Limba cecenă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Limba cecenă (Noxçiyn mott) apartine sub-familiei Nakh-Daghestane (cea mai mare limbă a acestei sub-familii) a familiei Nord-Caucaziene de limbi, o familie foarte veche de limbi, indigenă regiunii caucaziene, a cărei legături cu alte limbi nu pot fi clar urmărite de lingvişti. Aproximativ 84% din vocabulatul de bază este comun cu limba inguşă şi în proporţie mai mică dar încă destul de mare, cu minuscula (5000 de vorbitori) limbă batsbi sau tsova-tush din Georgia. Cecena, de asemenea, are aproximativ 30% în comun cu limba avară, 20% cu limba lizghină, cu limba lacă si limba darghină, alte principale limbi Nakh-Daghestane. Cecena are circa 5000 de cuvinte proprii, plus împrumuturi din arabă, persană, turcă, rusă, osetină. Împrumuturile din primele două se referă în special la termeni religioşi, ştiinţifici şi tehnici. [1][2]

În termeni de tipologie lingvistică, limba cecenă este verb-finală, ergativă (referitor la cazuri), moderat sintetică, cu dependenţă marcată. Are un sistem complicat de consoane, inclusiv ejective, uvulare si fatingiale, un sistem larg de vocale, similar limbilor nordice (suedeza, daneza, finlandeza). Absorbţia cuvintelor noi are loc nu individual, ci de-a întregul cu frazele în care se folosesc.

Până în 1923 a folosit alfabetul arab, între 1923 şi 1937 - cel latin. În 1938 a fost publicat alfabetul chirilic. În 1992 o versiune parţial modificată a alfabetului latin a fost reintrodusă, dar din cauza nivelului precar al sistemului educaţional numai populaţia mai educată a făcut trecerea. Autorităţile cecene pro-ruse utilizează exclusiv alfabetul chirilic, ca şi o mare parte din rezistenţa cecenă separatistă, deoarece majoritatea absolută a populaţiei mai educate se află în prezent în diasporă: la Moscova, în Turcia, în unele ţări europene (Anglia, Germania, Franţa, Danemarca, Finlanda, Polonia, Lituania), cât şi în măsură mai mică în unele ţări din Golful Persic (Iordania, Qatar).

Limba cecenă este vorbită de peste un milion de oameni în Cecenia, în regiunile învecinate ale Caucazului de Nord, în alte regiuni ale Rusiei, în Turcia (posibil peste 100.000), în Georgia, Iordania (3-5 mii), Germania, multe ţări europene, Siria, Kazahstan, Kirghizstan, Uzbekistan.