Straja, Suceava
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
[[wiki]]
|
Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în septembrie 2007 |
|
||||||||
| Judeţ | Suceava | |||||||
| Zonă metropolitană | [[{{{zona_metropolitana}}}]] | |||||||
| Atestare | ||||||||
| Primar | Juravle Vasile, PSD, din 2004 | |||||||
| Suprafaţă | km² | |||||||
| Populaţie ([[|]]) | 5.341 | |||||||
| Densitate | loc./km² | |||||||
| Altitudine | {{{altitudine}}} m n.m. | |||||||
| Amplasare | 47°92'N 25°55'E | |||||||
| Sate | ||||||||
| Cod poştal | {{{cod-poştal}}} | |||||||
| Sit web | ro [ ] | |||||||
| {{{note}}} | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Straja (în germană Strasza) este o comună în judeţul Suceava, Bucovina, România.
Cuprins |
[modifică] Istoric
Primul document care povesteşte existenţa comunei datează din 1750. Până în 1918, făcând parte din Bucovina, a cunoscut stăpânirea austriacă. După al II-lea război comuna s-a refăcut treptat introducându-se curentul electric, asfaltându-se drumul judeţean 209. Până la desfiinţarea judeţelor de către autorităţile comuniste a făcut parte din judeţul Rădăuţi. În prezent comuna Straja face parte din judeţul Suceava. Teritoriul comunei Straja a fost locuit încă din epoca pietrei, după cum arată urmele arheologice. Primul document care povesteşte existenţa comunei datează din 1750. Făcând parte din Bucovina, a cunoscut stăpânirea austriacă până în 1918. În sec. XIX comuna a cunoscut o semnificativă dezvoltare economică. Grave suferinţe şi distrugeri au afectat localitatea în timpul celor două războaie mondiale ca urmare a trecerii fronturilor. În 1940, ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov o parte din teritoriul comunei păduri şi poieni rămânea la fosta URSS, azi la Ucraina, slăbind considerabil potenţialul economic al localităţii. După război comuna s-a refăcut treptat. S-a introdus electrificarea, s-au construit un local de şcoală şi trei magazine, s-a asfaltat drumul judeţean 209, s-a construit un pod peste râul Suceava, s-au construit case noi. După 1990 s-au înfiinţat mai multe societăţi comerciale.
[modifică] Populaţia
Populaţia este de peste 5.341 locuitori, de etnie română, religia predominantă este ortodoxia.
[modifică] Demografie
Conform datelor recensământului din 1930 număra 4.662 locuitori, dintre care 4.338 români, 137 germani, 134 evrei, 29 ruşi, 15 poloni ş.a. Din punct de vedere confesional populaţia era alcătuită din 4.359 ortodocşi, 145 romano-catolici, 134 mozaici, 13 lutherani, 10 greco-catolici şi 1 baptist.
[modifică] Aşezarea
Comuna Straja din judeţul Suceava este situat în partea de nord a judeţului Suceava, în depresiunea Rădăuţi şi este străbătut de râul Suceava. Este aşezată în vestul Depresiunii Rădăuţi, având ca vecini Ucraina la nord, comuna Putna la sud, Oraşul Vicovu de Sus la est şi comuna Brodina la vest. Este aşezată de-a lungul râului Suceava şi a drumului judeţean 209 Rădăuţi Brodina. Calea ferată Dorneşti - Nisipitu străbate comuna de la est la vest. Coordonatele geografice ale localitatii sunt latitudine nordica 47°92' şi longitudine estică 25°55'.
Stema comunei se compune dintr-un scut pe fond roşu, cu o poartă deschisă din leaţuri, aşezate vertical şi orizontal, formată din două aripi prin care se văd trei prăjini cu legături de paie toate din aur. Cheful scutului este micşorat, dinţat, cu trei lacrimi de argint. Scutul este timbrat cu o coroană murală cu un turn de argint.
Relieful este variat cuprinzând dealuri (Arşiţa, Cerbul, Scorbura, Măgura Vacii) precum şi poieni (Sihastru, unde se află schitul Daniil Sihastrul, Poiana Gigii, Poiana Cerbului, Poiana Ciumârnar, Poiana Răstoaca, Poiana Stirigoi, Poiana Între Vaduri).
Reţeaua hidrografică cuprinde râul Suceava şi afluenţii săi (Pâraiele Străjii, Ziminel, Baimac, Rău, Ciolotei, Boului, Calanceni)
Vegetaţia este dominată de conifere (brad, molid), iar fauna este bogată în iepuri, vulpi, mistreţi, cerbi şi lupi.
Populaţia comunei este curat românească. În 1784 o inscripţie bisericească nota existenţa a 79 familii (aproximativ 395 locuitori). Populaţia a crescut ca urmare a sporului natural şi a imigraţiei. Recensămintele au evidenţiat acest fapt. Astfel, în 1910 existau 3315 locuitori, în 1939 existau 4662 locuitori, iar în 1956 4103 locuitori. În 1992 populaţia a crescut la 5555 locuitori, iar în 2002 la 5884 locuitori. Locuinţele populaţiei sunt în proprietate privată. Construcţiile din gospodărie sunt grajdul pentru vite, bucătăria de vară. magazia pentru lemne, cămara pentru alimente, poclitul pentru fân. Locuinţa tradiţională este construită din lemn de molid sau brad şi este acoperită cu draniţă în patru ape.
Portul popular al străjenilor este de o eleganţă sobră. Comuna este bogată în tradiţii care se păstrează încă, legate de momentele cruciale ale vieţii: naşterea, nunta, înmormântarea. Obiceiurile evidenţiază specificul popular al zonei. PORTUL FEMEIESC tradiţional cuprinde: opincile, colţunii (ciorapii) din lână, prigitoare (catrinţa), frânghia de încins, cămaşa cu "pui" şi altiţa, bondiţa din piele de oaie cu "prim" (bordură) de miel, tulpanul (baticul) înflorat, sumanul scurt, negru din lână, trăistuţa, cojocul din piele de oaie cu "prim" negru din piele de miel. PORTUL BĂRBĂTESC este alcătuit din: opinci, iţari (pantaloni) albi din pînză, cioareci (pantaloni albi din lână), cămaşă albă cu "pui" (flori) albi sau negri cu "ciupag" (guler) înflorat, "curea" (chimir), bundă cu "prim", cuşmă sau pălărie, sumanul negru scurt din lână, cojocul din piele de oaie cu "prim" negru. Acest costum se poate vedea în zilele de sărbătoare la biserică.
[modifică] Administraţie
În urma alegerilor locale din iunie 2008 conducerea comunei este asigurată de primarul VASILE JURAVLE, ales în a patra si ultima legislatură consecutiv, un viceprimar şi 13 consilieri reprezentând partidele politice care au întrunit sufragiile alegătorilor. Consiliul local îşi desfăşoară activitatea prin comisiile de specialitate: comisia pentru programul de dezvoltare economico-socială; comisia pentru învăţământ, sănătate şi familie, muncă şi protecţie socială, activitate social-culturală, culte şi protecţia copilului; comisia pentru administraţie publică locală, juridică, apărarea ordinii publice. Primarul comunei neavând un caracter dinamic şi eficient nu se implică în rezolvarea problemelor comunei.
[modifică] Siguranţa publică
Postul de poliţie care are doi lucrători, sprijiniţi de poliţia de frontieră şi de populaţie asigură liniştea şi ordinea publică. Formaţia de prevenire şi stingere a incendiilor alcătuită din 15 lucrători voluntari acţionează la stingerea eventualelor incendii până la sosirea unităţilor speciale de la Falcău, Vicov şi Rădăuţi. Formaţia de apărare civilă compusă din 7 membri acordă sprijinul populaţiei în caz de calamităţi şi dezastre.
[modifică] Învăţământ şi educaţie
În comuna Straja s-a deschis pentru prima data o Scoala Nationala la 1 septembrie 1860 sub supravegherea Consiliului Bucovinean în casa gospodarului Aftanasie Chira. Primul învatator la aceasta scoala a fost de la deschidere si pâna la sfârsitul lui iulie 1862 Nicolae Onciul în calitate de suplinitor, caruia i-a urmat Nicolae Bocancea pâna în anul 1869. În anul 1865 Scoala Straja avea un numar de 12 elevi.
La data de 3 iulie 1869 s-a desfiintat Scoala Nationala si s-a deschis o Scoala publica, cu o clasa sub supravegherea statului, într-o cladire din lemn, pe locul scolii vechi de astazi.
În 1890 localul scolii a fost largit cu o clasa, apoi în 1894 cu înca doua sali în timpul directorului Nichifor Bocancea care a condus institutia din 1886 pâna în 1922. Numarul elevilor fiind în continua crestere a dus la necesitatea construirii unui nou local de scoala, din caramida, cu etaj, între anii 1910 – 1912. Noul local de scoala avea: sase sali de clasa, doua cancelarii si patru încaperi folosite ca locuinta de catre directorul scolii.
Între anii 1910 – 1918 a purtat numele de Scoala poporala de 5 clase fiind împartita în scoala de fete si de baieti. În anul scolar 1913 – 1914 frecventau scoala un numar de 438 elevi din 475 înscrisi care erau instruiti de 10 învatatori.
Dupa anul 1918 s-a introdus învatamântul primar de 7 clase, numarul cadrelor didactice si pregatirea lor a sporit, functioneaza doua scoli: una primara de stat pentru baieti si una primara de stat pentru fete.
Din anul 1948, în urma reformei învatamântului scoala a luat numele de Scoala Elementara, care se va numi asa pâna în anul 1965.
În anul 1955 s-a deschis învatamântul prescolar cu o grupa de gradinita. Treptat s-au constituit noi grupe, ajungându-se astazi la un numar de 8.
Începând cu anul scolar 1964 – 1965 s-a trecut la generalizarea învatamântului de 8 ani, scoala luând numele de Scoala elementara, având un numar de 795 elevi, cuprinsi în 23 de clase si 27 cadre didactice din care numai 4 calificate.
În anul scolar 1970 – 1971 o data cu trecerea la obligativitatea învatamântului de 10 ani, existau 30 de clase cu 914 elevi înscrisi.
Datorita numarului mare de elevi si a lipsei de spatiu (functionau clase si în casa parohiala), în anul 1970 a început constructia unui nou local de scoala cu P + 2 etaje, având 12 sali de clasa, 2 laboratoare, cabinete, cancelarie, birouri, dotate cu mobilier nou. Anul scolar 1970 – 1971 a început în noul local de scoala.
Din anul 1970 pâna în anul 1991 scoala s-a numit Scoala cu clasele I - X Straja, iar din anul 1995 Scoala cu clasele I – VIII „ Dimitrie Onciul ” Straja, în memoria marelui istoric ce s-a născut, a crescut si a învăţat în localitatea Straja.
Conform dispozitiei Inspectoratului Scolar al Judetului Suceava din 01.06.2005, în fata localului scolii se afla amplasat bustul istoricului Dimitrie Onciul care s-a nascut si a copilarit în comuna Straja.
Învatamântul din comuna Straja este angajat pe calea reformei declansata dupa 1990, s-a pus în aplicare noul plan de învatamânt, s-a modificat structura anului scolar, s-au introdus manualele alternative si disciplinele optionale.
Din anul 2003 s-a reintrodus învăţământul obligatoriu de 10 ani. Astfel, din anul şcolar 2003 / 2004 în cadrul şcolii se înfiinţează o clasă a IX-a în cadrul Şcolii de Arte şi Meserii cu profil Alimentaţie publică şi turism, iar din anul 2004 / 2005 o clasă a IX-a cu profil silvicultura.
Din anul 2006 şcoala se numeşte ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII "DIMITRIE ONCIUL" STRAJA.
[modifică] Economia
Straja a cunoscut un ritm de creştere economică în ultimul timp în care s-a dezvoltat prelucrarea lemnului. În ultimii zece ani s-a construit foarte mult, creindu-se astfel multe locuri de muncă. O mare parte a populaţiei este plecată la muncă în ţări ale Uniunii Europene: Italia, Germania, Spania.
[modifică] Turism
În Straja nu există unităţi turistice de profil, dar sunt condiţii pentru turism cu motivaţii ca: sport, vânătoare, pescuit, drumeţii, interes pentru folclor, etnografie, obiceiuri. Se pot organiza excursii de o zi, schi şi săniuş, turism ecologic sau etnografic. Se poate vîna cerbul, căpriorul, mistreţul, lupul, vulpea. Pescuitul oferă posibilităţi pentru păstrăv, mreană şi clean. Iubitorii turismului, vânatului şi pescuitului vor avea momente de neuitat dacă vor veni să se bucure de ceea ce oferă comuna Straja. .................
[modifică] Transportul
Calea ferată Suceava-Nisipitu străbate comuna de la est la vest, în Straja existând staţie CFR. Însă după inundaţiile din Iulie 2008, calea ferată care străbătea comuna, a devenit impracticabilă din cauza aluviunilor căzute de pe versanţi. Comuna este traversată de drumul judeţean 209 Rădăuţi Brodina. Mai sunt şi microbuze care circulă din oră în oră, legând Straja de oraşul Rădăuţi şi chiar de municipiul Suceava.
[modifică] Biserica
Prima biserică ortodoxă în Straja a fost din lemn pe locul cimitirului vechi, înlocuită de alta tot din lemn, construită pe sesia parohială pe locul căreia în 1994 s-a ridicat o capelă. Între 1867 şi 1870 s-a construit Biserica centrală din piatră, având iconostasul pictat de pictorul Bucovinei Epaminonda Bucevschi. Biserica a suferit mai multe renovări, iar între 1980 şi 1984 a fost repictată. În 1991 în curtea bisericii s-a ridicat Monumentul Eroilor din Straja, iar în 1997 s-a modificat structura acoperişului dându-i se forma românească, înlocuindu-l pe cel gotic. Prin contribuţia enoriaşilorîn anul 2000 s-a montat şi instalaţia de încălzire cu gaz. Biserica ortodoxă înregistrează peste 950 de familii de credincioşi, iar cultul penticostal care are casă de rugăciuni proprie cuprinde 346 membri.
