Protoştiinţă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Protoştiinta defineşte acel stadiu în care se afla un domeniu al cunoaşterii, când cunoştinţele acumulate au mai mult un caracter speculativ, preştiinţific, dar constituie baza apariţiei acelei ştiinţe. Se referă mai ales la perioada anterioară Iluminismului, când metodele ştiinţifice nu erau încă riguros fundamentate.
Cuprins |
[modifică] Originea termenului
Termenul a fost utilizat prima dată de către filozoful Thomas Kuhn într-un eseu publicat în 1970:
| „ | Sunt multe domenii - putem să le numim protoştiinţe - ale căror cunoştinţe sunt deja verificabile în practică, totuşi apropiate mai mult de filozofie şi artă decât de ştiinţă, acea ştiinţă structurată pe un model evolutiv. Ma gândesc, de exemplu, la domenii ca electricitatea şi chimia, înainte de jumătatea secolului al XVIII-lea, la studiul eredităţii şi filogeniei înainte de mijlocul secolului al XIX-lea sau la ştiinţele sociale de astăzi. În final, ajung la concluzia că, asemeni artei şi filozofiei, protoştiintele sunt lipsite de acea formă evidentă de progres, specifică ştiinţelor mature. | ” |
[modifică] Ştiinţă şi intuiţie
[modifică] Exemple
- Anumite părţi ale alchimiei au trecut în patrimoniul chimiei, alte părţi, ca transmutarea plumbului în aur, deşi astăzi ştim că ar fi posibilă utilizând schema transmutării elementelor chimice, au intrat pe tărâmul legendei.
- Astrologia antică a dat naştere astronomiei, dar partea sa de divinaţie s-a păstrat în astrologia actuală, considerată o pseudoştiinţă.
[modifică] Bibliografie
- Thomas Kuhn, Reflections on my Critics, editori, I. Lakatos şi A. Musgrave
- Thomas Kuhn, Criticism and the Growth of Knowledge
- R. Tuomela, Science, Protoscience and Pseudoscience. Rational Changes in Science
- H. Holcomb, Moving Beyond Just-So Stories. Evolutionary Psychology as Protoscience, Skeptic Magazine, 1996
