Teologie catafatică
Teologia catafatică (uneori scris katafatică), cunoscută și drept teologie pozitivă, este un tip de teologie care folosește termeni „pozitivi” pentru a se referi la divinitate, în special la Dumnezeu (de exemplu, termeni care se referă la ce se crede că este divinitatea, în timp ce teologia apofatică (negativă) subliniază ce nu este divinitatea).
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Termenul „catafatic” provine din termenul grecesc katafasis (κατάφασις), care înseamnă „afirmare” sau „confirmare”,[1] provenind de la termenii kata (κατά, „întărire”)[2] și fanai (φάναι, „a vorbi”).
În creștinism[modificare | modificare sursă]
Biserica Ortodoxă[modificare | modificare sursă]
Biserica Ortodoxă susține că, cu toate că viziunea catafatică poate să ofere cunoștințe legate de Dumnezeu, această metodă este imperfectă. Singura metodă perfectă prin care Îl poți studia pe Dumnezeu este cea apofatică, deoarece teologia catafatică privește ceea ce există, în timp ce Dumnezeu este dincolo de orice existență.[3]
Biserica Catolică[modificare | modificare sursă]
Numeroși sfinți venerați de Biserica Catolică au fost susținători ai teologiei catafatice, printre care cei mai importanți au fost Augustin de Hipona și Anselm de Canterbury. De asemenea, în lucrarea sa Viața lui Moise, Grigore de Nyssa a susținut puncte de vedere catafatice.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, κατάφα^σις, www.perseus.tufts.edu
- ^ Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, κατά, www.perseus.tufts.edu
- ^ Vladimir Lossky, The Mystical theology of the Orthodox Church (1957 [1944]), p. 25Format:Quote needed