Mărul lupului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aristolochia clematitisAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Aristolochia clematitis 160505.jpg
Aristolochia clematitis
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Subclasă: Magnoliidae
Ordin: Piperales
Familie: Aristolochiaceae
Gen: Aristolochia
Specie: A. clematitis
Nume binomial
Aristolochia clematitis
L.
Aristolochia clematitis

Aristolochia clematitis L., (Mărul lupului), este o specie de plantă erbacee, perenă, glabră și cu miros neplăcut, care crește în locuri cultivate și în tufișuri.

Denumire populară[modificare | modificare sursă]

Este cunoscută în limbaj comun, în afară de mărul lupului, și ca ,

  • cucurbețea
  • cucurbețică
  • dalac
  • fasolea-cioarei
  • lepădătoare
  • lingura-frumoaselor
  • lingura-popii
  • omag
  • păsulică
  • fasolică
  • remf
  • limba lupului

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

  • Rădăcina este sub formă de rizom repent, ramificat.
  • Tulpina aeriană este simplă, erectă, neramificată.
  • Frunzele sunt de forma ovat-triunghiulară, cordate la bază și dispuse altern.
  • Florile sunt zigomorfe, cu un periant cilindric, în formă de tub lărgit în partea superioară, ca o pâlnie. Apar în mai-iunie, câte 3-5, la subsuoara frunzelor și au culoarea galben-deschis.
  • Fructele sunt capsule piriforme, cu multe semințe.

Înmulțire[modificare | modificare sursă]

Se înmulțește prin semințe.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Este frecventă ca buruiană în vii și livezi, în câmpurile cultivate și pe marginea drumurilor, (mai ales în județele: Arad, Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Cluj, Mureș, Sibiu, Timiș, Mehedinți, Dolj, Gorj, Vâlcea, Ialomița, Ilfov, Prahova, Bacău, Galați, Iași, Neamț, Vaslui).

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Partea aeriană a plantei, "Aristolochiae herba", recoltată în timpul înfloririi, se utiliza în scopuri farmaceutice. Aceasta conține acid aristolochic, ulei volatil și cancerigen[1][2] flavonozide și se folosește numai extern, mai mult în medicina populară, (pentru tratamentul rănilor), dar și în medicina naturistă (artralgie, epidermofitie). Este o plantă puternic activă, toxică, ce nu se folosește intern. Extractele obținute din părțile aeriene ale plantei prezintă acțiune antibiotică.[necesită citare]

Mai nou se crede că reprezintă cauza a mii de cazuri de insuficiență renală din România, Bulgaria, Serbia, Bosnia și Herzegovina și Croația unde se crede că planta este consumată neintenționat prin făină contaminată.[3][4]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București, 1989;
  • Botanică farmaceutică, Editura didactică și pedagogică, București, 1981;
  • Medicină naturistă, Editura medicală, București, 1987.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Schmeiser HH, Kucab JE, Arlt VM, Phillips DH, Hollstein M, Gluhovschi G, Gluhovschi C, Modilca M, Daminescu L, Petrica L, Velciov S, Evidence of exposure to aristolochic acid in patients with urothelial cancer from a Balkan endemic nephropathy region of Romania., Environ Mol Mutagen. 2012 Oct;53(8):636-41. doi: 10.1002/em.21732. Epub 2012 Sep 17.
  2. ^ Aristolochic acid-associated urothelial cancer in Taiwan, PNAS 2012 ; published ahead of print April 9, 2012, doi:10.1073/pnas.1119920109
  3. ^ doi:10.1073/pnas.0701248104
    Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
  4. ^ Batuman, Elif. "Poisoned Land." The New Yorker. August 12 & 19, 2013: 42-47. Print.
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Mărul lupului
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mărul lupului