Mănăstirea Voroneț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Mănăstirea Voroneţ)
Salt la: Navigare, căutare

7Coordonate: 47° 31′ 2″ N, 25° 51′ 51″ E

Mănăstirea Voroneț
Voronet Intrare.JPG
Biserica Mănăstirii Voroneț
Informații generale
Confesiune ortodoxă
Hram Sf. Mare Mucenic Gheorghe - purtătorul de biruință
Ctitor Ștefan cel Mare
Tip maici
Datare 1488
Localizare
Țara România
Localizare Gura Humorului, județul Suceava

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi cartier al orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugarea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare stralucire.

Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05675.[1] De asemenea, lăcașul de cult este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.[2]

Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul Gura Humorului din județul Suceava, pe valea râului Voroneț.

[modificare | modificare sursă]

Istoric

Biserica a fost înălţată pe locul unde a fost o biserică de lemn, cînd lucrările de construcţie se apropiau de final, Ştefan cel Mare dăruieşte mănăstirii prin actul de la 17 august 1488, moşia Ştilbicani. Odată cu încheierea construcţiei biserica a preluat vechiul hram al ,,Sfântului şi Slăvitului Marelui Purtător de Biruinţă Gheorghie".

Încă de pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare, dar mai ales după 1488, mănăstirea devine un important centru de credinţă şi cultură din Moldova medievală. Se consideră că apariţia monahului Daniile la Voroneţ după o perioadă de şedere la Putna şi de sihăstrie a dat nu numai un impuls vieţii monahale din acest lăcaş dar şi a imprimat un nivel de viaţă duhovnicească deosebit de înaltă.

Ştefan cel Mare a fost cel ce a dăruit mănăstirii pe lîngă o serie de moşii şi mai multe cărţi, cel mai relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar şi veşminte şi odoara bisericeşti. Acest lucru a fost practicat şi de urmaşii săi la domnie, Bogdan al III-lea, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, care dăruiesc sau confirmă anumite donaţii către mănăstire. Deseori aceste donaţii se realizau cu ocazia prăznuirii hramului mănăstirii, cît şi alte sărbători religioase.

Astfel la 27 martie 1598, la hramul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, Ieremia Movilă dăruieşte ,,1 bute săcară,1 bute slad,1 poloboc vin, 1 poloboc stridie, 3 camene pietre ciară, 6 taleri de chieltuială, 3 zloţi la tămîie", ca la 3 aprilie 1602 acelaşi voievod să vină cu aceleaşi daruri cu ocazia aceleiaşi sărbători. La 21 aprilie 1614 întocmeşte,, catastif de praznic ce au dat şi miluit .... sfintei sale mănăstiri a Voroneţului" Ştefan Tomşa voievod care vine cu aceeaşi ofrandă. Uneori domnii, cum ar fi Constantin Mavrocordat, care la 7 noiembrie 1733 dă mănăstirii Voroneţ ,, din vama mare cîte 2 ocă de untdelemn şi cîte 8 dramuri tămâe pe lună ca să fie pentru luminarea înaintea sfintelor icoane ". În Pomelnicul mănăstirii sunt înscrişi spre pomenire boieri cu cele mai înalte ranguri cu membrii familiilor lor, ceea ce arată că pe parcursul secolelor XV-XVIII importanţa mănăstirii ca unul dintre cele mai importante lăcaşe de cult ale Moldovei.

În 1490 la Voroneţ se fondează o scriptorie în care erau copiate cărţile necesare oficierii slujbei religioase, cel mai bun exempluar fi copierea unui Tetraevanghel de la 1490 de către călugărul Pahomie, din partea locului. Se consideră că aici a fost înfiinţată ca şi la alte mănăstiri o şcoală de slavonie unde erau aduşi pentru instruire şi eucaţie copii de boieri, de preoţi care învăţau pentru a deveni preoţi, copişti de cărţi, dieci pentru cancelariile ţinuturilor şi oraşelor, dascăli pentru biserici şi şcoli.

Descoperirea Psaltirei voronţene şi a Codicelui voronţean, i-a determinat pe cercetători să considere că de pe timpul aflării lui Grigore Roşca la Voroneţ, activa o şcoală mănăstirească, mănăstirească în care se studia în limbile slavonă şi română.

Puţine sunt şi exemplele care ar demonstra că un tînăr sau un monah şi-a făcut studiile la şcoala mănăstirească de la Voroneţ. În una din însemnările de pe Tetraevangheliarul din 1550/1551, dăruit de mitropolitul Griogore Roşca, mănăstirii Voroneţ ... unde din fragedă copilărie m-am închinat lui Dumnezeu, cu rugăciunea Sfântului părinte al nostru Daniile cel nou, şi unde am primit cinul îngeresc, şi unde mult m-am trudit cu sufletul", reiese că înaltul prelat moldovean s-a format ca preot sub supravegherea monahilor din partea locului.

O înviorare deosebită a vieţii monahale pe diverse planuri a cunoscut mănăstirea Voroneţ pe timpul egumenului Macarie(1756-1782), cînd s-au construit noi chilii, a fost reparată biserica, au fost reparate cu insistenţă proprietăţile mănăstireşti, efectuîndu-se în acest scop şi întocmirea în 1775 a unei Condici de averi de tot felul ce a fost tălmăcit şi renovat de Vartolomei Mayereanu Pomelnicul, au fost procurate cărţi noi, a crescut numărul monahilor.

După anul 1775, cînd are loc anexarea teritoriului ampăalsat în N-V Moldovei, are loc o diminuare traptată a privilegiilor şi drepturilor de care se bucurau odinioară bisericile şi mănăstirile ortodoxe, lucru ce a dus la o serie de nemulţumiri, astfel pe 13 noiembrie 1782, egumenii de la 7 mănăstiri, printre care şi Inochentie al Voroneţului se întrunesc pentru a alege 2 delegaţi ce urmau să prezinte cererile lor lui Iosif al II-lea, pentru recunoaşterea vechilor privilegii, aceleaşi cerinţe au fost înaintate şi episcopiei ortodoxe din Cernăuţi, în cele din urmă la cerinţe s-a răspuns printr-un compromis ce prevedea desfiinţarea schiturilor şi reducerea numărului de călugări. A fost creat un fond bisericesc ce a avut drept scop controlul veniturilor bisericilor şi mănăstirilor, au fost secularizate moşiile mănăstirilor, Voroneţul nu a fost o excepţie în acest caz.

După 1785, biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneţ a rămas să activeze ca biserică parohială pînă în 1991 şi o mare parte din relicvile mănăstirii au fost transferate la mănăstirile Teodoreni, Suceviţa, Putna. După 1918, biserica fostei mănăstiri Voroneţ a fost declarată de statul român drept monument istoric.

Acest statut îl are pînă în prezent, în perioada socialistă aici s-au efectuat o serie de săpături arheologice dar şi restaurări ce au fos apreciate contradictoriu.

Prin decizia nr.1 din 14 martie 1991, semnată de Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, pe baza adresei Cancelariei Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe române nr. 5373, acelaşi an, Mănăstirea Voroneţ şi-a reluat viaţa monahală după 206 ani, de data aceasta fiind obşte de călugăriţe.

Pictura[modificare | modificare sursă]

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496. În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenția mai ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).

Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada de vest, cu impresionanta scenă a Judecații de Apoi, este alcatuită compozițional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe scaune. De la picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii își află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului românesc - având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.

O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilț domnesc, o adevărată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul mitropolitului Grigore Roșca, din pridvor, mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Biserica Voronet, Mitropolia Moldovei s̆i Sucevei, Editura Mitropolia Moldovei s̆i Sucevei, 1971

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mănăstirea Voroneț

Imagini