Mărul lupului

Aristolochia clematitis L., (Mărul lupului), este o specie de plantă erbacee, perenă, glabră și cu miros neplăcut, care crește în locuri cultivate și în tufișuri.

Denumire populară

Este cunoscută în limbaj comun, în afară de mărul lupului, și ca ,

• cucurbețea
• cucurbețică
• dalac
• fasolea-cioarei
• lepădătoare
• lingura-frumoaselor
• lingura-popii
• omag
• păsulică
• fasolică
• remf

Caracteristici

• Rădăcina este sub formă de rizom repent, ramificat.
• Tulpina aeriană este simplă, erectă, neramificată.
• Frunzele sunt de forma ovat-triunghiulară, cordate la bază și dispuse altern.
• Florile sunt zigomorfe, cu un periant cilindric, în formă de tub lărgit în partea superioară, ca o pâlnie. Apar în mai-iunie, câte 3-5, la subsuoara frunzelor și au culoarea galben-deschis.
• Fructele sunt capsule piriforme, cu multe semințe.

Înmulțire

Se înmulțește prin semințe.

Răspândire

Este frecventă ca buruiană în vii și livezi, în câmpurile cultivate și pe marginea drumurilor, (mai ales în județele: Arad, Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Cluj, Mureș, Sibiu, Timiș, Mehedinți, Dolj, Gorj, Vâlcea, Ialomița, Ilfov, Prahova, Bacău, Galați, Iași, Neamț, Vaslui).

Utilizare

În scopuri farmaceutice se întrebuințează partea aeriană a plantei, "Aristolochiae herba", recoltată în timpul înfloririi. Aceasta conține acid aristolochic, ulei volatil și flavonozide și se folosește numai extern, mai mult în medicina populară, (pentru tratamentul rănilor), dar și în medicina naturistă, (artralgie, epidermofitie). Este o plantă puternic activă, (toxică), ce nu se folosește intern. Extractele obținute din părțile aeriene ale plantei prezintă acțiune antibiotică.

Vezi și

• Listă de genuri de plante ornamentale

Bibliografie

• Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București, 1989;
• Botanică farmaceutică, Editura didactică și pedagogică, București, 1981;
• Medicină naturistă, Editura medicală, București, 1987.