Étienne de Stainville
| Étienne de Stainville | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1660  |
| Decedat | (60 de ani) Sibiu, Monarhia Habsburgică |
| Înmormântat | Biserica Franciscană din Sibiu |
| Ocupație | ofițer |
| Activitate | |
| Gradul | Feldmareșal |
Modifică date / text  | |
Étienne de Stainville, scris uneori Stefan respectiv Stephan von Steinville, (n. 1660 – d. , Sibiu, Monarhia Habsburgică) a fost un general imperial, din 23 martie 1710 până în 1720 comandantul armatei staționate în Principatul Transilvaniei, cu intervenții de asemenea în Banatul Craiovei (Oltenia austriacă), precum și împotriva principilor Nicolae Mavrocordat în Țara Românească (1716) respectiv Mihai Racoviță în Moldova (1717).
În Oltenia și Transilvania[modificare | modificare sursă]
O reprezentare a generalului se află în Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Olănești, ctitorii ocupând funcții importante în cadrul administrației imperiale a Olteniei.
Generalul Stainville a supravegheat construirea drumului strategic care lega Tălmaciul de Cozia, drum numit via Carolina, cu referire la împăratul Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman.[1]
A supravegheat de asemenea construcția Cetății Alba Carolina.
Intervenția în Moldova[modificare | modificare sursă]
„După vro zece ani, în vremea războiului dintre austriaci și turci, la 1716, Vasile Ciaurul, care era un barbat cu duh neastîmparat și ajunsese la treapta de stolnic, visînd lucruri mari, a propus generalului Stainville, care comanda trupele împărătești la Sibiu, să-i deie un ajutor de cîteva sute de oameni, luînd asupra lui să izgonească, prin ajutorul număroșilor partizani ce zicea că-i are în Moldova, pe Mihai Racoviță și să apuce domnia, recunoscînd suzeranitatea împăratului. Stainville a primit bucuros și a însărcinat pe căpitanul Franț Ernau să sprijine acțiunea Ciaurului cu vro trei sute de husari secui. Precum se știe, expediția a reușit la început de minune: o mulțime de moldoveni s-a unit cu catanele, au ajuns cu toții la Ieși și cît pe ce erau să puie mîna pe domn. Dar acesta avusese vremea să cheme în ajutor un număr copleșitor de tatari. Catanele și răsculații au fost învinși, prinși și măcelăriți mai toți, iar viteazul Franț Ernau, căzut în mînile domnului, a fost bătut de el cu buzduganul, apoi i s-a tăiet capul. Dar Ciaurul a scăpat.”—Radu Rosetti, Amintiri
Decesul și moștenitorul[modificare | modificare sursă]
Generalul Stainville a murit necăsătorit și fără copii la Sibiu. Ca moștenitor l-a instituit pe fiul surorii sale Nicole, François Joseph de Choiseul(en)[traduceți] (1696-1769). Acesta a fost ambasador la Londra și tatăl ministrului de externe Étienne François de Choiseul(en)[traduceți] (1719-1785).
Locul de veci[modificare | modificare sursă]
Generalul Stainville a fost înmormântat în Biserica Franciscană din Sibiu.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Siebmacher, Commandirende Generale in Siebenbürgen seit 1691
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Günther von Probszt, Feldmarschall Graf Steinville und die Walachei, în: Südost-Forschungen, XXVI (1967), p. 339-353.