Prințul George Constantinovici al Rusiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Prințul George Constantinovici
Date personale
Născut6 mai 1903(1903-05-06)
Sankt Petersburg, Imperiul rus
Decedat (35 de ani)
New York City, New York, Statele Unite
ÎnmormântatNovo-Diveevo Russian Orthodox Cemetery[*][[Novo-Diveevo Russian Orthodox Cemetery |​]] Modificați la Wikidata
PărințiMarele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei
Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg
Frați și suroriPrințesa Vera Constantinovna a Rusiei
Prințesa Tatiana Constantinovna a Rusiei
Prințul Ioan Constantinovici al Rusiei
Prințul Igor Constantinovici al Rusiei
Prințul Constantin Constantinovici al Rusiei
Prințul Oleg Constantinovici al Rusiei
Prințul Gabriel Constantinovici al Rusiei Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriCneaz
Familie nobiliarăCasa Holstein-Gottorp-Romanov

Prințul George Constantinovici al Rusiei (6 mai 19037 noiembrie 1938), a fost fiul cel mic al Marelui Duce Constantin Constantinovici și al soției lui, Prințesa Elisabeta de Saxa-Altenburg.

După Revoluția Rusă, a plecat în Suedia în octombrie 1918, la invitația reginei Suediei, împreună cu mama lui, sora mai mică, Vera Constantinovna, și alte rude, la bordul navei suedeze Angermanland.[1]

La Stockholm s-au întâlnit cu prințul Gustaf Adolf care i-a luat la palatul regal. Elisabeta Mavrikievna, Vera și George au trăit timp de doi ani în Suedia, la început la Stockholm, apoi la Saltsjöbaden; dar Suedia era prea scumpă pentru ei, așa că s-au mutat în Belgia la invitația regelui Albert I al Belgiei, apoi în Germania, la Altenburg, unde Vera avea să rămână până în anii 1950. Elisabeta a murit de cancer la 24 martie 1927 la Leipzig.

George nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut urmași. A lucrat în domeniul decorațiunilor interioare. A murit de complicații în urma unei operații la New York la vârsta de 35 de ani.

Arbore genealogic[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Zeepvat, Charlotte, The Camera and the Tsars, Sutton Publishing, 2004, p. 213