Pygmalion
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
Pygmalion este un nume grecesc, probabil cu rădăcini feniciene. Pygmalion sau Pygmaion după Hesychios din Alexandria, este probabil o variantă cipriotă a lui Adonis. Referințe la nume:
- Pygmalion, regele Tir-ului, fratele reginei Dido a Cartaginei
- Pygmalion, regele mitologic al Ciprului, fratele lui Metharme și bunicul lui Adonis
- Pygmalion este deasemenea titulul unei piese a lui George Bernard Shaw din 1912
Mitologie [modificare]
Poetul roman Ovidiu, în a zecea carte a Metamorfozelor spune povestea unui sculptor cipriot care s-a îndrăgostit de propria operă. Pygmalion, fiul lui Belus era un sculptor singuratic care a făcut din fildeș sculptura unei femei. El s-a rugat lui Venus (Afrodita), zeița frumuseții și a dragostei, care din milă, a dat viață sculpturii. Din uniunea lui Pygmalion cu femeia sculptată în fildeș a rezultat un fiu denumit Pathos (suferinta in greaca) .
După unii autori, ulteriori lui Ovidiu, statuia se numește Galateea sau Elise (Goethe), după confuzia cu Dido (Elissa).
Teatru [modificare]
George Bernard Shaw reia mitul și ideea lui de baza într-o piesă de teatru cu același nume: Pygmalion. În piesă, profesorul Henry Higgins, un lingvist snob, pariază că va transforma o florăreasă simplă, Eliza Doolittle, într-o atracție a lumii mondene londoneze numai învățând-o să vorbească cu un accent specific înaltei clase. Ca și Pygmalion, el se îndrăgostește de propria creație, dar aceasta îl respinge căsătorindu-se cu un tânar aristocrat.
Piesa lui George Bernard Shaw stă la baza filmului muzical My Fair Lady.