cilindru cu niște segmenți. Cilindrul se termină cu carterul (o cutie care închide mecanismul de antrenare), iar la cealaltă extremitate cu chiulasa (un capac care închide camera de comprimare din cilindru). În chiulasă se află supapapele automate de admisiune și de refulare care realizează comunicarea dintre cilindru și galeriile de admisiune și de refulare. Pistonul este acționat de un mecanism bielă-manivelă.

Clasificarea compresoarelor cu piston se poate face după mai multe criterii:

  • după dispunerea cilindrilor
  • după numărul de cilindri (monocilindrice și policilindrice)
  • după numărul de etaje de comprimare
  • după debitul de comprimare:
    • cu debite mici, Q < 0,5 m3/min
    • cu debite mijlocii, Q = (0,5-10 m3/min)
    • cu debite mari, Q =10-50 m3/min
  • după presiunea maximă de refulare:
    • de presiune joasă, p < 10 bar
    • de presiune medie, p = 10-100 bar
    • de presiune înaltă, p = 100-1000 bar

Alte moduri de a clasifica compresoarele sunt:

  • Compresoare cu debit fix
  • Compresoare cu debit variabil
  • Compresoare stationare
  • Compresoare mobile

Compresoare cu diafragmă[modificare | modificare sursă]

Compresorul cu diafragmă sau membrană utilizează pentru comprimarea gazului o membrană flexibilă în locul unui piston convențional. Comprimarea gazelor are loc prin mișcarea membranei înainte și înapoi acționată de o tijă și un mecanism cu arbore cotit. Numai membrana și caseta compresorului sunt în contact cu gazul comprimat.

Presiunea și volumul aerului produs depind de gradul de flexibilitate și materialul din care este fabricată membrana. Cele metalice, fiind mai rigide, produc un volum mai mic de aer la presiuni ridicate, pe când membranele flexibile, din materiale siliconice sau cauciuc, produc volume mari de gaz la presiuni mai scăzute.

Compresoarele cu membrană sunt utilizate în special pentru comprimarea de gaze pure (hidrogen, heliu, oxigen) și gaz natural.

Compresoare rotative[modificare | modificare sursă]

Compresoarele rotative pot fi cu șurub, cu palete în rotor sau cu angrenaje.

Compresoare cu șurub[modificare | modificare sursă]

Un compresor cu șurub sau elicoidal este un tip de compresor de gaz care utilizează un mecanism de deplasare rotativ. Ele sunt de obicei folosite pentru a înlocui compresoarele cu piston, acolo unde sunt necesare volume mari de aer de înaltă presiune, fie pentru aplicații industriale mari sau de a folosi unelte pneumatice de mare putere, cum ar fi ciocane de abataj.

Un compresor cu șurub este format din două rotoare, unul conducător cu dinți în formă convexă și unul condus, cu dinți de formă concavă. În timpul angrenării cele două rotoare se întrepătrund formând o linie continuă de angrenare de la partea de aspirație la cea de refulare. Spațiul dintre dinții rotoarelor devin din ce în ce mai mici de la aspirație la refulare, realizând astfel comprimarea gazului. Acționarea rotoarelor se face fie direct, fie prin intermediul unei perechi de roți dințate. Compresoarele cu șurub fără injecție de ulei pot fi folosite pentru un raport de comprimare de 3,5-4, iar compresoarele cu surub cu injecție de ulei pot realiza un raport de comprimare de 10-15, maxim 20, într-o singură treaptă.

Compresoarele cu șurub se folosesc în diverse domenii cum ar fi stațiile de extractie petrol și gaze naturale, stațiile off-shore, industria petrochimică, aplicații industriale, pompare gaze în conducte sau rezervoare de stocare, sitemul de alimentare cu gaze a turbinelor de gaz, acționare de unelte pneumatice etc.

Compresoare cu palete în rotor[modificare | modificare sursă]

Un compresor rotativ cu lamele în rotor sau rotativ cu lamele culisante, este compus dintr-un stator cilindric și dintr-un rotor cilindric plasat excentric în cilindru. Acesta este prevăzut cu șanțuri longitudinale în care culisează lamele care au aceeași lungime ca statorul cilindric și rotorul. Statorul cilindric este prevăzut cu canalele de aspirație și de refulare. Răcirea este realizată cu aripioare de răcire. Când arborele se rotește, lamelele sunt supuse acțiunii forțelor centrifuge, astfel că sunt în contact permanent cu cilindrul interior, culisând în canalele din rotor, iar între rotor și cilindru se formează o cameră în care are loc aspirația și comprimarea gazului.

Compresoare cu angrenaje[modificare | modificare sursă]
Compresor rotativ cu rotoare profilate

Un compresor cu angrenaje sau rotativ cu rotoare profilate, este construit din două rotoare profilate, fiecare cu câte doi sau trei lobi, introduse într-un stator și între care este un spațiu de maxim 0,2 mm. Antrenarea sincronă a rotoarelor se face cu un angrenaj cu roți dințate. Când se rotesc, rotoarele profilate formează împreună cu statorul o cameră în care are loc aspirația și comprimarea gazului.

Construcția elicoidală a rotoarelor contribuie atât la uniformizarea debitului, cât și la micșorarea zgomotului produs în timpul funcționării.

Compresoare dinamice[modificare | modificare sursă]

În cazul compresoarelor dinamice compresia este obținută prin transformarea vitezei aerului aspirat prin intermediul unui rotor paletat. Compresoarele dinamice furnizează presiuni până la 25 bar la debite foarte mari. Se împart în compresoare centrifuge și compresoare axiale.

Compresoare centrifuge[modificare | modificare sursă]

Compresor centrifug

Într-un compresor centrifug comprimarea gazelor se realizează prin acțiunea forței centrifuge asupra gazului la trecerea printr-un rotor. După presiunea la sfârșitul comprimării, se deosebesc:

  • turbocompresoare pentru presiuni mai mari de 2 bar
  • turbosuflante, pentru presinuni de 0,1-2 bar
  • ventilatoare pentru presiuni sub 0,1 bar

Sunt obținute debite de până la 2500 m3/min.

Compresoare axiale[modificare | modificare sursă]

Compresor axial

Un compresor axial este constituit din mai multe coroane de palete mobile montate fie pe niște discuri, fie pe un tambur și din coroane de palete directoare fixate de carcasă. Ansamblul format dintr-o coroană de palete mobile și o coroană de palete directoare formează o treaptă de comprimare. Compresoarele axiale produc debite ce pot depăși 10 000 m3/min.

Derivat din compresorul axial este ventilatorul axial compus numai dintr-un rotor și o carcasă cilindrică. Rotorul se învârtește în carcasă care este prevăzută cu un colector de aspirație. Datorită acțiunii paletelor are loc deplasarea gazului și creșterea presiunii acestuia.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Remus Răduleț și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]