Limbile fino-ugrice
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Limbile Fino-Ugrice sunt o subfamilie a limbilor uralice, cele mai importante fiind maghiara, estona şi finlandeza. Spre deosebire de majoritatea limbilor vorbite în Europa, limbile fino-ugrice nu aparţin familiei indo-europene
Locul unde s-a dezvoltat limba comună a acestor limbi se crede că e în partea de vest a Munţilor Ural, acum 5000 de ani. Astfel că înainte de sosirea triburilor slave în teritoriul Rusiei, acesta era locuit de triburi fino-ugrice, de la Urali la Marea Baltică.
Au fost încercări pentru clasificarea sub categoria limbilor indo-europene, dar au fost găsite doar aproximativ 40 de similarităţi, aceasta fiind insuficient.
[modifică] Membrii familiei
- Finno-permic
- Finno-cheremisic
- Finno-mordvinic
- Finno-Lappic
- Baltic-finice:
- finlandeză
- estoniană
- careliană
- meänkieli
- Veps - Aproape dispărută
- livoniană - Aproape dispărută
- votică - Aproape dispărută
- izhoriană - Aproape dispărută
- finlandeză ingriană
- Lappic
- sami (sau laponă)
- Baltic-finice:
- Mordvinic
- Finno-Lappic
- mari sau cheremis
- Finno-mordvinic
- grupul permic:
- udmurt sau votyak
- Komi
- Finno-cheremisic
- Ugric
