Secure

Decapitarea lui Sir Walter Raleigh cu securea

Secure (din latină securis) se numește o unealtă asemănătoare cu un topor, formată dintr-un corp de oțel cu tăiș fixat pe o coadă scurtă de lemn, folosită la doborâtul copacilor, la despicatul lemnelor etc.

În trecut, securea era folosită și ca armă de luptă și de execuție prin decapitare. O secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului mai purta și denumirea de satâr (din turcă satir).

Securea mică, folosită de amerindieni la aruncat, ca armă de luptă și vânătoare, poartă denumirea de tomahawk.

Se cunosc 4 tipuri principale de securi folosite, încă din Antichitate:

• Securea de luptă scitică, despre care anticii spun că ar fi avut proprietatea bumerangului de a se întoarce la cel care a aruncat-o. Această secure își are originea în securea de luptă getică din bronzul IV.
• Securea-topor, cu tăișul lat și rotunjit, cu gura de înmănușare pătrată, dar fără urechea caracteristică "celturilor".
• Securea de lupta turtită, cu tăișul lat și rotunjit, cu muchea prelungită în formă de ciocan subțire. Această secure delicată a fost folosită aproape exclusiv pentru luptă.
• Securea de tip ciocan-topor, cu noduri în locul de prindere pe mâner.

O lamă similară cu cea de secure era folosită și la halebardă.