Hortense Mancini

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hortense Mancini
(1646–1699)

Hortense Mancini, ducesă Mazarin (6 iunie 1646, Roma – 9 noiembrie 1699, Chelsea), a fost nepoata favorită a Cardinalului Mazarin, primul ministru al Franței; a fost metresa regelui Carol al II-lea al Angliei, Scoției și Irlandei. A fost a patra din cele cinci surori Mancini, care împreună cu verișoarele lor din familia Martinozzi au devenit cunoscute la curtea regelui Ludovic al XIV-lea drept Mazarinettes.

Familie[modificare | modificare sursă]

Hortense s-a născut și a crescut la Roma. Tatăl ei era baronul Lorenzo Mancini, un aristocrat italian care era astrolog și practica necromanția. După decesul lui, în 1650, mama ei, Geronima Mazzarini, și-a adus fetele la Paris sperând ca influența fratelui ei, Cardinalul Mazarin, să le ajute să facă căsătorii avantajoase.

Hortense și sora ei Maria Mancini

Celelalte patru surori Mancini erau:

Surorile Mancini nu erau singurele membre feminine ale familiei Cardinalului Mazarin aduse la curtea Franței. Celelalte arau verișoarele Hortensei, fiicele surorii celei mari ale lui Mazarin; Laura Martinozzi care s-a căsătorit cu Alfonso IV d'Este, Duce de Modena și a fost mama viitoarei regine a Angliei, Mary de Modena; și Anne Marie Martinozzi care s-a căsătorit cu Armand, Prinț de Conti și a fost mama Marelui Conti.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

Hortense Mancini

La 1 martie 1661, la vârsta de 15 ani, Hortense s-a căsătorit cu unul dintre cei mai bogați oameni din Europa, Armand-Charles de la Porte, duce de La Meilleraye. După căsătoria cu Hortense, el a primit și titlul de duce de Mazarin. Câteva zile mai târziu, la moartea Cardinalului Mazarin (9 martie 1661), el a avut accces la imensa moștenire a soției sale, care a inclus și Palatul Mazarin din Paris.

Soțul ei a obligat-o să părăsească Parisul și să se mute cu el la țară. I-a interzis să țină companie altor bărbați, a insistat să-și petreacă un sfert de zi rugându-se și căuta la miezul nopții iubiți ascunși. Hortense a început o relație lesbiană cu tânăra de 16 ani, Sidonie de Courcelles.

În ciuda diferențelor dintre ea și soțul ei, cuplul a avut patru copii:

  • Marie Charlotte de La Porte Mazarin (28 martie 1662 – 13 mai 1729), care s-a căsătorit cu Louis Armand de Vignerot du Plessis, conte d'Agénias, duce d'Aiguillon.
  • Marie Anne de La Porte Mazarin (1663 – octombrie 1720), care a devenit stareță.
  • Marie Olympe de La Porte Mazarin (1665 – 24 ianuarie 1754), care s-a căsătorit cu Louis Christophe Gigault, marchiz de Bellefonds și de Boullaye.
  • Paul Jules de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye (25 ianuarie 1666 – 7 septembrie 1731), care s-a căsătorit cu Félice Armande Charlotte de Durfort.

Părăsindu-și copiii mici, în cele din urmă, Hortense a scăpat din mariajul ei infernal, cu ajutorul fratelui ei Filip la 13 iunie 1668. El a ajutat-o să călătorească la Roma unde s-a refugiat la sora ei Maria Mancini, acum prințesă Colonna.

Regele Ludovic al XIV-lea s-a declarat protectorul ei și i-a garantat un venit anual de 24.000 de livre. Fostul ei pețitor, Carol Emanuel al II-lea, Duce de Savoia, de asemenea s-a declarat ca protector al ei. Ca urmare, Hortense s-a retras la Chambéry iar casa ei a devenit loc de întâlnire a scriitorilor filosofilor și artiștilor. După decesul ducelui, văduva sa, Marie Jeanne Baptiste de Savoia-Nemours, a dat-o afară din cauza unei legături romantice cu soțul ei.

Carol al II-lea[modificare | modificare sursă]

Hortense Mancini

După decesul Ducelui de Savoia, Hortense nu mai avea nici un venit; soțul ei i-a înghețat orice acces la veniturile ei, inclusiv la venitul de la Ludovic al XIV-lea.

Ambasadorul englez în Franța, Ralph Montagu, conștient de situația disperată a Hortensei a ajutat-o sperând că ea o va înlocui pe actuala metresă a regelui Carol al II-lea, Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth. Hortense a fost dispusă să încerce.

În 1675, ea a călătorit la Londra sub pretextul vizitei tinerei ei nepoate, Mary de Modena, a doua soție a fratelui mai mic al lui Carol al II-lea, Iacob, Duce de York.

Metresă[modificare | modificare sursă]

Până la jumătatea anului 1676 și-a îndeplinit scopul - i-a luat locul Louisei de Kerouaille. El i-a acordat o pensie de 4000 £ care a ușurat considerabil necazurile ei financiare.

Această stare de lucruri ar fi putut continua daca nu ar fi existat atracția Hortensiei pentru promiscuitate.

În primul rând, ea a înteținut o relație lesbiană cu Anne, Contesă de Sussex, fiica nelegitimă a regelui cu ducesa de Cleveland. După o petrecere cu femei îmbrăcate în cămăși de noapte în parcul palatului St. James, soțul Annei și-a trimis soția la țară. Acolo Anne a refuzat să facă altceva în afară de a sta în pat și de a săruta repetat o miniatură a Hortensei.

În al doilea rând, ea a început o relație cu Louis I, Prinț de Monaco. Carol a protestat și i-a tăiat pensia, însă după câteva zile a reluat plățile. Cu toate acestea, asta a însemnat sfârșitul poziției Hortensiei ca favorită a regelui. Deși ei au rămas prieteni, Ducesa de Portsmouth a revenit la rolul ei de maitresse en titre.

Descendenți[modificare | modificare sursă]

Fiul Hortensei, Paul Jules de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye, a avut doi copii care au atins vârsta adultă. Fiica lui, Armande Félice de La Porte Mazarin (1691–1729), s-a căsătorit în 1709 cu Louis de Mailly, marchiz de Nesle și de Mailly, Prinț d'Orange. Ea a devenit mama a cinci fete dintre care patru au devenit metrese ale regelui Ludovic al XV-lea al Franței.

Singura dintre surorile de Nesle care nu a devenit metresă a regelui a fost marchiza de Flavacourt. Louise Julie a fost prima soră care l-a atras pe rege, urmată de Pauline Félicité, însă Marie Anne, cea mai mică și frumoasă, a avut cel mai mare succes în maipularea regelui.

De asemenea, Armande Félice a avut o fiică nelegitimă, Henriette de Bourbon (1725–1780), Mademoiselle de Verneuil, din relația cu Ducele de Bourbon, șeful de cabinet al regelui Ludovic a XV-lea din 1723 până în 1726.

Fiul lui Paul Jules, Guy Jules Paul de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye (1701–1738), s-a căsătorit cu Louise Françoise de Rohan în 1716. Strănepoata lor, Louise Félicité Victoire d'Aumont, ducesă Mazarin și de La Meilleraye (1759–1826), s-a căsătorit cu Honoré al IV-lea, Prinț de Monaco în 1777. Descendent al aceastei căsătorii este și actualul prinț suveran de Monaco, Prințul Albert al II-lea de Monaco.