Stanislav Petrov
 | Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli de ortografie sau de punctuație. Puteți consulta manualul de stil și contribui prin corectarea greșelilor. |
Stanislav Evgrafovici Petrov (rusă Станисла́в Евгра́фович Петро́в; n. , Vladivostok, RSFS Rusă, URSS – d. , Friazino, Moscova, Rusia) a fost un locotenent-colonel retras al Apărării Antiaeriane Sovietice. La data de 26 septembrie 1983, el era ofițerul responsabil al centrului de monitorizare nucleară de la Oko, sistemul centrului raportând că o rachetă nucleară a fost lansată din Statele Unite Ale Americii. Petrov a considerat avertizarea ca fiind una falsă,[4] astfel, decizia sa prevenind un contraatac de proporții gigantice și o distrugere reciprocă din partea Statelor Unite ale Americii și al aliaților din NATO. Investigații ulterioare au confirmat că avertizarea satelitului a fost cauzată de o defecțiune.[5]
Incidentul[modificare | modificare sursă]
Rolul lui Petrov în prevenirea războiului nuclear este discutabilă, mai ales după ce reprezentanții Rusiei au declarat că pentru ca un contraatac să fie lansat, sunt necesare detecții din mai multe surse. Oarecum incidentul a expus o eroare gravă în sistemul inițial de detectare sovietică. Petrov nu a fost nici premiat nici sancționat pentru acțiunea sa.[6]
Dacă Petrov ar fi raportat rachetele Americane, superiorii săi puteau lansa un contraatac împotriva Statelor Unite,[7] provocând un răspuns nuclear din partea S.U.A. . Ulterior, s-a dovedit că Petrov avea dreptate, nici o rachetă nu a fost lansată și detectarea calculatorului a survenit în urma unei erori. După o perioadă s-a demonstrat că alarma falsă a fost creată de un aranjament rar al luminii soarelui cu norii de înaltă atitudine și sateliții sovietici. Acest fenomen a fost numit Orbita Molniya.[8]
Petrov a declarat ulterior că decizia sa a fost influențată de informațiile deținute: un atac din partea S.U.A. ar fi un atac cu tot arsenalul din dotare, deci un atac cu 5 rachete ar fi un start ilogic, sistemul de detectare era nou și din punctul lui de vedere nu era complet de-încredere și de faptul că radar-ul terestru nu a detectat nici o dovadă solidă, chiar si după câteva minute de așteptare.[9]. Oarecum într-un interviu din 2013, Petrov a declarat că la acel timp nu era 100% sigur că alarma era falsă. A simțit că pregătirea sa civilă l-a ajutat să facă decizia potrivită. Colegii săi erau toți soldați de profesie cu pregătire pură militară și cu o inclinație pentru îndeplinirea ordinelor „ca la carte”, ei ar fi raportat atacul nuclear, dacă erau de tură.[7]
Decizia lui Petrov a fost contestată de superiorii săi deși inițial fiind lăudat pentru decizia sa.[4] Generalul Yury Votintsev, comandatul Apărării Antiaeriene Sovietice, a fost primul care a auzit raport-ul lui Petrov despre incident (și primul care a dezvăluit incidentul publicului în 1990) a declarat că „acțiunile corecte” a lui Petrov au fost „notate”[4]. Petrov a declarat că inițial a fost lăudat la Vladintsev și i-a fost promis un premiu.[4][10] dar își mai aduce aminte că a fost de asemenea reprimat pentru faptul că nu a completat incidentul în jurnalul său militar.[10]
La acel moment, Petrov nu a primit nici un premiu. Conform lui Petrov, acest lucru s-a întâmplat deoarece erorile găsite în sistemele de detectare ar fi pus superiorii săi și oamenii de știința care au fost responsabili de acel proiect într-o poziție nefavorabilă, și dacă el ar fi fost premiat, aceștia din urmă ar trebui să fie sancționați.[4][6][10][11] El a fost realocat la un post mai puțin important,[11] s-a pensionat devreme (se pare că a fost forțat să părăsească armata, conform surselor Vestice),[10] și a suferit o cădere nervoasă.[11]
Inter-un interviu ulterior, Petrov a declarat că faimosul buton roșu nu ar fi funcționat, deoarece psihologii militari nu voiau să pună decizia unui război în mâinile unei singure persoane.[12]
Incidentul a început să fie cunoscut în anii 1990 după publicare în Memoriile lui Votintsev. Raporturile media din Widespread au crescut conștientizare publică al acțiunilor lui Petrov.
Rolul militar a lui Petrov în incident este confuz. Petrov, ca individ, nu era într-o poziție din care ar fi putut lansa singur rachete din arsenalul sovietic. Singurul său rol era să monitorizeze folosind sateliții orice atac nuclear și să-l raporteze către superiorii săi, liderii Sovietici luând decizia dacă un contraatac împotriva Vestului ar fi necesar. Dar rolul lui Petrov este crucial în furnizarea de informații pentru luarea deciziei.[13] Conform lui Bruce Blair, un specialist al strategiilor din Războiului Rece și un susținător al dezarmării nucleare „Liderii sovieticii, având doar câteva minute pentru a se decide, dacă ar avea informația că un atac a fost lansat, ar lua decizia de a contraataca.”[14]
Petrov declarând ulterior „În mod clar nici nu m-am gândit că o să mă lovesc de o asemenea situație. A fost prima, și din câte știu eu singura data când un asemenea lucru s-a întâmplat, exceptând simulările de practică.”[13]
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Pentru acțiunile sale în prevenirea unui război nuclear în 1983, Petrov a primit Dresden Preis 2013 (Premiul Dresden) în Dresden, Germania, în februarie 17, 2013. Premiul a inclus €25,000 (110.798 Lei). La 24 Februrarie 2012 a primit Premiul German Media, la o ceremonie în Baden Baden, Germania.[15]
La 21 mai 2004, o asociație de Cetățeni Mondiali din San Francisco i-au acordat lui Petrov premiul de Cetățean Mondial împreună cu un trofeu și cu un premiu de $1000 „pentru rolul său în prevenirea unei catastrofe.”[16]
În Ianuarie 2006, Petrov a călătorit în Statele Unite ale Americii unde a fost premiat la o întâlnire la Organizația Națiunilor Unite din New York (oraș). Asociația Cetățeniilor Mondiali l-au premiat pe Petrov cu un al doilea premiu special de Cetățean Mondial.[17] Ziua următoare, Petrov s-a întâlnit cu jurnalistul American Walter Cronkite în biroul său de la CBS. Interviul împreună cu alte faze importate ale călătoriei lui Petrov în Stele Unite au fost incluse in filmul Documentar Omul Care a Salvat Lumea (film).[15][18]
În aceiași zi în care Petrov a fost premiat la sediul Națiunilor Unite din New York , misiunea permanent a Federației Ruse la Națiunile Unite a emis un comunicat de presă conform căreia o singură persoană nu putea să prevină sau să înceapă un război nuclear, comunicatul începând cu: „Sub nici o circumstanță decizia de a folosi armele nucleare nu putea fi luată având ca dovadă o singură sursă sau datorită unui singur sistem. Pentru ca acest lucru să se întâmple o confirmare era necesară de la mai multe sisteme, radare terestre, sateliți de avertizare, raporturi ale agențiilor de spionaj, etc.”[19] Dar Bruce Blair a spus că la acel timp relațiile Statelor Unite cu Uniunea Sovietică „s-au deteriorat la un punct unde Uniunea Sovietică ca un sistem, nu doar Kremlin-ul nu doar Andropov, nu doar KGB-ul - ci sistemul se așteptă la un atac și era pregătit de un contraatac rapid. Era deja alertă în Uniunea Sovietică. Liderii fiind nervoși și predispuși la greșeli și incidente... Alarma falsă care a apărut în tura lui Petrov ar fi putut duce la o relație mai periculoasă intre Statele Unite și Uniunea Sovietică.”[13] În acea perioadă, conform lui Oleg D. Kalugin, un fost director de KGB al departamentului de contrainformații „Pericolul era în gândirea liderilor ‘Americanii pot ataca, deci este mai bine ca noi să atacăm primii.’”[20]
Petrov a declarat că nu crede că ar trebui să fie considerat un erou pentru acțiunile sale din acea zi.[21] Într-un interviu pentru filmul documentar Butonul roșu și Omul care a Salvat Lumea,[22] Petrov a spus, „Tot ce s-a întâmpla nu a contat pentru mine - era slujba mea. Eu doar îmi făceam meseria, și am fost persoana potrivită la timpul potrivit, asta este tot. Soția mea pentru 10 ani nu a știut nimic despre acest lucru, 'Ce ai făcut?' m-a întrebat într-o zi. 'Nu am făcut nimic.' i-am răspuns.”
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Vasili Arhipov, alt incident nuclear
- NORAD
- The Man Who Saved the World
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b https://www.nytimes.com/2017/09/18/world/europe/stanislav-petrov-nuclear-war-dead.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Stanisław Jewgrafowicz Pietrow, MAK
- ^ a b Stanislav Petrov, who averted possible nuclear war, dies at 77 (în engleză), BBC Online, , accesat în
- ^ a b c d e „The Man Who Saved the World Finally Recognized”. Association of World Citizens. Arhivat din originalul de la . Accesat în .
- ^ Long, Tony (). „The Man Who Saved the World by Doing ... Nothing”. Wired. Accesat în .
- ^ a b В Нью-Йорке россиянина наградили за спасение мира. Lenta.ru (in Russian)
- ^ a b (26 September 2013) Stanislav Petrov: The man who may have saved the world BBC News Europe, Retrieved 26 September 2013
- ^ Molniya orbit
- ^ David Hoffman (). „I Had A Funny Feeling in My Gut”. Washington Post.
- ^ a b c d Тот, который не нажал. Moskovskiye Novosti (in Russian)
- ^ a b c BBC TV Interview, BBC Moscow correspondent Allan Little, October 1998
- ^ „Der rote Knopf hat nie funktioniert”. FAZ. .
- ^ a b c „Important Insight”. Bright Star Sound.
- ^ „War Games”. Burrelle's Information Services (Dateline NBC), 12 noiembrie 2000.
- ^ a b „Stanislav Petrov Averts a Worldwide Nuclear War”. Bright Star Sound.
- ^ „Stanislav Petrov Averts a Worldwide Nuclear War”. Bright Star Sound. Accesat în .
- ^ „Russian Colonel Who Averted Nuclear War Receives World Citizen Award”. Mosnews.com. Moscow News. . Accesat în .
- ^ „Statement Film website”. Statement Film ApS.
- ^ Press Release. „Permanent Mission of the Russian Federation to the United Nations” (PDF).
- ^ „The Nuclear War that Almost Happened in 1983”. Baltimore Sun.
- ^ „Important Insight”. Bright Star Sound.
It is nice of them to consider me a hero. I don’t know that I am. Since I am the only one in this country who has found himself in this situation, it is difficult to know if others would have acted differently.
- ^ Ewa Pieta. „The Red Button & the Man Who Saved the World” (Flash). logtv.com. Accesat în .
