Iliaș Colceag
| Iliaș Colceag | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | anii 1700  Bugeac, Imperiul Otoman |
| Decedat | 1743 (43 de ani) Jîtomîr, Provincia Polonia Mică a Coroanei Poloneze(d), Coroana Regatului Poloniei(d) |
| Etnie | români |
| Religie | islam |
| Ocupație | militar |
Modifică date / text  | |
Iliaș Colceag (n. înainte de 1710 – d. 1743) a fost un militar moldovean de religie musulmană din secolul al XVIII-lea care a luptat ca mercenar în armata otomană.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Intrând în armata otomană, a ajuns întâi în Bosnia, unde s-a convertit la islam, luând numele de Hussein. S-a evidențiat în timpul Războiului Ruso-Turc din 1710-1711, ajungând la gradul de bulucbașă (în turcă bölükbașı, echivalentul gradului de căpitan, comandant de companie). De asemenea, în anul 1717 sultanul Ahmed al III-lea i-a acordat titlul de pașă și l-a numit șef al Cetății Hotin, funcție pe care a îndeplinit-o timp de 22 de ani. El este cunoscut în istoriografia turcă și sub numele de Kolceak-Pașa[1]. În 1734 (după unele surse în 1736) a fost numit vizir, dar și-a menținut postul doar pentru scurtă vreme.
În timpul războiului ruso-turc din 1735-1739, Kolceak-Pașa a fost comandantul-șef al forțelor armate otomane pe frontul din Moldova. Luptele principale au avut însă loc în Crimeea. În anul 1738, când centrul ostilităților s-a mutat pe râul Bug, comanda armatei otomane a fost preluată de Veli-Pașa, Colceag păstrându-și funcția de comandant al Cetății Hotin[2].
După înfrângerea armatei otomane în bătălia de la Stăuceni (azi în Ucraina), la vest de Hotin, de către generalul rus Burkhard Christoph von Münnich[3], acestea a asediat Cetatea Hotin. Kolceak-Pașa dispunea doar de 900 de oșteni în fața armatei ruse de peste 60.000 oameni. Von Münnich i-a oferit lui Kolceak condiții onorabile de predare a cetății. Ca urmare a capitulării la 30 august (19 august s.v.) 1739, Colceag a stat prizonier la Sankt Petersburg, împreună cu fiul său Mahmet-bey, până la sfârșitul războiului, petrecându-și timpul la curtea împărătesei Anna Ivanovna. După semnarea păcii cu turcii, Kolceak se hotărâse să se întoarcă acasă. Pe drum a aflat însă că sultanul Mahmud I decisese să-l omoare, considerând predarea Cetății Hotin o trădare.
Iliaș Colceag s-a stabilit în Polonia, intrând în slujba contelui Franciszek Salezy Potocki, la acea vreme voievod al Voievodatului de Kiev, cu reședința la Żytomierz (azi Jitomir, Ucraina), unde a murit în 1743. Fiul său a intrat în slujba Rusiei, convertindu-se la religia ortodoxă[4][5][6][7].
Urmași[modificare | modificare sursă]
Sub țarina Elisabeta a Rusiei, familia Kolceak a fost înnobilată și a obținut mai multe moșii ca danie. Urmașii lui Iliaș Colceag au urmat, de cele mai multe ori, cariere militare. Fiul lui Mahmet, Lukyan Kolchak, a avut rangul de sotnic (locotenent-major) al armatei cazacilor de pe Bug în timpul domniei țarilor Pavel I și Alexandru I, primind drept răsplată moșii în Gubernia Cherson. Dintre urmașii lui Lukyan, cel mai cunoscut este amiralul Aleksandr Kolceak.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Леонид Зубарев - Адмирал Колчак”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Керсновский А.А. История Русской армии Глава II. От Петра до Елизаветы
- ^ „Русско-турецкие войны 17—19 вв”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ "Я служу родине"
- ^ Колчак Илиас Паша
- ^ Булюбаш-Колчак
- ^ Колчак Мехмет-бей
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Sergiu Bacalov, Strămoșii moldoveni ai amiralului rus Aleksandr V. Kolceak