Mihai Mihăiță
| Mihai Mihăiță | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (93 de ani)  Voloiac, Mehedinți, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | inginer cercetător profesor universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma Mater | Colegiul Național Mihai Viteazul din București Universitatea Politehnica din București |
Modifică date / text  | |
Mihai Mihăiță (n. , Voloiac, Mehedinți, România) este un inginer și profesor universitar român de căi ferate.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Născut la 14 septembrie 1930, în comuna Voloiac, județul Mehedinți, a urmat Liceul teoretic “Mihai Viteazul” din București, absolvind în 1950. În continuare a urmat Institutul de Căi Ferate București, obținând titlul de inginer în 1955. Ulterior. în 1977 a obținut titlul de doctor inginer la Institutul Politehnic București.
Începpndu-și activitatea ca inginer în ateliere de proiectare și în activități feroviare operaționale, a fost promovat ministru adjunct la Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor (1962-1967) lucrând în continuare ca director general al Regionalei de Căi Ferate București (1967-1972) și director al Centrului de Calcul Electronic al Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor (1972-1989).
Mihai Mihăiță a fost reprezentant al României în organisme internaționale de specialitate în domeniul transporturilor. A participat la proiectarea a patru sisteme informatice feroviare internaționale și a realizat peste 100 de proiecte și studii în domeniul feroviar și informaticã în transporturi.
A fost membru în Colegiul Consultativ pentru Cercetare Dezvoltare și Inovare (2005-), profesor asociat la Facultatea de Transporturi a Universității Politehnica din București (1981-); profesor onorific al Universitãții Politehnica Timișoara. A publicat în reviste de specialitate din țară și strainătate peste 90 lucrări știintifice și peste 70 lucrări cu caracter de analiză retrospectivă, istoria tehnicii, orientare, perspectivă și atitudine. A participat cu comunicări științifice publicate în volum la peste 80 de conferințe interne și internaționale.
Este membru fondator și vicepreședinte al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR) (1997-) și membru fondator al Academiei Oamenilor de Științã din România (AOȘ) (2007-); membru în Comisia de ciberneticã a Academiei Române (1972-); membru corespondent al Pan American Academy of Engineering (2003-). Este președinte al Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR) (1990-).[1]