Grigore de Nyssa
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
 |
|
Vasile cel Mare, fratele său Grigore de Nyssa şi prietenul său, Grigore de Nazianz, formează în cadrul părinţilor greci ai Bisericii grupul părinţilor capadocieni. Grigore de Nyssa este cunoscut prin faptul că în rezolvarea diferitelor probleme de filozofie şi teologie a căutat să afle răspunsurile ce erau în perfectă armonie cu credinţa şi în acelaşi timp răspundeau cerinţelor raţiunii umane. Biserica îl aminteşte la 9 martie.
[modifică] Biografie
S-a născut la Cezareea (Capadocia), în anul 335, din părinţi creştini. A făcut parte dintr-o familie numeroasă, dar, spre deosebire de ceilalţi nouă fraţi, el s-a dovedit a fi înclinat spre o viaţă lumească, voioasă, zgomotoasă: prefera vânătoarea, festivităţile, grupurile vesele în locul studiului şi exerciţiilor de pietate. Fiind sfătuit de fratele său, sfântul Vasile cel Mare, şi de sora sa, sfânta Macrina, a renunţat la modul greşit în care şi-a trăit viaţa. După un anumit timp, în care a predat retorica în şcoli particulare, a părăsit totul şi s-a dus alături de fratele său, care împreună cu prietenul lor Grigore de Nazianz se retraseră în singurătate, pentru a se dedica netulburaţi studiului operelor lui Origene şi ale lui Metodiu din Olimp. A scris primul tratat despre desăvârşirea creştinească: "De virginitate" (Despre feciorie). După împărţirea Capadociei în două provincii, decisă de împăratul Valens, sfântul Vasile l-a desemnat pe fratele său Grigore pentru sediul episcopal din Nyssa. Aici a avut parte de ostilitatea furioasă a arianilor. Trimis în exil, în anul 376, după doi ani a fost rechemat şi repus în drepturi. A participat în anul 381 la conciliul ecumenic convocat de Teodosiu. Părinţii conciliului, admirând pregătirea sa filozofică şi teologică, l-au numit "columnă a dreptei credinţe". În anul 394 este prezent la un alt sinod ţinut la Constantinopol. Sunt celebre predicile sale în care tălmăceşte Sfânta Scriptură şi discursurile funebre pentru personalităţile mai de vază din timpul său. Se crede că a murit în anul 395.
[modifică] Chip şi asemănare
În ce constă măreţia omului? se întreabă Grigore de Nyssa. Nu în asemănarea lui cu lumea creată, ci în faptul că este făcut după chipul naturii care l-a creat, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dacă chipul este o însuşire "naturală", asemănarea este rodul libertăţii şi al efortului voinţei. Aşadar, asemănarea este orientarea şi mişcarea de bază a chipului spre perfecţiunea lui Dumnezeu. Pentru sfântul Grigore, Moise este exemplul cel mai elocvent al voinţei de asemănare cu creatorul deoarece nu se opreşte deloc în urcuşul său, nici nu-şi fixează limite în ascensiunea sa către înălţime, ci, o dată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca treptele acesteia şi continuă mereu să urce, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna spre o alta. Asemănarea se realizează progresiv prin intermediul stăpânirii şi sublimării simţurilor, cunoaşterii lui Dumnezeu, ascezei creştine şi rugăciunii.
