Pygmalion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Pygmalion este un nume grecesc, probabil cu rădăcini feniciene. Pygmalion sau Pygmaion după Hesychios din Alexandria, este probabil o variantă cipriotă a lui Adonis. Referințe la nume:

  1. Pygmalion, regele Tir-ului, fratele reginei Dido a Cartaginei
  2. Pygmalion, regele mitologic al Ciprului, fratele lui Metharme și bunicul lui Adonis
  3. Pygmalion este deasemenea titulul unei piese a lui George Bernard Shaw din 1912

Mitologie[modificare | modificare sursă]

Poetul roman Ovidiu, în a zecea carte a Metamorfozelor spune povestea unui sculptor cipriot care s-a îndrăgostit de propria operă. Pygmalion, fiul lui Belus era un sculptor singuratic care a făcut din fildeș sculptura unei femei. El s-a rugat lui Venus (Afrodita), zeița frumuseții și a dragostei, care din milă, a dat viață sculpturii. Din uniunea lui Pygmalion cu femeia sculptată în fildeș a rezultat un fiu denumit Pathos (suferinta in greaca) .

După unii autori, ulteriori lui Ovidiu, statuia se numește Galateea sau Elise (Goethe), după confuzia cu Dido (Elissa).

Teatru[modificare | modificare sursă]

George Bernard Shaw reia mitul și ideea lui de baza într-o piesă de teatru cu același nume: Pygmalion. În piesă, profesorul Henry Higgins, un lingvist snob, pariază că va transforma o florăreasă simplă, Eliza Doolittle, într-o atracție a lumii mondene londoneze numai învățând-o să vorbească cu un accent specific înaltei clase. Ca și Pygmalion, el se îndrăgostește de propria creație, dar aceasta îl respinge căsătorindu-se cu un tânar aristocrat.

Piesa lui George Bernard Shaw stă la baza filmului muzical My Fair Lady.

Acest titlu nu a fost pus întâmplător, deoarece între mitul lui Pygmalion și piesa de teatru Pygmalion exista asemănări, dar și deosebiri. Cuplul Higgins-Eliza este gata construit după modelul Pygmalion-Galateea. 
Pygmalion este într-un fel supărat pentru că nu își găsește o fată  finuță pe care să o iubeasca și să îl iubeasca, pe când Higgins vrea să câștige pariul pus cu Pickering. Higgins s-a obișnuit cu Eliza și îi place că are de cine să se amuze. În mit de exemplu Pygmalion își creează femeia perfectă, de altfel e singura de care s-a putut îndrăgosti, la fel se întâmplă și în piesa de teatru. 
Eliza reprezintă tipul feminității, e unul dintre cele mai reprezentative personaje feminine în dramaturgia lui G.B.Shaw. Eliza dorește să-și depășească propria condiție, își dorește să devină dintr-o florăreasă o domnișoară educată, "o ducesă". Ea se remarcă prin naivitatea și naturalețea ei. Eliza este un personaj ambițios, sensibil, dar totodată și vulcanic.