Prințul Gabriel Constantinovici al Rusiei
| Prințul Gabriel Constantinovici | |
|---|---|
 |
|
| Prințul Gabriel Constantinovici al Rusiei, c. 1916 | |
| Căsătorit(ă) cu | Antonina Rafailovna Nesterovskaia Prințesa Irina Ivanovna Kurakina |
| Casa regală | Casa de Holstein-Gottorp-Romanov |
| Tată | Marele Duce Constantin Constantinovici |
| Mamă | Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg |
| Naștere | 15 iulie 1887 Pavlovsk, Imperiul Rus |
| Deces | 28 februarie 1955 (67 ani) Paris, Franța |
| Înmormântare | Cimitirul rusesc de la Sainte-Geneviève-des-Bois, Essonne, Franța |
Prințul Gabriel Constantinovici al Rusiei (rusă Гавриил Константинович) (15 iulie 1887 – 28 februarie 1955), a fost al doilea fiu al Marelui Duce Constantin Constantinovici al Rusiei și a soției lui Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg. Strănepot al Țarului Nicolae I al Rusiei s-a născut în Rusia imperială și a servit în armata rusă în timpul Primului Război Mondial. Și-a pierdut mai mulți frați în timpul războiului și a Revoluției ruse. A scăpat de execuția de către bolșevici și și-a petrecut mare parte din viață trăind în exil în Franța.
Primii ani [modificare]
Prințul Gabriel Constantinovici al Rusiei s-a născut la 15 iulie 1887 la Pavlovsk.[1] A fost al doilea fiu din cei zece copii ai Marele Duce Constantin Constantinovici și ai soției lui Marea Ducesă Elisabeta Mavrikievna (născută Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg). Gabriel Constantinovici și fratele său prințul Ioan născut cu un an mai devreme au fost primii care au suferit efectul reformei împăratului Alexandru al III-lea al Rusiei, vărul tatălui său, care a decretat în numele economiei bugetului, ca numai copiii și nepoții suveranului să poaret titlul de Mare Duce.[1] Gabriel Constantinovici avea numai trei zile când Țarul a anunțat că are titlul de Prinț.[2] Marii Duci primeau 280.000 ruble de aur anual de la trezoreria imperială, ceea ce garanta o viață comfortabilă în timp ce un prinț primea o singură dată suma de 1 milion de ruble de aur.[1]
Tatăl său, care era un poet respectat, era văr de-al doilea cu Țarul Nicolae al II-lea și unul dintre cei mai bogați membri ai familiei Romanov. Copil fiind, prințul Gabriel a avut o sănătate fragilă; era palid și predispus la boli.[3] El și fratele său mai mare au fost des bolnavi și au petrecut împreună mai mult de un an la Oreanda în Crimeea cu un medic și mai mulți servitori.[4]
