Limba ciagatai

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Limba ciagatai sau vechea uzbecă a fost o limbă turcică (subgrupul karluk) formată în sec. XIII-XIV în baza dialectelor turcice vorbite în Valea Ferganei (sud-estul Uzbekistanului). A servit (alături de farsi, de care a fost puternic influențată) ca lingua franca în Asia Centrală în perioda evului mediu tîrziu și în perioada modernă. La începutul sec. XX în baza limbei ciagatai (purificate de "iranisme" și adaptată la limba populară) s-a format limba uzbecă (numită și "noua uzbecă"). A avut scrierea în baza grafiei arabe.