Ricardo de Madrazo
| Ricardo de Madrazo | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3]  Madrid, Noua Castilie(d), Spania[4][3] |
| Decedat | (65 de ani)[5][3] Madrid, Noua Castilie(d), Spania[3] |
| Părinți | Federico Madrazo Luisa Garreta y Huerta[*] |
| Frați și surori | Cecilia de Madrazo[*] Raimundo de Madrazo y Garreta[6] Luisa de Madrazo y Garreta[*] |
| Cetățenie |  Spania |
| Ocupație | pictor sculptor |
| Limbi vorbite | limba spaniolă |
| Activitate | |
| Studii | Real Academia de Bellas Artes de San Fernando[*] |
| Mișcare artistică | Orientalism |
Modifică date / text  | |
Ricardo Federico de Madrazo y Garreta (n. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania – d. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) a fost un pictor spaniol din familia de artiști Madrazo, cunoscut mai ales pentru lucrările sale orientaliste. A fost, de asemenea, cumnatul marelui orientalist spaniol, Mariano Fortuny, care va avea o influență majoră atât asupra vieții, cât și asupra operei sale.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ricardo Frederico de Madrazo y Garretta s-a născut la Madrid [7] într-o familie de artiști cu origini nobile. Bunicul său a fost José de Madrazo(d), pictor și fost director al Muzeului Prado; tatăl său a fost Federico de Madrazo, de asemenea pictor; unchii săi au fost Luis de Madrazo, pictor, Pedro de Madrazo(d), critic de artă și Juan de Madrazo, arhitect; fratele său, Raimundo de Madrazo y Garreta, a fost, de asemenea, pictor.[8] Bunicul său matern a fost Tadeusz Kuntze(d), un pictor polonez. Familia Madrazo a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai importante dinastii din pictură, care a dominat literalmente pictura din secolul al XIX-lea în Spania.[9]
El și fratele său, Raimundo, au studiat inițial arta cu tatăl lor. Mai târziu a urmat studii la Real Academia de Bellas Artes din San Fernando cu Joaquim Espalter și cu sculptorii Ricardo Bellver(d) și Ponciano Ponzano(d).[10]
În 1866, s-a împrietenit cu Marià Fortuny, care va avea o influență majoră asupra artei și vieții sale. În anul următor, Fortuny s-a căsătorit cu sora sa, Cecilia de Madrazo(d). A însoțit familia Fortuny la Toledo, apoi a mers cu acesta la Roma, unde a studiat la Accademia Chiggi. Mai târziu, el și fratele său Raimundo vor lucra în studioul lui Fortuny.[11]
.jpg)
De Madrazo l-a însoțit din nou pe Fortuny și familia sa când s-au mutat la Paris și și-a petrecut timpul copiind lucrări la Luvru și la Musée du Luxembourg(d). În timpul războiului franco-prusac, el și Raimundo s-au întors în Spania, stabilindu-se la Granada.[10] Mai târziu, a călătorit în Maroc cu Fortuny și Josep Tapiró, apoi s-a întors la Roma. A călătorit din nou în Maroc după moartea prematură a lui Fortuny în 1874.[8] După moartea lui Fortuny, de Madrazo s-a ocupat de studioul acestuia, catalogându-i lucrările și organizând o licitație la Hôtel Drouot din Paris.[12] Între timp, sora lui, Cecilia, și-a dedicat restul vieții păstrării memoriei soțului ei.[13]
După moartea lui Fortuny, de Madrazo s-a plimbat între Paris, Madrid și Tanger; a locuit la Veneția pentru o scurtă perioadă de timp, căsătorindu-se în 1884 și stabilindu-se în cele din urmă la Madrid în 1885, de aici făcând excursii anuale la Paris și Veneția.[10] Odată stabilit la Madrid, a început să se concentreze pe portrete, care erau o specialitate a familiei Madrazo. Printre cei care l-au vizitat la studioul său s-au numărat regina Maria Cristina, filantropul Archer Milton Huntington, colecționarul de artă francez Paul Durand-Ruel(d) și președintele William Taft.[10] A devenit un consilier căutat datorită cunoștințelor sale despre arta antică.
Operă[modificare | modificare sursă]
Cele mai cunoscute lucrări ale sale includ:
- Maroquíes (Marocani)
- Turistas y Mendigos (Turiști și cerșetori)
- Un Mercado de Fez (O piață din Fez)
- Alto en una Caravana árabe (Oprire pentru o caravana arabă)
- Atelier de Fortuny (Studioul lui Maria Fortuny din Roma), 1874 (aflat acum la Muzeul Național de Artă din Catalunya)
- Resto de la Caravana Árabe (Odihnă pentru o caravana arabă), 1880
- Un Árabe de Sud (Un maur din sud), 1881
Selecție de picturi[modificare | modificare sursă]
-
Atelierul lui Marià Fortuny, 1874 -
Oprire de odihnă pentru o caravana arabă, 1877 -
Războinic arab lângă fântână, 1878 -
Maur din sud, 1881 -
Cantăreața, 1901 -
Portretul lui Santiago Ramón y Cajal, 1910
_El_taller_de_Mari%C3%A0_Fortuny_a_Roma_-_Ricardo_de_Madrazo_-_Museu_Nacional_d%27Art_de_Catalunya.jpg)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Ricardo de Madrazo y Garreta (în engleză), RKDartists, accesat în
- ^ a b Ricardo Federico de Madrazo y Garreta, Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ a b c d e f Allgemeines Künstlerlexikon Online, accesat în
- ^ , p. 171 https://books.google.es/books?id=hhJ1OaeGHQAC&pg=PA171, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b http://hemerotecadigital.bne.es/issue.vm?id=0026676352&page=94, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Union List of Artist Names, , accesat în
- ^ Locul nașterii sale nu este foarte clar. Cele mai multe surse, inclusiv notele biografice furnizate de Muzeul Prado, citate în altă parte în acest articol, dau Madrid ca loc de naștere, în timp ce ocazional sursele dau Roma. Fratele său mai mare, Raimondo, s-a născut cu siguranță la Madrid, ceea ce poate explica confuzia.
- ^ a b Caso, E.D., Les Orientalistes de l'école Espagnole, ACR edition, 1997, p. 158
- ^ Los Madrazo, una familia de artistas: [Exhibition], Museo Municipal, 1985 [catálogo de la exposición, tapa del libro]
- ^ a b c d Brief biography @ the Museo del Prado.
- ^ Caso, E.D., Les Orientalistes de l'école Espagnole, ACR edition, 1997, pp 158-59
- ^ "Madrazo y Garreta, Ricardo Federico de," in Enciclopedia, Museo de Prado, Online (translated from Spanish)
- ^ Pulido, N., "El Prado publica el epistolario del Archivo Madrazo," ABC Cultura, 2 December 2017, Online
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Museo Municipal, Los Madrazo, una familia de artisti (catalog expoziție), Ayuntamiento de Madrid, Concejalía de Cultura, 1985ISBN: 84-505-1298-0
