Sigma-algebră
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sigma-algebra reprezintă o noțiune de bază în cadrul teoriei măsurii. Are aplicații în teoria probabilității și în stocastică.
Cuprins |
Definiție [modificare]
Considerăm mulțimea
. Notăm
mulțimea părților acesteia. Atunci o submulțime
a
, i.e.
se numește "σ- Algebră" dacă:
1. Mulțimea de bază
este element al lui
:
-
.
2. Dacă
conține o mulțime A, atunci conține și complementara acesteia
:
3. Dacă un număr finit de mulțimi aparțin lui
, atunci și reuniunea acestora va fi element al lui
:
Consecințe [modificare]
- Din condițiile 1 și 2 rezultă:
-
.
- Dacă
unde
, atunci din legile lui De Morgan rezultă:
-
.
- De aici rezultă imediat că, dacă
, atunci:
-
.
- Dacă
atunci
-
.
Așadar,
este închisă în raport cu diferența mulțimilor.
Exemple [modificare]
- σ- algebră trivială (discretă):
-
.
- σ - algebră grosieră:
-
.
Bibliografie [modificare]
- Bobancu, V. - Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, București, 1974
- Iacob, C. - Curs de matematici superioare, București, 1957
Vezi și [modificare]
Legături externe [modificare]
.

.
unde
, atunci din legile lui
.
, atunci:
.
atunci
.
.
.