Seneslau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Seneslau (Seneslav), este menţionat în diploma regelui Bela al IV-lea al Ungariei ca fiind voievod român în Transalpina (Muntenia), la 1247. Urmaş probabil al lui Mişelav, el stăpânea partea muntoasă a Ţării Româneşti, din stânga Oltului, având reşedinţa probabil la Argeş. Câmpia dinspre Dunăre era încă locuită de cumani şi de tătari. Începând din 1270 - 1272, unii cercetători cred că Litovoi, voievodul român de peste râul Olt, şi-ar fi întins stăpânirea şi în Muntenia, după moartea lui Seneslau. Alţi specialişti consideră că urmaşii lui Seneslau ar fi realizat unificarea politică, definitivată în timpul lui Basarab I. Această din urmă teorie este susţinută şi de faptul că prima reşedinţă domnească a ţării a fost la Argeş şi nu la apus de Olt (a se vedea în acest sens cercetările arheologice ale lui N. Constantinescu). Lipsa unor izvoare istorice certe lasă în suspensie această chestiune. Este de menţionat ca reputatul istoric Neagu Djuvara îl identifică pe Seneslau cu Mişelav.