Palatul Mocioni
| Palatul Mocioni | |
 | |
| Clădire | |
|---|---|
| Stil arhitectural | neoclasic |
| Oraș | Timișoara |
| Țară | Romania |
| Adresă | Piața Balaș nr. 1 |
| Construcție | |
| Demolată | 1948 |
| Număr etaje | 2 |
Modifică date / text  | |
Palatul Mocioni, sau Casa Mocioni, cunoscut și sub numele de Palatul sau Casa Mocsonyi (în maghiară Mocsonyi-palota, în germană Mocsonyi Haus), ori Palatul Kőszeghy (în maghiară Kőszeghy palota[1]) a fost o clădire din Timișoara, situată în Piața Balaș, nr. 1 (în maghiară Balázs tér, în germană Balazsplaz), azi strada Proclamația de la Timișoara.
A fost construit în secolul al XVIII-lea[1], în stil neoclasic, pana la demolarea acesteia formând un front unitar împreună cu Casa Mercy și Palatul Dejan.[2]
La începutul secolului al XIX-lea, clădirea aparținea lui Juditha Kőszeghy, văduva lui Zsigmond Deschán, care o folosea ca reședință de iarnă.[3]
Pe 30 aprilie 1835, Juditha încheie un contract de vânzare-cumpărare cu Joannovits Anna, mama lui Joannovits György, fost secretar de stat în Ministerul Educației, contra sumei de 95000 de forinți și 100 de monede de aur.[4]
Din 1909 până în 1913[5], când a fost construit Palatul Băncii Timișana, în diagonală față de această clădire, aici și-a desfășurat activitatea Banca Timișana.[6]
În 1913 este menționat faptul că orașul Timișoara a obținut un împrumut de 500000 de coroane, de la Trezoreria Diecezei de Cenad, pentru cumpărarea Palatului Mocioni și exproprierea Casei Cernoievici, cunoscută și ca Csernojevics,[7] (clădire demolata parțial în 1943, pentru a deschide drumul între străzile Sfântul Ioan și Coriolan Brediceanu, legând cartierele Cetate și Mehala; demolată total în 1945[8]).
În 1924, Școala Surorilor „Notre Dame“ înființează aici Școala de Menaj „Regina Maria“, care va deveni Colegiul Național Bănățean.[9]
În 1939, clădirea era menționată ca aparținând municipalității.[10]
Clădirea a fost demolată în august 1948.
Conform unui interviu publicat în numărul din 8 august 1948 al ziarului Szabad Szó, Otto Bodascher, în acea vreme inginerul-șef al Oficiului de Studii Municipale al Timișoarei, declara: „Planul este să demolăm mai întâi clădirea fostei case Mocsonyi, a Școlii de Menaj, situată în fața procuraturii, apoi clădirile din jurul ei [...] Străzi largi și piețe frumoase vor fi în centrul orașului, de la primărie spre procuratură, strada îngustă se va lărgi semnificativ. Această stradă se va lărgi astfel încât pe ambele părți vor fi trotuare cu o lățime de patru metri, cu un metru mai înguste decât cel mai larg trotuar din oraș. Tramvaiul va circula pe o rută cu o lățime de șapte metri, iar pentru mașini va exista o bandă de circulație cu o lățime de opt metri pe carosabil. Întregul plan al proiectului poate fi descris astfel: În zona care va fi câștigată de la procuratură va fi un parc, unde vom amplasa și o poartă istorică obținută în timpul demolării. Aici vom avea și o piață mai mică. În plus, va fi amenajată cu arbori, bănci, un loc de joacă și un loc de odihnă. Cel mai mare proiect: construirea pe locul fostei Cazărmii Transilvania. Detaliile planului: pe locul fostei Cazărmii Transilvania vor fi construite noul palat al justiției, noua clădire a administrației provinciale, clădirea centrală a poliției, clădirile centrale ale companiilor orașului și mai multe alte clădiri publice [...] de exemplu: Palatul Sporturilor, Casa Expozițiilor. Sediul central al instituțiilor financiare...Acum toate acestea sunt ale noastre, ale orașului nostru, acestea sunt valori uriașe. Orașul a donat armatei douăzeci și patru de hectare de teren, într-o locație foarte potrivită pentru clădiri militare. Chiar dacă toate acestea abia încep, așa cum au început deja, există speranța că: așa cum centrul județului este Timișoara, centrul Timișoarei, centrul orașului — cu adevărat un centru și unul demn de acest titlu — va fi centrul orașului în continuă dezvoltare al Republicii Populare.”[11]
Astăzi, Centrul Comercial Bega se află pe locul fostei clădiri.[12]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Történelmi és Régészeti Értesítő - A Délmagyarországi Történelmi és Régészeti Társulat Közlönye 25. (Új évfolyam, 1909) | Arcanum Newspapers” (în engleză). adt.arcanum.com. Accesat în .
- ^ Studii și comunicări II. Muzeul de Artă Arad. . p. 112.
- ^ „Temes vármegye nemes családjai II. (Budapest, 1899) | Arcanum Newspapers” (în engleză). adt.arcanum.com. Accesat în .
- ^ „Temes vármegye nemes családjai II. (Budapest, 1899) | Arcanum Newspapers” (în engleză). adt.arcanum.com. Accesat în .
- ^ „Românul, mai 1913 (Anul 3, nr. 99-117) | Arcanum Newspapers”. adt.arcanum.com (în engleză). Accesat în .
- ^ „Tribuna, noiembrie 1909 (Anul 13, nr. 237-260) | Arcanum Newspapers”. adt.arcanum.com (în engleză). Accesat în .
- ^ „Városi Közlöny, 1914 (17. évfolyam, 1-12. szám) | Arcanum Newspapers” (în engleză). adt.arcanum.com. Accesat în .
- ^ „Szabad Szó, 1945. január-március (2. évfolyam, 1-74. szám) | Arcanum Newspapers” (în engleză). adt.arcanum.com. Accesat în .
- ^ „File de istorie”. colegiulnationalbanatean.ro. Accesat în .
- ^ „Temesvarer Zeitung, Januar 1939 (Jahrgang 89, nr. 1-24) | Arcanum Newspapers” (în engleză). adt.arcanum.com. Accesat în .
- ^ „Szabad Szó, 1948. augusztus (5. évfolyam, 195-222. szám) | Arcanum Newspapers” (în engleză). adt.arcanum.com. Accesat în .
- ^ „Povestea primului mall al epocii comuniste din Timișoara, inaugurat în 1973. Cum s-a transformat magazinul Bega după Revoluție”. adevarul.ro. Accesat în .